Emmanuel Macron, în dificultate atât pe scena internă, cât și în străinătate

Prin întâlnirile sale fără precedent cu liderii partidelor, Emmanuel Macron spera să fi găsit soluția pentru a da substanță căutării sale de unitate și consens într-un mandat de cinci ani marcat de diviziuni, scrie agenția AFP, citată de boursorama.com.

Din nefericire, „spiritul de la Saint-Denis” pare să se fi încheiat, simbolizând o nouă perioadă nefastă pentru șeful statului francez, într-un moment în care reapar criticile, chiar și în propria sa tabără, că eforturile președintelui se epuizează.

În urmă cu o lună, un membru de rang înalt al guvernului prezicea o „renaștere” a acestui „spirit”, mizând pe participarea tuturor opozanților la cea de-a doua ediție a „întâlnirilor de la Saint-Denis” pentru a discuta despre extinderea domeniului de aplicare a referendumului la chestiuni sociale, cum ar fi imigrația, și despre flexibilizarea referendumului din inițiativă comună.

Dar după Manuel Bompard și Olivier Faure, pentru La France insoumise și Partidul Socialist, marți a fost șeful republicanilor, Eric Ciotti, care a anunțat că nu se va prezenta la reuniunea programată pentru vineri. În pofida asigurărilor de la Elysée că „ușile vor rămâne deschise” până la final, reuniunea își pierde automat din semnificație.

„Într-un moment în care războiul din Ucraina continuă, când avem un conflict major în Orientul Mijlociu, când asistăm la o recrudescență a antisemitismului, a nu accepta o invitație la dialog este o greșeală politică”, a deplâns președintele macronist al Comisiei pentru afaceri europene a Adunării Naționale, Pieyre-Alexandre Anglade.

Erwan Balanant, un deputat MoDem, are aceleași regrete, deși recunoaște că a fost un moment „complicat” pentru tabăra macronistă… așa cum a fost „pentru toată lumea”.

Eric Ciotti, care inițial era mai degrabă dornic să repete dialogul lansat de Emmanuel Macron la sfârșitul lunii august, și-a justificat răzgândirea prin „absența președintelui Republicii duminică la manifestația împotriva antisemitismului”.

Absența sa de la aceste marșuri, care au reunit aproape 200.000 de persoane în întreaga țară, a atras numeroase critici atât din partea presei, cât și a politicienilor.

Acest lucru a fost suficient pentru a-l înfuria pe unul dintre susținătorii săi de lungă durată, care a considerat că era normal ca șeful statului să fi rămas deasupra disputelor și a considerat că, dacă ar fi mers, ar fi fost oricum criticat.

„Ne aflăm într-un context complicat”, „există riscuri de fractură în țară”, a argumentat de asemenea un membru al guvernului, referindu-se la riscului importului în Franța al conflictului israeliano-palestinian pe care executivul încearcă să îl prevină. „Totul este interpretat în mod greșit tot timpul”.

Acest lucru este valabil pentru fiecare cuvânt pe care Emmanuel Macron l-a spus despre războiul dintre Israel și Hamas. După ce a insistat asupra unui sprijin ferm pentru statul evreu în urma atacului fără precedent al mișcării islamiste palestiniene din 7 octombrie, președintele a adoptat o poziție mai dură față de armata israeliană, îndemnând-o să „înceteze” să mai bombardeze „bebelușii”, „femeile” și „bătrânii” din Gaza, iar acum pledează pentru o viitoare „încetare a focului”.

O linie mai conformă cu diplomația franceză tradițională în Orientul Mijlociu, dar care a ofensat Israelul și a determinat o explicație față de omologul său israelian Isaac Herzog. O clarificare care nu a fost cu adevărat asumată: președinția israeliană, și nu Palatul Elysée, a fost cea care a asigurat că el a negat orice „intenție de a acuza Israelul de a face rău în mod intenționat civililor”.

“Simptom de slăbiciune”

Benjamin Morel, conferențiar de drept public la Universitatea Paris II, vede în această secvență dificilă „simptomul unei slăbiciuni”. „Există o dublă neputință, atât pe plan intern, în Franța, pentru că nu are pârghiile necesare pentru a acționa”, întrucât este privat de majoritatea absolută în Adunare, „cât și pe plan extern, în Orientul Mijlociu, pentru că nu depinde numai de el”, spune universitarul.

„El este obligat să se miște”, pentru „a nu da impresia că este inactiv”, dar „posibilitățile sale de a impulsiona  reformele sunt limitate”, insistă el.

În acest context, în condițiile în care premierul Elisabeth Borne a fost nevoită să recurgă în mod repetat la arma constituțională “49,3” pentru a-și promova bugetele, și a unor negocieri cu dreapta în materie de imigrație care nu sunt întotdeauna ușor de înțeles, criticile interne încep să reapară.

„Remanierile din vară nu au rezolvat nimic”, se plânge un parlamentar Renaissance, care descrie majoritatea relativă ca fiind „puțin demobilizată”.

Un ministru, între timp, cere din nou redarea “impulsului mandatului de cinci ani al lui Macron” prin continuarea reformelor. Dacă acest al doilea mandat înclină spre “gestionarea”, situației, niciunul dintre moștenitorii potențiali ai președintelui „nu va avea vreo șansă în 2027”, a avertizat el.