Efectul legii veterinarilor: ”Proiectul pare a ținti cu adevărat doar stabilirea unui monopol”

Lucian Obrocea, acționar al unei afaceri cu patru cabinete veterinare, explică într-o analiză pentru G4Media.ro potențialele efecte negative ale proiectului de lege inițiat de PSD și semnat și de ministrul Agriculturii, Adrian Oros, care ar institui monopolul medicilor veterinari pe farmaciile și cabinetele veterinare și pe tratamentul animalelor.

Articolul integral semnat de Lucian Obrocea:

Referitor la proiectul de lege PL-x nr. 446/2020 ce doreste a limita unele activitati in domeniul veterinar si urmeaza a fi votat maine, doresc sa va aduc la cunostinta urmatoarele:

• Proiectul doreste sa impuna un monopol care in multe din tarile lumii a fost eliminat.
  • In Marea Britanie de exemplu, monopolul a fost eliminat in 1999 iar in 2018 deja 12.000 medici veterinari lucrau in lanturile detinute de investitori: https://www.vettimes.co.uk/article/big-6-rising-corporatisation/#:~:text=Independent%20Vetcare%2C%20the%20UK’s%20largest,for%20a%20corporate%20veterinary%20group.
  • In SUA, lanturile de spitale detin mii de locatii si angajeaza zeci de mii de veterinari
• Monopolul nu ajuta in nici un domeniu, iar eliminarea lui duce la dezvoltarea afacerilor. Cele mai mari lanturi de spitale umane sau farmacii din Romania, nu sunt detinute de medici sau farmacisti ci fonduri de investitii. Curatenia, ordonarea la raft si disponibilitatea produselor si serviciilor in acestea este superioara a ceea ce vedem in cabinetele si farmaciile “de cartier”. Gandindu-ne la interesul real al consumatorului, curat, dotat si profesionist este ceea ce trebuie sa se doreasca si sa primeze
• Deschiderea unui cabinet veterinar totat corespunzator implica o investitie intre 20.000 si 100.000 euro, lucru care la nivelul de trai din Romania, este dificil chiar si pentru un medic cu experienta suficienta pentru a detine o afacere. Taxarea ridicata (19% TVA pe servicii veterinare fata de 0% pe servicii umane) este un alt un factor ce face dificila dezvoltarea afacerii unui medic antreprenor. Apoi, adaugand aspectele de management financiar, contabil, legal, etc ne putem da seama ca unui medic ii va fi dificil sa detina o afacere in care sa faca si chirurgie si reprezentare la ANAF in cazul unui control. Practic acest monopol protejeaza afacerile deja existente, care sunt la un nivel ce le permite angajarea unui manageri non-medicali – si nu protejeaza medicul antreprenor la inceput de drum.
• Piata farmaciilor si cabinetelor veterinare a avut 30 ani sa se dezvolte fara prezenta unor investitori externi proemineti (care inca se lasa asteptati). In prezent, calitatea muncii si nivelul salariilor medicilor angajati in farmaciile si cabinetele detinute de alti medici, “cu vechime” , imping sute de medici veterinari pe calea emigrarii – catre tari unde dezvoltarea domeniului le-a permis sa se specializeze pe anumite ramuri, fara a fi “patroni” . Odata plecati din tara, ajung sa castige salarii greu de imaginat in Romania, unde cabinetele mici si slab dotate abia reusesc sa supravietuiasca
• In proiectul de lege se specifica faptul ca acesta va “rezolva” problema nonveterinarilor ce opereaza cabinete veterinare si efectueaza tratamente. Afirmatia este eronata. In prezent un cabinet medical veterinar poate functiona legal doar ulterior inregistrarii la Colegiul Medicilor Veterinari, iar pentru aceasta inregistrare CMV solicita ca un medic sa fie concomitant asociat(se accepta si minoritar) si administrator al societatii, iar acest medic va fi si supraveghea activitatea – pct 6.3.1.1 din procedura de autorizarea a cabinetelor veterinare la CMV specifica clar necesitatea unui medic veterinar: https://cmvro.ro/files/download/legislatie/hotarari_cmv/hotararea-75.pdf
• In acelasi mod, proiectul specifica si reglementarea vanzarii produselor farmaceutice doar de catre medici veterinari, nu de detinatorii non-veterinari ai firmelor. Chiar daca modificarile recente legislative au eliminat necesitatea prezentei unui medic veterinar in farmacie, legislatia in vigoare interzice personalului din farmacia veterinara sa comercializeze produse farmaceutice sensibile, fara prescriptie, iar medicul veterinar titular coordoneaza oricum activitatea. Farmaciile veterinare nu pot vinde vaccinuri sub nici o forma catre populatie (acestea sunt administrate strict de medici veterinari) iar antibioticele se vand doar cu prescriptie (emisa de medici veterinari exclusive in cabinete/clinici). Practic, farmaciile functioneaza ca punct de livrare a unor produse care au fost deja prescrise de catre medici, iar prezenta unui medic este redundanta. Totodata, medicii veterinari din farmacii nu au dreptul sa efectueze consultatii, in farmacii aceste activitati fiind interzise – deci iarasi, prezenta lor acolo nu poate fi justificata de acest scop. Produsele ce se pot achizitiona fara prescriptie sunt OTC-uri (over the counter) concept care exista si in medicina umana si pentru care nu este necesara prezenta unui medic. Ex. suplimente alimentare, produse contra puricilor si capuselor, sampoane cu diferite proprietati medicale (dar fara antibiotic), samd.  – pct 6, 6, 8, – https://lege5.ro/Gratuit/gi4taobwhaza/ordinul-nr-79-2018-pentru-modificarea-si-completarea-normei-sanitare-veterinare-privind-conditiile-de-organizare-si-functionare-a-unitatilor-farmaceutice-veterinare-precum-si-procedura-de-inregistrare
• Suplimentar, si cu oarecare tristente, tin sa mentionez ca din experienta in domeniu, tehnicile /procedurile de tratament sunt mult mai variate si putin reglementate in Romania, decat in alte tari din Europa. Lipsa unui sistem de asigurari care sa impuna anumite scheme de tratament si calitati ale lucrarii au facut ca procedurile sa varieze foarte mult de la un cabinet la altul – si la fel si rezultatele. Cazurile de malpraxis rar ajung la Colegiul Medicilor Veterinari, iar atunci cand ajung, de foarte putine ori duc la o penalizare la adresa medicilor. Iar din aceasta cauza, de prea multe ori – si de cele mai multe ori eronat, “Justitia” se face prin Facebook de catre proprietari, descumpaniti de lipsa unui ajutor real si fara incredere sau cunostinte despre autoritatile la care trebuie sa apeleze in cazul unui tratament fara rezultatul sperat. Lipsa specializarilor in facultate pe animale mici/mari duce din nou la o educare prin munca a absolventilor – iar fiecare invata ceea ce vede in cabinetul unde a lucrat, de la medici care adopta procedure dupa propria experienta si acces la informatii. Totodata, lipsa acestei alinieri impiedica aparitia acelor oferte si companii de asigurari care ofera fonduri vitale cabinetelor din alte tari, prin decontarea a mii de lire (in Marea Britanie de exemplu) pentru operatii care in Romania costa de 5-10x mai putin, pentru ca in Romania totul este platit de proprietari. Iar in Romania folosim aceleasi echipamente si consumabile ca in Marea Britanie, doar munca este evaluata mult mai jos. Promovarea unei fragmentari a pietei duce si la o dezordine ce este in detrimental pacientilor si chiar si a medicilor.
• Tot in interesul medicilor veterinari este si dezvoltarea de lanturi de spitale veterinare, unde se pot specializa pe anumite domenii. In prezent, majoritatea medicilor efectueaza tratamente si interventii chirurgicale pe toate domeniile, datorita faptului ca in cabinetul unde lucreaza, sunt doar ei si maxim inca 1-2 medici/asistenti. Dezvoltarea unor astfel de unitati nu este din pacate posibila fara investitori externi.
• Avand deja legi si reguli clare ce limiteaza actul medical si furnizarea sau prescrierea de produse farmaceutice de catre medicii titulari, aceasta lege noua aflata in discutie practic dubleaza ceva ce este deja cunoscut si legiferat, dar probabil insuficient controlat. Acei medici ce pot ceda in fata presiunilor actionarilor non-medicali inspre a comite ilegalitati, pot la fel de bine sa cedeze si in fata presiunii financiare proprii daca ei la randul lor ar fi asociatii. Un medic integru nu va accepta ilegalitati indifierent de persoana ce este asociata in companie(el sau altcineva).
• In final, aceasta lege pare a tinti cu adevarat doar stabilirea unui monopol, pentru ca in lipsa controlului (care in prezent este considerat aparent atat de absent incat initiatorii propun legi care sa dubleze concepte existente), singurul lucru care se va schimba va fi imposibilitatea inregistrarii unui cabinet veterinar daca medicul nu este asociat majoritar. Acolo unde medicii titulari permit ilegal tehnicienilor sa efectueze unele tratamente, lucrurile nu se vor schimba in prezenta acestei legi, daca nu se efectueaza controale. In farmacii se va putea vinde in continuare de catre “oricine” si poate chiar si “orice” , in lipsa controalelor. Dar un cabinet nou, fara actele de la Registrul Comertului care sa ateste actionariatul, nu va putea fi inregistrat.

Va scriu in calitate de actionar majoritar nonveterinar (cu un medic veterinar asociat minoritar si administrator in paralel) al unei afaceri cu 4 cabinete veterinare in Bucuresti – afacere pe care o detin de 10 ani. In tot acest timp, in ciuda unei experiente in antreprenoriat de 18 ani, am descoperit cat de dificila este administrarea unei afaceri unde proprietarii investesc mai mult in aspect si mai putin in sanatate, in care medicii efectueaza tratamente in moduri total diferite, in care costurile chiar si de 3-5 ori mai mici decat in medicina umana, sunt considerate exorbitante de catre proprietari. Avem o echipa de 8-10 medici cu experienta care lucreaza 100% independent dpdv. medical. Si care daca ar trebui sa isi deschida fiecare un cabinet am avea urmatoarele situatii:

• Nu si-ar permite echipamente suficiente pentru a trata corespunzator cazurile
• Nu ar avea cunostintele pentru a trata toate cazurile – cunosintele pe care acum le impart intre ei ca si echipa
• Nu s-ar descurca financiar si ar crea o competitie cu alte 8-10 cabinete slab dotate (pe langa cele 600 deja existente in Bucuresti), care traiesc de pe o zi pe alta.

Cati medici independenti, fiecare cu cabinetul lui, credeti ca poate sustine piata? Cati tehnicieni pot fi inlocuiti cu medici, doar pentru a le gasi o utilitate scriptica?