Efectele epidemiei de coronavirus: Cu toții ne dorim intervenția salvatoare a statului. Dar sigur ne dorim un stat paternalist?

Criza coronavirusului va avea urmari masive. Nu doar in privinta numarului de victime si a efectelor nocive asupra economiei. Si raporturile noastre cu statul se vor modifica, crede Miodrag Soric, într-un text publicat pe Deutsche Welle.

Oricat de mortala, catastrofala si restrictiva este si va fi criza provocata de coronavirus, candva va trece si ea. Dar lumea va fi dupa aceea alta. Temerile si suferinta pe care le-a raspandit virusul vor avea multa vreme ecou in sufletele oamenilor.

Multi cetateni din occidentul prosper vor revendica, mai puternic decat pana acum un stat paternalist. Unul care sa-i protejeze mai eficient. Fiindca doar statul poate combate, daca o poate face cineva, astfel de primejdii cum este o pandemie.

Acestea sunt vesti proaste pentru intreprinzatori. Un stat mai prezent inseamna impozite mai mari, mai multa birocratie, un plus de acte normative, un mecanism mai greoi de luare a deciziilor si mai putini bani in buzunarele consumatorilor. Adica mai putin consum si mai putina crestere economica. Dar daca acesta este pretul care trebuie platit pentru ca o criza de acest gen sa nu se repete, atunci multi vor accepta in Germania si Europa o astfel de evolutie. Ba chiar ar saluta-o.

Statul va codecide

Statul este chemat sa rezolve problemele. Sa salveze, de preferinta, toate intreprinderile si toate locurile de munca. Sa ofere generos garantii financiare, sa decida inlesniri fiscale, sa devina actionar al intreprinderilor cu dificultati.

Exact asa actioneaza deja guvernele statelor UE, ale Marii Britanii, SUA sau Canadei. Cu fiecare zi a crizei, increderea in piata se micsoreaza, iar dorul de un stat paternalist care ofera protectie si care pune ordine in toate creste.

Statul va trage invataminte din aceasta criza. Va codecide mai mult decat a facut-o pana acum unde vor fi produse, de pilda, medicamentele. Tocmai fiindca nu este important doar unde pot fi acestea cel mai ieftin produse – in China sau India.

Decisiv este ca medicamentele necesare sa fie asigurate, in caz de criza, intr-o cantitate suficienta. Chiar daca aceasta va insemna cresterea pretului preparatelor importante, dat fiind ca vor fi iarasi produse preponderent in vest si nu in tari cu mana de lucru ieftina. Cetatenii vor accepta asta. Mai multa securitate nu se poate capata pe gratis.

Acestea sunt valabile pentru medicamente, dar si pentru alte produse si prestari de servicii. Tot ce este important pentru bunăstarea sociala sau economica a unui stat nu va mai fi stramutat in strainatate.

Expertii numesc asta „infrastructura critica”. Ce tine de ea si ce nu, a fost multa vreme neclar, cel putin in Germania. Cu siguranta, pe viitor, in caz de dubiu, productia va avea loc in interiorul granitelor nationale.

Statul poate fi si o problema in loc de solutie

Dar revendicarea unui stat paternalist poate genera, cateodata, mai multe probleme decat solutii. Sa ne amintim: pandemia de coronavirus isi are obarsia intr-un stat totalitar, care controleaza tot.

Unul care pretinde ca-si protejeaza cetatenii, si care totusi nu a reusit sa faca asta. Un stat care nu a invatat nimic din epidemiile asemanatoare ale trecutului. Politicienii dintr-un stat totalitar cum este China nu trebuie sa dea socoteala in fata cetatenilor proprii.

Esecul Beijingului trebuie consemnat, fara pic de aroganta sau superbie. Fiindca ramane de vazut cum vor reusi UE sau SUA sa gestioneze aceasta criza.

Un stat mai prezent si mai implicat nu inseamna automat mai multa protectie oferita cetatenilor. Intr-o democratie veritabila, vocea critica a cetateanului trebuie sa preia impreuna cu statul responsabilitatea gestionarii unei crize de felul celei pe care o traversam.