Emmanuel Macron evită dezastrul și câștigă timp. Analiză Le Monde

Analiză Le Monde, preluată de Rador Radio România:

Coaliția prezidențială a terminat, împotriva tuturor așteptărilor, înaintea RN, dar a fost depășită de stânga. După șapte ani de președinție „verticală”, șeful statului va trebui, pentru prima dată, să aibă direct de-a face cu adversarii săi.

„Cu o oarecare satisfacție”, potrivit unui martor, Emmanuel Macron a salutat, duminică 7 iulie, primele rezultate ale turului doi al alegerilor legislative: dezastrul anunțat nu a mai avut loc. Înconjurat de aproximativ douăzeci de lideri de partide și miniștri, șeful statului a luat act, pe tot parcursul serii, de rezultatele alegerilor legislative „circumscripție cu circumscripție”, afirmă anturajul său. Cu cele 168 de locuri, tabăra prezidențială și-a salvat onoarea.

Discursul lui Jean-Luc Mélenchon, care l-a invitat să se „încline” și „să recunoască această înfrângere, fără a încerca să o ocolească”, l-a lăsat neclintit pe Emmanuel Macron. În salonul Murat, de la Palatul Elysée, unde s-a oferit cafea, apă minerală Chateldon și Coca Zero, a deplâns o campanie „dură, violentă”. „Trebuie acum să liniștim țara, să lăsăm lucrurile să fie organizate în Adunare”, a îndemnat el. El a cerut, de asemenea, miniștrilor și executivilor fostei majorități, care au fost profund divizați în ultimele zile, să „respecte unitatea blocului central”.

„Ambițiile sunt legitime, va exista un moment pentru a ne exprima, care nu a venit”, a susținut el, în timp ce premierul, Gabriel Attal, ministrul de interne, Gérald Darmanin, și președintele Horizons, Edouard Philippe (ultimii doi au participat la întâlnire prin audioconferință) au deja în vizor încheierea mandatului prezidențial.

În cursul serii, șeful statului nu și-a reevaluat decizia de a dizolva Adunarea Națională.

Palatul Elysée a fost străbătut de un sentiment de ușurare după ce s-a anunțat că tabăra prezidențială va termina, în ciuda tuturor așteptărilor, în fața RN. „Pentru Emmanuel Macron, a sta la aceeași masă cu Jordan Bardella [la Consiliul de Miniștri] era ceva de neconceput”, ne spune scriitorul Bernard-Henri Lévy, care se conversează regulat cu el.

După șapte ani de președinție „verticală”, șeful statului, care a spus că intră în aceste alegeri „pentru a câștiga”, nu mai are toate cărțile în mână și va trebui, pentru prima dată, să colaboreze direct cu adversarii săi. Prim-ministrul Gabriel Attal observă că „centrul de greutate al puterii va fi acum mai mult ca niciodată în mâinile Parlamentului și, prin urmare, (…) ale concetățenilor noștri”. Noua Adunare Națională „va fi o Adunare suverană, a cărei legitimitate este mare ca urmare a participării ridicate la urne și asupra căreia președintele nu va avea niciun control”, analizează istoricul Patrick Weil. Și asta pentru că deputații au fost aleși fie împotriva Președintelui Republicii, fie fără intervenția lui.

Deși a fost evitat dezastrul care se profila după dizolvarea Adunării Naționale, coaliția prezidențială va pierde în jur de 80 de locuri. O hemoragie care ar fi fost mult mai mare fără frontul republican, subliniază președintele UDI, Hervé Marseille, salutând munca lui Gabriel Attal, cel care „a dus lupta”. „RN nu a obținut o majoritate ca urmare a frontului republican”, este de acord fostul ministru Clément Beaune.

„Blocul central este viu și funcțional”

„Întrebarea este: cine va guverna și cum va ajunge la o majoritate?”, sunt întrebările de la Elysée. În timp ce Emmanuel Macron și-a justificat acțiunea printr-o dorință de „clarificare”, situația este mai confuză ca niciodată a doua zi după alegeri, nicio parte neobținând majoritatea. O situație fără precedent.

Coaliția prezidențială formează un „bloc indispensabil”, s-a bucurat Emmanuel Macron. „Blocul central, despre care s-a spus că este mort, este acolo și foarte viu”.

Șeful statului a decis să „aștepte structura noii Adunări Naționale pentru a lua deciziile necesare”, „în conformitate cu tradiția republicană”. Un fost ministru mărturisește că el este liniștit că deciziile „vor trebui să urce (=să vină) dinspre Adunare”, mai degrabă decât „să coboare de la Elysée” (=să vină de la președintele Macron).

Totuși, drumul promite să fie lung și abrupt. Dreapta exclude orice participare a LR la o „coaliție”. Iar stânga revendică Palatul Matignon (funcția de premier, n. ed.), imaginându-și că poate guverna fără majoritate. Pentru Stéphane Séjourné, ales în Hauts-de-Seine și secretar general al Renaissance, „este evident că Jean-Luc Mélenchon și un anumit număr de aliați ai săi nu pot guverna Franța”, dar „va fi nevoie de o majoritate în Franța”. De asemenea, Edouard Philippe ar vrea să promoveze crearea unui acord fără RN sau La France insoumise.

Speranța de a vedea NFP „spartă în bucăți”

După ce s-a luptat puternic cu stânga în campania electorală europeană și înainte de primul tur al alegerilor legislative, tabăra prezidențială vrea să creadă că valul de retrageri produse în favoarea Noului Front Popular (NFP) în urmă cu opt zile va facilita elaborarea unei „majorități de proiect” cu stânga, indiferent dacă această majoritate este una „structurată sau implicită”. Speranța macroniștilor este în realitate ca NFP „să se spargă în bucăți”, pentru a putea construi această coaliție.

Discuțiile ar putea dura „cel puțin o lună”, prezice minoritatea prezidențială, și vor trebui realizate pe o bază programatică. Între timp, recomandă Laurent Hénart, președintele Partidului Radical, „trebuie să lăsăm lucrurile să se calmeze și deputații să se înscrie în grupuri și intergrupuri” în Adunarea Națională, până pe 18 iulie.

Emmanuel Macron are însă un motiv de satisfacție: suma voturilor LFI și RN nu este suficientă pentru a forma un guvern care l-ar fi putut împinge să demisioneze. De altfel, nici Jean-Luc Mélenchon, nici Marine Le Pen nu i-au cerut lui Emmanuel Macron să demisioneze duminică seara.

Autor: Nathalie Segaunes / Traducerea: Ruxandra Lambru