După 500 de zile de mandat al președintelui Milei, trăiesc mai bine argentinienii?

Președintele libertarian al Argentinei, Javier Milei, este în funcție de 500 de zile, iar agenda sa radicală pro piață continuă să atragă atenția la nivel mondial. Dar funcționează aceasta?, se întreabă DW.

Când te plimbi prin cartierul Boedo din capitala Argentinei, Buenos Aires, ai ocazia să auzi opinii complet diferite despre președintele țării, Javier Milei. Una este marcată de optimism, cealaltă vine de la oameni care rămân în mare parte sceptici.

Semnele de dezaprobare sunt greu de trecut cu vederea. La un magazin local, este agățat un afiș pe care scrie „Accesul interzis” și care prezintă fotografiile președintelui Milei și ale ministrului securității, Patricia Bullrich, care în mod clar nu sunt bineveniți aici.

Cu toate acestea, chiar după colț, muncitorii în construcții bat cu ciocanul și pun cărămizi pe o nouă clădire de apartamente – dezvăluind o nouă încredere în viitorul unei țări care se reconstruiește.

De la preluarea mandatului de președinte al Argentinei la 10 decembrie 2023, Milei a devenit unul dintre cei mai mediatizați lideri din lume. Poziția sa libertariană radicală i-a adus critici acerbe din partea stângii, în timp ce mulți economiști îl văd ca pe un reformator care eliberează Argentina de decenii de birocrație și controale rigide.

Milei elimină controalele valutare într-o mișcare istorică

Cea mai recentă mișcare îndrăzneață a lui Milei a fost eliminarea așa-numitelor restricții „cepo” – un termen spaniol care înseamnă “capcană” sau „lanțuri” – care au restricționat accesul la dolari americani timp de peste două decenii. Introduse în 2003 cu scopul de a frâna inflația galopantă din Argentina, controalele valutare au fost ridicate oficial la jumătatea lunii aprilie, permițând persoanelor fizice și juridice să efectueze liber tranzacții valutare.

„Contrar previziunilor alarmiste ale multor economiști locali și internaționali, cursul de schimb nu a explodat”, a declarat pentru DW Aldo Abram de la think tank-ul libertarian Fundacion Libertad y Progreso din Buenos Aires. „Dimpotrivă, cursul s-a stabilizat sub nivelul de dinainte de liberalizare. Piața s-a normalizat fără o criză, fără o fugă [bancară] și fără devalorizare.”

Guvernul a sărbătorit mișcarea istorică, prezentând imagini cu Milei și ministrul său al economiei, Santiago Caputo, ridicând brațele ca și cum ar sărbători un gol al echipei lor favorite de fotbal.

Încredere și răbdare

Într-un discurs televizat recent, Milei a declarat că politicile sale au adus Argentina pe calea cea bună și și-a reafirmat angajamentul față de disciplina fiscală. „După mai mult de 100 de ani de deficite bugetare cronice, suntem acum una dintre cele cinci țări din lume care cheltuie doar ceea ce câștigă – nici măcar un peso în plus”, a declarat el. Acesta și-a reiterat viziunea asupra viitorului Argentinei, anunțând sfârșitul controlului valutar și promițând că Argentina va înregistra cea mai mare creștere economică la nivel mondial în următorii 30 de ani.

„Nu se va întâmpla peste noapte”, a recunoscut Milei, „dar se va întâmpla treptat și cu asigurarea că ne-am făcut temele, atât pe plan intern, cât și internațional, pentru a reduce volatilitatea cât mai mult posibil”.

Există unele semne timpurii de succes. Potrivit agenției naționale de statistică din Argentina, INDEC, sărăcia a scăzut la 38,1% – puțin sub nivelul moștenit de Milei. Inflația a scăzut, de asemenea, cu 44,5% de la an la an în 2024, arată datele INDEC.

Politicile cu drujba ale lui Milei lasă cicatrici

Svenja Blanke de la Fundația Friedrich Ebert din Germania, de stânga, privește perspectivele economice cu precauție. Vorbind pentru DW, ea a criticat guvernul pentru utilizarea ratei de schimb ca un „fel de cârjă” pentru a suprima inflația.

Ca urmare, a remarcat ea, peso-ul argentinian s-a apreciat, ceea ce a dus la paradoxuri precum un Big Mac care costă echivalentul a 5,48 euro (6,30 dolari) – comparabil cu Germania – în timp ce salariul minim pe oră este de doar 1,06 euro, cu mult sub cel din Germania, de 12,82 euro.

„Acesta este, în esență, un fel de masacru social cu drujbă”, a spus ea, citând reduceri severe ale salariilor, educației, cercetării, culturii, infrastructurii publice și memoriei istorice.

Hans-Dieter Holtzmann de la Fundația liberală Friedrich Naumann din Germania este mai încrezător în viitorul economic al Argentinei. „Odată cu eliminarea controalelor de capital și o rată de schimb mai flexibilă, au fost eliminate barierele majore din calea redresării economice a Argentinei”, a declarat el pentru DW.

În ciuda bogăției țării în resurse energetice și minerale – inclusiv gaze naturale, hidrogen, litiu și cupru – investitorii străini „au rămas prudenți până acum”, a spus el. Acesta este motivul pentru care este atât de important acum, a adăugat el, ca Uniunea Europeană să ratifice acordul de liber schimb cu blocul Mercosur – din care Argentina face parte – „cât mai repede posibil”. Atât Argentina, cât și Germania ar putea beneficia de noile oportunități de a investi și de a face afaceri.

Durere și câștig

Între timp, în centrul orașului Buenos Aires, reformele radicale ale lui Milei dau rezultate mixte.

Pe de o parte, restaurantele și cafenelele sunt pline de viață – aparent în contradicție cu discursul constant al opoziției despre criză. De asemenea, o grevă generală recentă nu a atras decât o participare modestă, ceea ce sugerează că, după trei astfel de greve de la preluarea mandatului de către Milei, este posibil ca sindicatele să fi exagerat. Se pare că majoritatea argentinienilor sunt pregătiți să meargă mai departe, să muncească și să lase criza în urmă.

Dar nu totul este în regulă, după cum o dovedesc protestele săptămânale ale pensionarilor, care și-au văzut pensiile reduse. Măsurile de austeritate ale lui Milei au afectat puternic puterea lor reală de cumpărare și pe cea a multor altor persoane din țară.

Contrar afirmației lui Milei că doar „casta”, așa cum a numit el elita politică de stânga de dinainte de 2023, ar fi cea mai afectată de reformă, și alții suferă.

Așadar, după 500 de zile de transformare radicală, întrebarea dacă Milei poate sau nu să aducă prosperitate pe termen lung fără să lase prea mulți argentinieni în urmă rămâne încă fără răspuns.