După „şapte minute de teroare”, roverul Perseverance va începe în 18 februarie o misiune istorică pe Marte. Mai are de parcurs 41 de milioane de kilometri până la Planeta Roșie

Roverul Perseverance, dezvoltat de NASA în cadrul misiunii Mars 2020, se află la doar 22 de zile distanţă de momentul în care va coborî pe suprafaţa planetei Marte, în data de 18 februarie. Dispozitivul spaţial mai are de parcurs 41,2 milioane de kilometri din călătoria sa de 470,8 milioane de kilometri şi se deplasează cu o viteză de 2,5 kilometri pe secundă, potrivit unui articol publicat miercuri pe site-ul Agenţiei spaţiale americane.

La 75 de secunde după ce va ajunge în atmosfera superioară a „Planetei Roşii”, pe acest robot îl va aştepta însă o coborâre extrem de dificilă – „şapte minute de teroare”, potrivit CNN -, însoţită de temperaturi echivalente celor de la suprafaţa Soarelui, umflarea unei paraşute supersonice şi prima asolizare autoghidată pe Marte. Abia atunci roverul Perseverance – cel mai mare, mai greu şi mai sofisticat robot-geolog cu şase roţi lansat vreodată în spaţiu – va putea să caute în craterul Jezero eventualele urme ale unor forme de viaţă străvechi şi să colecteze eşantioane care vor fi aduse pe Terra în cadrul unei misiuni ulterioare.

„Şapte minute de teroare”

Pentru a ajunge pe suprafaţa „Planetei Roşii”, roverul Perseverance va trebui să treacă prin faza finală a călătoriei sale spaţiale, cunoscută sub denumirea EDL (Entry, Descent, Landing / Intrare în atmosferă, Coborâre, Asolizare).

Timpul de care semnalele radio au nevoie pentru a călători între Terra şi Marte este de circa 10,5 minute, ceea ce înseamnă că perioada de 7 minute de care Perseverance va avea nevoie pentru a coborî pe Marte se va produce fără niciun ajutor şi nicio intervenţie din partea echipelor NASA aflate pe Pământ.

Această perioadă a fost considerată „şapte minute de teroare”, afirmă jurnaliştii de la CNN. Echipele de la sol vor transmite roverului când să înceapă manevra EDL, iar din acel moment dispozitivul spaţial va trebui să se descurce de unul singur.

Nu este o exagerare să spunem că acesta este cea mai critică şi mai periculoasă parte a misiunii, afirmă Allen Chen, directorul departamentului EDL din cadrul proiectului Mars 2020 de la JPL (Jet Propulsion Laboratory).

„Nu este garantat că va fi o manevră reuşită”, a recunoscut Thomas Zurbuchen, administrator-asociat al Directoratului pentru Misiuni Ştiinţifice, de la sediul din Washington al agenţiei spaţiale americane. Specialiştii de la NASA au făcut tot ce a ţinut de ei pentru ca Perseverance să beneficieze de o asolizare reuşită.

Perseverance este cel mai greu rover trimis în spaţiu de NASA şi cântăreşte peste o tonă.

Dispozitivul spaţial va intra în atmosfera superioară a planetei Marte cu viteza de 19.300 de kilometri pe oră şi va trebui să încetinească până la 0 kilometri pe oră în doar şapte minute, când roverul va trebui să asolizeze cu blândeţe pe suprafaţa marţiană.

„Va trece pe cerul marţian ca un meteor”, a precizat profesorul Chen.

Cu 10 minute înainte de a pătrunde în atmosfera marţiană, modulul de călătorie, care a transportat roverul în călătoria sa prin spaţiu, se va desprinde de Perseverance, iar acesta se va pregăti pentru o intrare ghidată în atmosferă, unde mici propulsoare îl vor ajuta să îşi ajusteze unghiul de coborâre.

Scutul termic al roverului va trebui să suporte temperaturi de 1.300 de grade Celsius, la 75 de secunde după pătrunderea în atmosfera marţiană.

Perseverance vizează coborârea în craterul Jezero, unul dintre cele mai provocatoare situri alese până acum de NASA pentru o asolizare pe Marte. În loc să fie plat şi neted, locul de asolizare este acoperit cu dune de nisip, stânci ascuţite, bolovani şi mici cratere.

Perseverance dispune de două sisteme de navigaţie – denumite Range Trigger şi Terrain-Relative Navigation -, care îl vor ajuta să se deplaseze în acea zonă cu relief dificil.

Range Trigger îi va „spune” paraşutei cu diametrul de 21,5 metri când să se deschidă, în funcţie de poziţia pe care dispozitivul spaţial o va avea cu 240 de secunde înainte de a intra în atmosferă. După desfăşurarea paraşutei, scutul termic se va desprinde de modulul de asolizare.

Terrain-Relative Navigation va acţiona ca un al doilea creier al roverului, folosindu-se de camerele sale pentru a fotografia scoarţa marţiană pe măsură ce se apropie în viteză de aceasta şi pentru a determina cel mai sigur loc de asolizare. Acest sistem poate să schimbe locul de asolizare cu o distanţă de până la 609 metri, potrivit NASA.

Scutul termic posterior şi paraşuta se vor desprinde şi ele după ejectarea scutului termic frontal, când dispozitivul se va afla la 2 kilometri deasupra suprafeţei marţiene. Motoarele de asolizare, care includ opt motoare cu propulsie inversă, vor fi pornite pentru a scădea viteza de coborâre de la 305 kilometri pe oră la 2,7 kilometri pe oră.

Abia atunci se va produce faimoasa manevră a macaralei, care l-a adus şi pe roverul Curiosity pe Marte. Cabluri din nailon vor coborî roverul pe o distanţă de 7 metri sub treapta de coborâre. După ce roverul va atinge scoarţa marţiană, cablurile se vor detaşa, iar treapta de coborâre va zbura prin aer şi va coborî la rândul ei la o distanţă sigură.

După plasarea pe scoarţa marţiană, Perseverance va putea să îşi înceapă misiunea de explorare, programată să dureze doi ani. Înainte să realizeze o serie de experimente diverse, roverul va trece mai întâi printr-o „perioadă de verificare şi control”, pentru a se asigura că toate instrumentele sale sunt funcţionale.

Caracteristicile ştiinţifice ale misiunii Mars 2020

„NASA explorează Marte încă de când sonda Mariner 4 a survolat-o prima dată în iulie 1965, procedură urmată de atunci de alte două survolări, plasarea cu succes a şapte module orbitale şi a opt module de asolizare”, a declarat Thomas Zurbuchen, administrator-asociat al Directoratului pentru Misiuni Ştiinţifice, de la sediul din Washington al agenţiei spaţiale americane.

„Perseverance, care a fost construit pe baza informaţiilor colective obţinute în urma acelor misiuni pioniereşti, are oportunitatea nu doar de a ne extinde cunoştinţele despre ‘Planeta Roşie’, ci şi de a investiga una dintre cele mai importante şi mai interesante întrebări pe care omenirea şi le pune despre originile vieţii atât pe Terra, cât şi pe alte planete”, a adăugat el.

Jezero Crater este locul perfect pentru a căuta urme ale unor forme de viaţă microbiană străvechi. Cu miliarde de ani în urmă, acest bazin cu diametrul de 45 de kilometri – complet uscat în prezent – găzduia delta în plină formare a unui râu şi un lac plin cu apă.

Rocile şi regolitele pe care Perseverance le va recolta prin Sistemul de Captare a Mostrelor din Craterul Jezero ar putea oferi răspunsuri la întrebările fundamentale despre existenţa vieţii dincolo de planeta Pământ. Alte două misiuni viitoare, aflate în prezent în etape de planificare la NASA, în colaborare cu ESA (Agenţia Spaţială Europeană), vor fi concepute pentru a aduce acele eşantioane pe Terra, unde vor fi supuse unor analize amănunţite de către cercetători din lumea întreagă, care vor utiliza echipamente mult prea mari şi complexe pentru a putea fi trimise pe „Planeta Roşie”.

„Instrumentele sofisticate ale lui Perseverance vor contribui nu doar la căutarea unor eventuale forme fosilizate de viaţă microbiană, ci ne vor extinde şi cunoştinţele despre geologia lui Marte, trecutul, prezentul şi viiorul ei”, a declarat Ken Farley, cercetător în cadrul proiectului Mars 2020 la Caltech din Pasadena.

Deşi cele mai multe dintre cele şapte instrumente ştiinţifice de la bordul lui Perseverance au fost concepute pentru a afla mai multe informaţii despre geologia şi astrobiologia planetei Marte, misiunea deţine şi câteva tehnologii care sunt centrate mai degrabă pe explorarea marţiană. MOXIE (Mars Oxygen In-Situ Resource Utilization Experiment), un dispozitiv de dimensiunea unei baterii auto şi plasat în şasiul roverului, a fost creat pentru a demonstra că transformarea dioxidului de carbon marţian în oxigen este posibilă.

Viitoarele aplicaţii ale acestei tehnologii ar putea să permită producerea acelor cantităţi vaste de oxigen din componenţa combustibilul rachetei pe care echipajele de astronauţi din viitor se vor baza pentru a se întoarce pe Terra şi, desigur, oxigenul folosit de ei pentru a respira.

Sistemul Terrain-Relative Navigation va ajuta roverul să evite zonele periculoase. MEDLI2 (Mars Entry, Descent and Landing Instrumentation 2) conţine senzori care vor culege o serie de date în timpul deplasării roverului prin atmosfera marţiană.

Împreună, aceste sisteme îi vor ajuta pe inginerii de la NASA să conceapă viitoarele misiuni cu echipaje umane, care să asolizeze în condiţii de siguranţă şi alături de echipamente mai grele pe alte planete.

O altă demonstraţie a progresului tehnologic este Ingenuity Mars Helicopter, ataşat de partea ventrală a roverului. După ce vor fi trecut între 30 şi 90 de zile de la asolizarea roverului, elicopterul Ingenuity se va desprinde de rover pentru a realiza primul zbor-test pe o altă planetă. Dacă acel zbor iniţial va avea succes, Ingenuity va zbura apoi de cel puţin încă patru ori. Datele obţinute în timpul acestor teste vor ajuta generaţiile viitoare de elicoptere să contribuie şi mai mult la explorarea aeriană a planetei Marte.

Postul TV al NASA şi site-ul agenţiei spaţiale americane vor transmite în direct coborârea roverului Perseverance pe planeta Marte, de la sediul JPL, pe 18 februarie.

Sursa: Agerpres

Foto: Roverul Perseverance / Sursa: NASA