E o tendință globală ca studenții să nu mai lucreze în domeniul în care se licențiază, ceea ce creează o presiune pe universități, spune lectorul universitar Mihai Maci

O problemă care se regăsește atât în Franța, cât și în România, este presiunea asupra universităților și cadrelor universitare de a preda unor studenți care nu vor lucra în domeniul în care se licențiază, spune lectorul universitar Mihai Maci de la Universitatea din Oradea, într-o emisiune la Radio Cluj de marți seară.

Mihai Maci a făcut cercetare doctorală în Franța, iar săptămâna trecută a fost plecat în Hexagon printr-un program de mobilitate universitară, un schimb de experiență. Acesta a explicat în emisiunea radio, redată mai jos, despre școala de acolo, profesorii francezi, bacalaureatul din Republică și probleme care se pun în contextul schimbărilor din educație pe care le vede “atât în România, cât și în Franța, și în Statele Unite”.

Întrebat de moderator ce îi nemulțumește pe profesorii din Franța, Maci a comentat că o problematică este schimbarea percepției societății și studenților asupra facultății. Începând din anul 1990, numărul studenților a crescut, specializarea lor nu a mai fost la fel de calitativă pentru că profesorii au trebuit să adapteze predarea pentru o altă generație de studenți și, în plus, tinerii nici nu mai urmează o carieră în domeniul în care se licențiază, a explicat acesta.

“Unele dintre problemele profesorilor francezi se regăsesc și la cei români. Un exemplu: reașezarea ordinii economice mondiale, pornită din anii 1990, anii 2000. Mai mult sau mai puțin, universitatea a fost timp de secole, în occident, o școală de elite care pregătea specialiști. Erau în număr puțin. Specializarea lor cerea cunoștințe și abilități extraordinare și, ca atare, aceste lucruri formându-se în universitate, universitatea avea altă ținută intelectuală. Asta este tradiția universităților occidentale până înspre anii ’80.

În 1990, odată cu liberalizarea, universitatea devine și la noi o întreprindere de producție. Statul spune ‘Gata, s-a terminat cu privilegiile voastre [N. Red. ale studenților], trebuie să fiți la fel de productivi ca orice întreprindere în societate’. Iar lucrul acesta se face crescând numărul studenților, devenind foarte mulți. Devenind foarte mulți, regulile de admitere devin mai laxe: nu mai sunt aceiași studenți care au o pregătire temeinică, din lumea anterioară. Iar nivelul de predare trebuie să se adapteze omului din sală. În anii ’80, ’90, lucrurile nu sunt atât de grave pe cât le vedem acum. Ele s-au agravat dintr-o rațiune extrem de simplă: nu mai știm ce se întâmplă. Noi pregătim studenții și aici, și în Franța, și în alte părți ale lumii, dar ei nu mai urmează o carieră domenială. Faci studii în filosofie, atunci înseamnă ca vei face filosofie în viață, o să predai, o să cercetezi etc.

Noi la ora actuală le spunem studenților că ies în lume și își găsesc un job. Asta e și o presiune pe universități: ce putem noi să le predăm la aproape orice materie de așa manieră încât să le folosească în orice context de viață”. Și e greu să răspundă un specialist la această întrebare atât timp cât doar pe un anumit domeniu s-a format. Știu să predau bine, să transmit bine, dar nu pot să discut orice încât să fie folositor viitorului meu absolvent care va lucra în industria informaticii. Din ambele capete e o presiune pe mediul universitar. Menirea studentului e astfel neclară, ce mai putem să facem noi în contextul în care internetul este la dispoziția tuturor și în contextul în care pregătirea specializată pe care o facem noi nu are întotdeauna un final?”, spune lectorul.

Articolul integral, pe EduPedu.ro.