După 75 de ani de refugiu în spatele SUA, Europa nu se poate apăra singură

Noul ministru al apărării al lui Donald Trump a anihilat zeci de ani de politică externă, spunându-le aliaților europeni că acum trebuie să aibă grijă de propria lor apărare. Pete Hegseth a declarat că Statele Unite nu vor mai „tolera o relație dezechilibrată” cu aliații lor și a făcut apel la membrii NATO să cheltuiască mult mai mult pentru apărare. Dar după mai bine de 75 de ani de refugiu în spatele SUA, poate Europa să se apere singură?, se întreabă cotidianul conservator britanic The Telegraph.

Noua ordine

Hegseth a declarat că SUA nu se concentrează „în primul rând pe securitatea Europei” și că bătrânul continent trebuie să dubleze cheltuielile pentru apărare.

Țările europene trebuie să preia furnizarea majorității ajutoarelor pentru Ucraina și să ofere Kievului garanții de securitate care să împiedice o Rusie beligerantă în cazul unui acord de pace.

El a declarat:

• „Salvgardarea securității europene trebuie să fie un imperativ pentru membrii europeni ai NATO.
• „Ca parte a acestui obiectiv, Europa trebuie să furnizeze Ucrainei cea mai mare parte din ajutorul letal și neletal viitor”.

Un proiect anterior al discursului său sugera că ar fi vrut să meargă mai departe și să declare că SUA nu mai sunt „principalul garant al securității în Europa”.

După ani întregi de frustrare a Washingtonului cu privire la cheltuielile europenilor, comentariile sale au sporit temerile că Trump se va retrage acum de pe continent, lăsându-l să se apere singur.

Cum funcționează în prezent apărarea europeană

Puterea militară și economică americană garantează securitatea europeană de mai bine de 75 de ani.

Alianța NATO promite că oricine atacă membrii săi europeni va trebui să răspundă în fața celui mai puternic colos militar pe care l-a văzut vreodată lumea.

O astfel de protecție garantată a permis națiunilor europene să își neglijeze propria securitate, încrezătoare că Washingtonul le acoperă spatele.

Această protecție din partea SUA a atins apogeul în timpul Războiului Rece, dar este încă enormă și SUA domină NATO, care este întotdeauna condusă de un ofițer american.

În total, SUA au mai mult de 100.000 de militari desfășurați în Europa și cel puțin 25 de baze importante.

Această amprentă este susținută de restul armatei americane, cu 1,3 milioane de militari activi și 800.000 de rezerviști.

Bugetul militar al SUA este de departe cel mai mare din lume. Acesta reprezintă aproape 40 % din toate cheltuielile militare mondiale și este de peste trei ori mai mare decât cel mai apropiat rival al său, China.

Care sunt punctele slabe dacă SUA se retrag?

Statele Unite sunt atât de dominante încât alte națiuni au rămas în mod natural în urma lor.

Nicio națiune nu este suficient de puternică pentru a umple acest gol și pentru a-și asuma responsabilitatea de a conduce apărarea Europei, astfel încât deciziile strategice vor trebui să fie luate de un grup de omologi europeni precum Marea Britanie, Franța și Germania. Aceștia au priorități și idei foarte diferite și există un mare potențial de dispută.

Nicio altă armată nu poate lupta la scară mai mare decât SUA. Refugiate sub protecția americană de la sfârșitul Războiului Rece, mai multe armate europene s-au transformat în ceea ce analiștii din domeniul apărării au numit în mod disprețuitor „armate bonsai”.

Foarte restrânse, acestea s-au concentrat pe campanii mici și scurte, mai degrabă decât pe conflicte majore. Poate că au o gamă largă de capacități, dar sunt superficiale și nu le pot menține mult timp. S-ar prăbuși rapid în fața numărului de victime, a utilizării muniției sau a pierderilor de echipamente observate pe câmpurile de luptă din Ucraina, de exemplu.

Masa și numărul nu sunt tot ceea ce oferă SUA. NATO se bazează pe know-how-ul, echipamentele și expertiza militară a SUA pentru a-și susține forțele și a le uni într-o unitate coerentă.

Acești așa-numiți facilitatori variază de la informații și logistică, la supraveghere și avertizare timpurie. În practică, aceasta poate însemna orice, de la sateliți militari la avioane de transport și cisterne de realimentare, la avioane de supraveghere și drone.

În misiunea NATO din Afganistan, de exemplu, țările europene au trebuit să se bazeze foarte mult pe SUA pentru provizii, spitale, transport și informații.

Poate Europa umple aceste goluri?

Nu în acest moment.

„Unele dintre aceste lucruri pot fi rezolvate, dar este nevoie de mulți bani și de mult timp, iar europenii nu le mai au pe amândouă”, spune Ed Arnold, cercetător principal pentru securitate europeană la Royal United Services Institute.

Hegseth dorește ca națiunile europene să își majoreze cheltuielile pentru apărare, de la nivelul de referință al NATO de 2 % din PIB, până la 5 %.

Liderii europeni insistă că o parte din acest lucru se întâmplă.

Membrii estici ai NATO care se simt deosebit de amenințați de Rusia, cum ar fi statele baltice și Polonia, se reînarmează. Varșovia cheltuiește mai mult de 4 % din PIB pentru apărare.

Totuși, banii nu sunt suficienți fără motivație și o direcție strategică clară.

În 2022, Germania a anunțat un fond unic de 83 de miliarde de lire sterline pentru a încerca să își modernizeze forțele tot mai decrepite. De atunci, s-au înregistrat puține îmbunătățiri.

Cum rămâne cu armele nucleare?

Marea Britanie și Franța au propriile arsenale nucleare, iar în cadrul partajării armelor NATO, SUA a pus la dispoziția Belgiei, Germaniei, Italiei, Țărilor de Jos și Turciei arme nucleare pentru a le desfășura și depozita. De asemenea, Europa a fost protejată de umbrela nucleară extinsă a SUA.

Dacă poziția SUA în Europa se modifică, atunci clarificarea a ceea ce se va întâmpla cu descurajarea nucleară va fi o prioritate. Însă experții nu cred că politica nucleară se va schimba.

Este Trump serios?

Administrația Trump ar putea avea reputația de a face amenințări pentru a zdruncina o situație sau o negociere și apoi de a se retrage, dar niciunul dintre comentariile lui Hegseth nu ar trebui să surprindă liderii europeni.

Aceștia nu ar fi înțelepți să creadă că aceasta este o cacealma, a declarat Arnold.

„Cred că asta este de data aceasta. Am crezut că cuvintele lui Hegseth au fost clare și lipsite de ambiguitate”, a spus el.

Washingtonul a fost frustrat de ani de zile de faptul că a trebuit să plătească factura de securitate a Europei. Barack Obama s-a plâns, de asemenea, că o Europă autosatisfăcută nu își face datoria. Încă din campania libiană din 2011, Washingtonul a declarat că a sosit momentul ca Europa să cheltuiască mai mult pentru apărare.

Întrebarea este cum ar arăta conducerea europeană pentru apărarea continentului? Statele Unite ar pleca, ar reduce sau ar ocupa doar un loc secundar?

Se pare că Trump le-a spus deja liderilor europeni că dorește să retragă 20.000 de soldați, deși Hegseth a fost mai conciliant.

„Am fi neglijenți să nu revizuim postura forțelor peste tot, dar ar fi o presupunere greșită de planificare să spunem că America abandonează ceva sau că America pleacă”, a declarat Hegseth săptămâna aceasta.

De asemenea, ar putea exista numeroase motive strategice pentru ca SUA să mențină în continuare baze și forțe pe continent. Bazele din nordul Europei ar putea deveni importante pentru competiția cu Rusia și China în Arctica.

Dar Europa trebuie să fie mult mai bună în a-și prezenta argumentele, a declarat Arnold.

El a spus: „Nu cred că este vorba despre ieșirea SUA din Europa, dar europenii trebuie să facă mai mult decât să exprime doar șoc și groază”.