Efectul Trump asupra Groenlandei: Un partid de opoziţie, în favoarea unei independenţe treptate, este câştigătorul surpriză al alegerilor de marţi

Partidul Demokraatit din Groenlanda, de opoziţie şi cu o orientare liberală, care favorizează o abordare lentă a independenţei faţă de Danemarca, a câştigat în mod surprinzător alegerile parlamentare de marţi, care au fost dominate de promisiunea preşedintelui american Donald Trump de a prelua controlul asupra insulei, relatează Reuters, transmite News.ro.

Demokraatit a obţinut 29,9 % din voturi, faţă de 9,1 % în 2021, devansând partidul de opoziţie Naleraq, care favorizează o independenţă rapidă şi care a obţinut 24,5% din voturi.

De la preluarea mandatului în ianuarie, Donald Trump a promis că Groenlanda – un teritoriu semi-autonom al Danemarcei – va face parte din Statele Unite, afirmând că insula este vitală pentru interesele de securitate ale SUA, o idee respinsă însă de majoritatea groenlandezilor.

Insula vastă, cu o populaţie de doar 57.000 de locuitori, a fost prinsă într-o cursă geopolitică pentru dominaţia în Arctica, unde topirea calotei glaciare face ca resursele să fie mai accesibile şi deschide noi rute de transport maritim. Atât Rusia, cât şi China şi-au intensificat activitatea militară în regiune.

„Oamenii vor schimbare … Vrem mai multe afaceri pentru a ne finanţa bunăstarea”, a declarat Jens-Frederik Nielsen, liderul Demokraatit şi fost ministru al industriei şi mineralelor. „Nu vrem independenţa mâine, vrem să avem o bază bună”, a declarat Nielsen reporterilor din Nuuk.

El va purta acum discuţii cu alte partide pentru a încerca să formeze o coaliţie de guvernare.

Partidul de guvernământ, Inuit Ataqatigiit, şi partenerul său, Siumut, care, de asemenea, caută o cale lentă spre independenţă, au obţinut împreună 36% din voturi, în scădere de la 66,1% în 2021.

„Respectăm rezultatul alegerilor”, a declarat prim-ministrul Mute Egede, liderul Inuit Ataqatigiit, într-o postare pe Facebook, adăugând că va asculta orice propunere pentru viitoare discuţii de coaliţie.

Groenlanda este o fostă colonie daneză şi a obţinut statutul de „teritoriu” din 1953. Groenlanda a dobândit o oarecare autonomie în 1979, când a fost format primul său parlament, dar Copenhaga controlează în continuare afacerile externe, apărarea şi politica monetară şi furnizează economiei sale aproape 1 miliard de dolari pe an. În 2009, Groenlanda şi-a câştigat dreptul de a-şi declara independenţa deplină printr-un referendum, dar nu a făcut acest lucru din cauza îngrijorării că nivelul de trai ar scădea fără sprijinul economic al Danemarcei.

Interesul vocal al lui Trump a zdruncinat statu-quo-ul în Groenlanda şi, cuplat cu mândria crescândă a populaţiei indigene faţă de cultura lor, a pus independenţa în prim-planul alegerilor. În dezbaterea finală difuzată luni seara de televiziunea de stat KNR din Groenlanda, liderii celor cinci partide aflate în prezent în parlament au declarat în unanimitate că nu au încredere în Trump. „El încearcă să ne influenţeze. Pot înţelege dacă cetăţenii se simt nesiguri”, a declarat Erik Jensen, liderul partenerului de coaliţie guvernamentală Siumut.

Un sondaj realizat în ianuarie sugera că majoritatea locuitorilor Groenlandei susţin independenţa, dar sunt împărţiţi în ceea ce priveşte momentul.

Potrivit lui Julie Rademacher, consultant şi fost consilier al guvernului Groenlandei, la începutul campaniei electorale s-a pus accentul pe furia şi frustrarea faţă de greşelile istorice ale Danemarcei. „Dar cred că teama de abordarea imperialistă a SUA a devenit în ultima vreme mai mare decât furia faţă de Danemarca”, a comentat Rademacher.

„Nu vrem să facem parte din SUA din motive evidente: asistenţa medicală şi Trump”, a declarat pentru Reuters Tuuta Lynge-Larsen, angajată a unei bănci şi rezidentă în Nuuk, adăugând că aceste alegeri au fost deosebit de importante. „Nu ne place atenţia, ca să o spun pe scurt”, a punctat alegătoarea.

Insula deţine resurse naturale substanţiale, inclusiv minerale esenţiale precum pământurile rare utilizate în industriile de înaltă tehnologie, de la vehicule electrice la sisteme de rachete. Cu toate acestea, Groenlanda a fost lentă în a le extrage din cauza preocupărilor legate de mediu, a vremii nefavorabile şi a controlului aproape total al Chinei asupra sectorului.

Trump a refuzat iniţial să excludă forţa militară pentru a prelua controlul asupra teritoriului, alarmându-i pe mulţi dintre locuitorii insulei, deşi ulterior şi-a moderat poziţia, declarând că va respecta voinţa localnicilor şi că este „gata să investească miliarde de dolari” dacă aceştia se alătură SUA.

Premierul Egede a subliniat că insula nu este de vânzare şi a pledat pentru un guvern de coaliţie largă pentru a rezista presiunilor externe. Într-un interviu difuzat luni de postul danez DR, el a respins oferta lui Trump ca fiind lipsită de respect, exprimându-şi în schimb dorinţa de a coopera cu alte ţări.

Şi prim-ministrul Danemarcei a declarat că Groenlanda nu este de vânzare, dar a precizat că depinde de populaţia locală să îşi decidă viitorul.

Toate cele şase partide politice principale susţin independenţa, dar au opinii diferite cu privire la modul şi momentul în care aceasta ar putea fi obţinută.

Partidul pro-independenţă Naleraq, principala forţă de opoziţie, a luat avânt înainte de alegeri, susţinut de interesul Statelor Unite şi de noi acuzaţii privind exploatarea istorică de către Danemarca a bogăţiilor minerale ale Groenlandei. Partidul consideră că atenţia SUA consolidează poziţia Groenlandei în negocierile de secesiune cu Danemarca şi îşi propune să supună la vot un acord cu Copenhaga înainte de următoarele alegeri, peste patru ani. Cu toate acestea, urnele au decis în cele din urmă că moderaţii de la Demokraatit sunt preferaţi de electorat.