După 40 de ani, un sângeros atentat al teroriștilor palestinieni împotriva unui restaurant evreiesc la Paris provoacă o luptă în justiție în jurul singurului suspect inculpat care se declară nevinovat – Ladepeche.fr

La 9 august 1982, un comando a atacat restaurantul evreiesc „Jo Goldenberg”, rue des Rosiers din cartierul Marais al Parisului, omorând șase persoane și rănind alte 22. Acest atac în mijlocul unui cartier evreiesc a provocat stupoare în toată Franța. Patruzeci de ani mai târziu, singurul suspect aflat în mâinile justiției franceze își susține în continuare nevinovăția. Avocații săi denunță căutarea „unui vinovat cu orice preț”.

Este ora 13:15 pe 9 august 1982. Aproximativ 50 de persoane sunt prezente în restaurantul situat pe o stradă mică și aglomerată din vechiul cartier evreiesc al Parisului, în arondismentul patru.

Un comando de trei până la cinci oameni a sosit pe Rue des Rosiers în două grupuri. Primul a aruncat o grenadă spre restaurant. Al doilea grup a intrat în restaurant și a deschis focul cu pistoale mitralieră „WZ-63” de fabricație poloneză.

Câteva momente mai târziu, atacatorii au fugit pe Rue des Rosiers. Au tras în trecătorii panicați, care căutau cu disperare să se refugieze și fugeau în toate direcțiile, țipând. Cadavre însângerate zăceau pe trotuare și pe șosea.

În total, atacul de trei minute s-a soldat cu șase morți și 22 de răniți.

În Franța, unde amintirea atacului de la sinagoga din strada Copernic (4 morți la 3 octombrie 1980) este încă proaspătă, șocul este imens. Președintele François Mitterrand și-a întrerupt vacanța în sud-vestul țării și a asistat la o slujbă în sinagoga de pe strada Pavée, în apropiere de rue des Rosiers, în seara tragediei. El a fost huiduit de 100 de manifestanți.

Restaurantul, numit după numele proprietarului său, Jo Goldenberg, un loc emblematic al vieții comunității evreiești din Paris, a devenit un simbol al terorismului antisemit internațional.

Consiliul Revoluționar Fatah al lui Abu Nidal (Fatah-RC), un grup palestinian disident al Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OEP), a fost rapid suspectat. Dar, timp de ani de zile, ancheta nu a înregistrat progrese semnificative. Abu Nidal, al cărui nume real era Sabri al-Banna, a murit la Bagdad în 2002, la vârsta de 65 de ani. Potrivit autorităților irakiene o sinucidere, „asasinat” de către serviciile secrete irakiene, potrivit grupului său.

În 2015, au fost emise mandate internaționale de arestare pe numele a patru bărbați suspectați de responsabilitate pentru atac și care locuiau în Cisiordania, Iordania și Norvegia. Justiția iordaniană a refuzat în repetate rânduri să îi extrădeze pe cei doi cetățeni în cauză, care sunt de origine palestiniană.

Singurul suspect aflat până în prezent în mâinile justiției franceze este un palestinian naturalizat norvegian în vârstă de 63 de ani. Walid Abdulrahman Abu Zayed, cunoscut sub numele de Abu Zayed, este suspectat că ar fi unul dintre atacatori. El a fost extrădat la 4 decembrie 2020 de către Norvegia. De atunci, el a fost pus sub acuzare pentru omor și tentativă de omor și se află în stare de arest preventiv.

Abu Zayed contestă prezența sa în Franța la momentul evenimentelor.

„Comemorarea acestui atentat nu trebuie să ne facă să uităm că există un om în arest care își susține nevinovăția. Răspunsul la terorism este de a se opune statului de drept, nu statului care se răzbună, nici statului care caută un vinovat cu orice preț”, subliniază Bruno Gendrin și Romain Ruiz, avocații lui Abu Zayeb.

„Acuzarea clientului nostru răspunde unei pure fantezii judiciare, aceea de a descoperi un adevăr care s-a pierdut de mult timp în limbul istoriei”, susțin ei. „Justiția antiteroristă nu are ca scop să mulțumească societatea, victimele sau beneficiarii acestora, ci este acolo pentru a pune rațiune acolo unde nu există”.

Primul născut din opt copii, Abu Zayed s-a născut în 1958 în Palestina, lângă Jenin, din părinți țărani. El a lucrat în construcții, s-a alăturat Fatah în 1981 și a mers într-o tabără de antrenament în Siria, în apropiere de Damasc, timp de câteva luni, potrivit relatării sale rezumate în elemente ale anchetei consultate de AFP. Din 1982 până în 1983, a declarat că a rămas în Liban. În ceea ce privește Fatah, organizația susține că nu vrea să știe nimic despre el. Abu Zayed s-a căsătorit în 1985 și a avut doi copii. În 1991, a emigrat cu acte false în Norvegia, de unde nu a mai plecat niciodată.

Potrivit avocatului Ruiz, Abu Zayed a învățat să mânuiască arme ca „toți militanții palestinieni” și nu a pus niciodată piciorul în Franța. Dar, de la începutul anului 2010, judecătorii de instrucție francezi îl suspectează că a făcut parte din comando.

Trei mărturii „concordante” îl incriminează pe Abu Zayeb

Judecătorii de instrucție însărcinați cu instrumentarea cauzei semnalează omisiuni, inexactități și contradicții cu privire la cariera sa de la începutul anilor 1980 în timpul diferitelor interogatorii. Judecătorii se bazează, de asemenea, pe note ale serviciilor de informații și pe trei martori, care pretind a fi foști membri ai Abu Nidal, audiați de anchetatori între 2011 și 2015. Doi dintre ei l-au menționat pe Abu Zayed ca fiind membru al comandoului; unul dintre ei, sub rezerva anonimatului, l-a descris ca fiind un „executant”.

Judecătorii de instrucție însărcinați cu instrumentarea cauzei semnalează omisiuni, inexactități și contradicții cu privire la trecutul său de la începutul anilor 1980, în timpul diferitelor interogatorii. Judecătorii se bazează, de asemenea, pe note ale serviciilor de informații și pe trei martori, care se prezintă ca foști membri ai Abu Nidal, audiați de anchetatori între 2011 și 2015. Doi dintre ei l-au menționat pe Abu Zayed ca membru al comandoului; unul dintre ei, sub rezerva anonimatului, l-a descris ca fiind un „executant foarte important din 1977 până în 1984” al organizației.

Pentru camera de instrucție, care a validat inculparea sa, vechimea faptelor „nu este suficientă” pentru a discredita mărturiile lor, care sunt de altfel „concordante”.

De asemenea, judecătorii cred că au identificat alți trei suspecți, doi în Iordania, inclusiv presupusul comanditar al atacului, și un al treilea în Cisiordania, dar Iordania a refuzat în mod repetat extrădarea lor.

Șansele ca aceștia să fie vreodată predați Franței sunt „foarte mici”, recunoaște Avi Bitton, un avocat al părților civile care „așteaptă cu disperare” un proces.

„Timp de 40 de ani, justiția franceză nu a renunțat, dar s-a lovit de obstacole politice inacceptabile”, au declarat Pauline Manesse și Gérard Chemla, avocați ai unei familii și ai Federației naționale a atentatelor și victimelor în masă.

În ajunul celebrării celei de-a 40-a aniversări a atentatului, în prezența ministrului justiției, ei cer „o acțiune concretă din partea actorilor politici francezi și internaționali” pentru a se asigura că aceste mandate de arestare sunt executate.