EFE: De ce în UE se schimbă ora și în ce stadiu se află dezbaterea asupra stabilirii orei unice

Nimeni nu auzise încă de coronavirus, iar inteligenţa artificială interesa doar câţiva specialişti excentrici în tehnologie în 2018, când actualul preşedinte ucrainean Volodimir Zelenski, activista suedeză Greta Thunberg şi tenismanul spaniol Carlos Alcaraz erau încă nişte iluştri necunoscuţi pentru aproape toate fiinţele umane. Lumea părea mai puţin haotică, iar negocierile pentru Brexit reprezentau cel mai mare puzzle al Uniunii Europene, moment în care, în luna septembrie a acelui an, preşedintele de atunci al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a sugerat să se pună capăt schimbării orei de două ori pe an, scrie sâmbătă EFE într-un comentariu, transmite Agerpres.

„Trebuie să se termine. Statele membre ar trebui să decidă singure dacă cetăţenii lor trăiesc după ora de vară sau după cea de iarnă”, a declarat cu acea ocazie Jean-Claude Juncker în cadrul dezbaterii anuale a Parlamentului European privind Starea Uniunii.

De atunci, Pământul s-a învârtit în jurul Soarelui de şase ori şi jumătate, iar lumea a suferit o răsturnare geopolitică şi tehnologică. Dar discuţia despre schimbarea orei în UE abia dacă a avansat, iar în noaptea de sâmbătă spre duminică, din nou, aproape 450 de milioane de europeni îşi vor regla ceasurile.

În ce stadiu se află dezbaterea?

În 2017, Finlanda a promovat ideea stabilirii unei ore unice pe tot parcursul anului în Uniunea Europeană, eliminând Directiva Europeană care din 2001 reglementa şi armoniza schimbarea bianuală de oră în rândul Celor 27.

Comisia Europeană a lansat o consultare publică în 2018, care a primit 4,6 milioane de răspunsuri, iar rezultatul a fost copleşitor: 84% dintre respondenţi doreau să se pună capăt schimbării orei.

Executivul european a îmbrăţişat ideea, iar Parlamentul European a votat în 2019 pentru abolirea schimbării orei începând cu 2021. Dar lucrurile s-au blocat în acest punct. Directiva este blocată în Consiliu, instituţia care reprezintă statele membre ale UE.

Schimbarea necesită o majoritate calificată, adică sprijinul a cel puţin 15 din cele 27 de ţări, reprezentând cel puţin 65% din populaţia UE. Doar după ce poziţia Consiliului este clară pot fi iniţiate negocieri definitive cu Parlamentul European.

Unele ţări, precum Spania şi Franţa, s-au declarat dispuse să o studieze; altele nu au comentat, iar unele, precum Grecia, Cipru şi Portugalia, sunt reticente.

Lipsa de consens între capitale şi diversele urgenţe apărute din 2018 încoace au îngropat dosarul şi nu pare că cineva are mare interes să-l scoată de la naftalină, au declarat pentru EFE surse diplomatice.

De ce se schimbă ora?

Este o practică care datează din Primul Război Mondial care urmăreşte să se beneficieze cât mai mult de lumina naturală a Soarelui şi reducerea folosirii luminii artificiale, pentru a scădea consumul de energie electrică. Dar este îndoielnic că o astfel de măsură duce cu adevărat la economii semnificative, fiind identificate totodată efecte negative asupra sănătăţii umane.

În Spania, sistemul a fost introdus în 1918 şi a fost aplicat permanent din 1974, în urma crizei petrolului. Un sondaj al Centrului de Investigaţii Sociologice (CIS) din 2023 arată că 67% dintre spanioli sunt în favoarea abolirii schimbării de oră şi că majoritatea doresc orarul de vară (66%).

O treime din ţările lumii respectă orarul de vară, majoritatea în Europa. Azerbaidjan, Iran, Iordania, Namibia, Rusia, Turcia şi Uruguay l-au abolit în ultimii ani, în timp ce Egiptul l-a eliminat în 2011 şi l-a reintrodus în 2014. În America Latină, Chile, Cuba, Paraguay şi unele zone de graniţă ale Mexicului au introdus orarul de vară pentru a se alinia cu Statele Unite, în timp ce Bolivia şi Panama nu l-au implementat niciodată, iar Argentina şi Brazilia nu l-au abolit niciodată.

În Ecuador, preşedintele Sixto Duran Ballen a decretat în vara anului 1992 că toate activităţile vor începe cu o oră mai devreme pentru a economisi energie în timpul unei secete severe care a compromis producerea de energie hidroelectrică. Acest demers a fost poreclit „ora lui Sixto”.

Ceva similar s-a întâmplat între 1992 şi 1993 în Columbia, în timpul preşedinţiei lui Cesar Gaviria, care a dat naştere efemerei „ore Gaviria”.

Viitorul orei europene

Decizia în UE este paralizată, dar dezbaterea nu a murit. În octombrie anul trecut, 67 de europarlamentari au trimis o scrisoare preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în care o îndemnau să desfiinţeze sistemul.

„Studiile au arătat că ora de vară poate afecta negativ tiparele de somn, poate creşte riscul de atacuri de cord şi accident vascular cerebral şi poate duce la o creştere a accidentelor de circulaţie”, se spunea în scrisoare, care punea sub semnul întrebării „beneficiile energetice” ale sistemului.

Forţa motrice din spatele scrisorii – care a fost semnată de populari, social-democraţi, reformişti, naţionalişti, liberali şi ecologişti – a fost europarlamentarul irlandez Sean Kelly.

Veteranul creştin-democrat, căruia i-au mai rămas patru ani de mandat parlamentar, şi-a stabilit ca obiectiv „să repună chestiunea pe agenda politică” a Uniunii Europene.

Dar, până atunci, în noaptea de sâmbătă, 29 martie, spre duminică, 30 martie, europenii vor trebui să-şi regleze din nou ceasurile, conchide EFE.