După zeci de ani de dezbateri, o concluzie: Antropocenul nu este o nouă epocă geologică / S-a decis cu 12 voturi împotrivă și 4 voturi pentru / ”Epoca omului” a adus schimbări globale profunde

Lovitură de teatru în universul geologiei: după zeci de ani de dezbateri, organizaţia de referinţă la nivel mondial în acest domeniu ştiinţific a decis, în cele din urmă, să nu acorde Antropocenului – un episod caracterizat de urmele prezenţei umane pe întreaga planetă – un loc special în istoria geologică a Pământului, informează AFP, transmite Agerpres.

Deşi impactul activităţilor umane – creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră, răspândirea microplasticelor şi a altor tipuri de poluare, extincţiile în masă ale speciilor – nu este negat, acest lucru nu înseamnă că omenirea a ieşit din Holocen, perioada geologică care a început în urmă cu aproximativ 12.000 de ani, la sfârşitul ultimei ere glaciare, pentru a intra în „Epoca omului”, potrivit Uniunii Internaţionale de Ştiinţe Geologice.

Decizia „de a respinge propunerea unei epoci antropocene ca unitate formală a scării de timp geologic este aprobată”, se arată într-un comunicat al organizaţiei publicat joi, confirmând un vot finalizat pe 4 martie.

Au existat patru voturi „pentru”, 12 voturi „împotrivă” şi trei abţineri, a precizat organizaţia menţionată.

Nu există nicio cale de recurs, chiar dacă unii dintre membrii comitetului de votare au exprimat anumite îndoieli cu privire la desfăşurarea scrutinului şi la corectitudinea procedurii.

Aceste acuzaţii sunt respinse din start de către Uniunea Internaţională de Ştiinţe Geologice, care consideră că, deşi nu constituie o nouă epocă geologică, termenul Antropocen va continua să fie utilizat pe scară largă.

„Acesta va rămâne un descriptor nepreţuit al impactului uman asupra sistemului Pământului”, a recunoscut organizaţia, care are reputaţia de a fi intransigentă în ceea ce priveşte modificările aduse Cartei Cronostratigrafice Internaţionale.

Criterii tehnice neîntrunite

Confirmând că acest impact a captat interesul comunităţii ştiinţifice şi geologice, un grup de lucru s-a format în 2009 pentru a stabili în ce măsură umanitatea a schimbat sau nu epoca geologică, de când a început să o facă şi care au fost semnele sale cele mai emblematice.

În iulie, după aproape 15 ani de studii, membrii acestui grup au ales Lacul Crawford, situat lângă Toronto, în Canada, ca fiind situl de referinţă la nivel mondial pentru începutul Antropocenului.

Sedimentele stratificate pe fundul acestui mic corp de apă cu o suprafaţă de un kilometru pătrat, încărcate cu microplastice, cenuşă provenită din arderea petrolului şi a cărbunelui şi particule degajate de exploziile bombelor nucleare, reprezintă cea mai bună dovadă că s-a deschis un nou capitol în istoria Pământului, până la punctul de a fi vizibil în sol, au concluzionat atunci acei oameni de ştiinţă.

Dar ei ştiau deja că recunoaşterea Antropocenului de reprezentanţii Uniunii Internaţionale de Ştiinţe Geologice (IUGS) era mai mult decât incertă, mulţi geologi importanţi considerând că nu au fost îndeplinite criteriile tehnice pentru introducerea unei noi epoci geologice.

Votul a avut loc în cadrul unui subcomitet al puternicei Comisii Internaţionale de Stratigrafie (ICS), un organism al IUGS responsabil cu elaborarea frizei care împarte metodic cei 4,6 miliarde de ani de istorie a Pământului în ere, perioade şi epoci geologice.

„Ocazie ratată”

Nu există niciun dezacord că „epoca omului” a adus schimbări globale profunde, a recunoscut totuşi Erle Ellis, un cercetător în domeniul mediului, care a criticat propunerea legată de Antropocen.

Dar „adevărul este că nu este nevoie să se stabilească o graniţă fermă. Pur şi simplu nu este cea mai importantă problemă”, a declarat Erle Ellis, profesor de geografie şi sisteme de mediu la Universitatea din Maryland, la începutul lunii martie.

Pentru Martin Head, profesor de ştiinţe ale Pământului la Universitatea Brock din Canada şi un susţinător al recunoaşterii antropocentrismului, există totuşi „o multitudine de semnale geologice” ale acestei noi epoci.

Respingerea de către IUGS reprezintă „o ocazie ratată de a recunoaşte şi de a aproba o realitate simplă, şi anume că planeta noastră şi-a părăsit starea sa naturală de funcţionare la mijlocul secolului al XX-lea”, a declarat el pentru AFP.