Elveția ia în considerare înființarea unei comisii pentru a retroceda operele de artă jefuite de naziști descendenților victimelor ­– The Times

Inițiativa survine în urma protestelor împotriva unei expoziții de picturi culese de un traficant de arme elvețian care a făcut avere furnizând arme celui de-al Treilea Reich.

Emil Georg Bührle originar din Germania, supranumit “regele tunurilor”, a vândut cantități mari de tunuri antiaeriene Wehrmacht-ului și aliaților săi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Cu profiturile obținute, el a adunat una dintre cele mai importante colecții private de artă din Europa Centrală din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea înainte de moartea sa în 1956. Aceasta include picturi de Monet, Van Gogh, Picasso, Braque, Degas, Renoir și Gauguin.

Cu toate acestea, cel puțin 13 dintre aceste tablouri au fost identificate de experți ca fiind opere de artă luate de naziști de la proprietarii lor evrei originali și vândute lui Bührle.

Controversa a ajuns la apogeu atunci când 203 dintre picturi – printre care Mica Irene a lui Renoir, Băiatul cu haina roșie a lui Cézanne și Santa Maria della Salute a lui Canaletto – au fost expuse la noul muzeu Kunsthaus din Zurich.

Atât muzeul, cât și fundația Bührle insistă că niciuna dintre lucrările din expoziție nu a fost confiscate de la victimele Holocaustului, însă mai mulți de istorici de artă spun că proveniența lor rămâne neclară.

Expoziția a fost descrisă ca un “afront pentru potențialele victime ale jafurilor de artă” de către 32 de cercetători care au făcut parte anterior în comisia Bergier a guvernului elvețian, care a investigat implicarea țării în afaceri cu Germania nazistă.

În săptămânile următoare, parlamentul de la Berna vor vota asupra unei propuneri de creare a unui consiliu independent care să judece astfel de cazuri și să se asigure că orice operă de artă furată este returnată moștenitorilor proprietarilor inițiali.

De asemenea, comisia ar trebui să examineze dacă să returneze artefactele care au fost luate din posesiunile imperiale occidentale în timpul perioadei coloniale, conform unei copii a moțiunii depuse în parlamentul elvețian și văzută de The Times.

“Ceea ce s-a întâmplat cu colecția Bührle arată că Elveția are nevoie de instrumente mai performante pentru a face față obiectelor culturale care au fost luate de la victimele persecuțiilor naziste”, a declarat Jon Pult, deputatul social-democrat inițiator al moțiunii.

Elveția a rămas neutră pe tot parcursul războiului, dar a ajuns să fie înconjurată de puterile Axei. Relațiile cu regimul lui Hitler erau dificile, cu toate acestea Germania nazistă a devenit cea mai mare piață de export a Elveției, iar francul elvețian le-a permis germanilor să-și finanțeze mașina de război ca monedă convertibilă la nivel internațional.

În ultimii 75 de ani, istoricii independenți au făcut eforturi notabile pentru a dezvălui complicitatea Elveției la crimele celui de-al Treilea Reich.

Cu toate acestea, abordarea operelor de artă jefuite a rămas cu mult în urmă. Elveția a semnat două convenții internaționale privind operele de artă confiscate de naziști, principiile de la Washington din 1998 și declarația Terezin din 2009.

Spre deosebire de alți semnatari precum Marea Britanie, Franța și Germania, Elveția nu și-a îndeplinit încă angajamentul de a înființa o comisie independentă care să investigheze aceste întrebări.

Pult speră că acest lucru se va schimba în curând. Moțiunea sa a fost susținută de cinci dintre cele șase partide din parlamentul elvețian, cu excepția Partidului Popular Elvețian, populist de dreapta, sugerând că este probabil ca moțiunea să fie adoptată.

sursa foto: Fundația Buhrle via Wikipedia