Endocrinolog pediatru: Creştere impresionantă a tiroiditelor la copii/ Stresul şi alimentaţia, factori extrem de importanţi / Numeroase cazuri de debut al pubertăţii la 9-10 ani

Dr. Bogdan Pascu, medic specialist endocrinolog pediatru la Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi a Copilului ( INSMC) şi doctorand şi asistent universitar în cadrul Facultăţii De Medicină UMF Carol Davila, catedra de Pediatrie, a explicat pentru News.ro că a crescut foarte mult numărul copiilor diagnosticaţi cu tiroidite, fiind vorba atât despre hipotiroidism, cât şi despre hipertiroidism. Motivele sunt legate de creşterea gradului de conştientizare asupra acestor afecţiuni, inclusiv în familiile în care părinţii sau alţi membri au această patologie, dar şi de stresul din viaţa copiilor, legat de şcoală sau de anumite situaţii care pot avea loc la şcoală, precum şi de alimentaţie şi de alţi factori de mediu, transmite News.ro.

„Patologiile autoimune şi mai exact tiroiditele, pentru că ele sunt cele pe care le identificăm cel mai frecvent, ca endocrinologi pediatri, sunt într-o creştere impresionantă în momentul de faţă. Când mă refer la tiroidite, nu mă refer doar la tiroidita autoimună sau Hashimoto sau cea care este însoţită de cele mai multe ori de hipotiroidism cât şi la boala Graves care este exact opusul, cel mai frecvent întâlnită patologie hipertiroidiană.

Creşterea aceasta cel mai probabil se datorează o dată gradului crescut de conştientizare în populaţie în momentul de faţă şi numărului în creştere de utilizare a analizelor medicale. Copiii sunt mult mai atent supravegheaţi de medicii de familie, medicii pediatri, creşterea gradului de conştientizare inclusiv în familie, pentru că mulţi dintre ei sunt copii ai căror părinţi au patologie autoimună şi părintele a cerut expres să fie verificată şi funcţia tiroidiană.

Însă pe lângă aceasta cred că stresul care există în momentul de faţă în viaţa copiilor, pe care noi adulţii îl percepem totuşi diferit şi nu întotdeauna îl putem conştientiza ca un stres real, dar pentru ei situaţiile sunt diferite, pare să fie un factor extrem de important.

Foarte foarte multe cazuri şi practic conversia de la o tiroidită cu eutiroidism, cu funcţie tiroidiană normală în hipotiroidism de cele mai multe ori apare în perioada august – septembrie. Am observat această creştere a incidenţei în perioada asta şi am început să discut cu copiii, cu pacienţii să văd ce se întâmplă practic”, a explicat Dr. Pascu.

Perioada în care se face trecerea de la vacanţă la perioada de şcoală poate fi una mai stresantă şi în anumite cazuri poate avea loc decompensarea bolii, spune Dr. Pascu. Obezitatea ar putea fi un factor de risc important pentru apariţia patologiilor autoimune. Medicul vorbeşte despre un pachet de patologii autoimune care trebuie monitorizat constant, pachet care cuprinde o tiroidită, boala celiacă, dar şi diabetul zaharat de tip 1.

„Toţi ne dăm seama că atunci este perioada de trecere de la vacanţă la şcoală şi probabil că trecerea aceasta de la un mediu mai relaxat din timpul vacanţei la un mediu în care lucrurile sunt însoţite de o presiune asupra copilului, că e vorba de şcoală în sine sau că e vorba de situaţiile de la şcoală pe care poate unii copii nu le pot gestiona la fel de uşor, produce practic un dezechilibru. Nu înseamnă că este triggerul patologiei autoimune neapărat, dar pare să fie triggerul care determină dezechilibrarea unei patologii autoimune. Mulţi dintre ei aveau boală autoimună de tip tiroidită, dar îşi menţineau funcţia tiroidiană constantă sau în limitele normale. De cele mai multe ori observ o decompensare practic a tiroiditei.

Am avut săptămânile acestea o incidenţă foarte foarte mare, au fost zile în care am avut din numărul prezentărilor chiar şi 30 până la 50%. Este o creştere importantă a acestei patologii în populaţia pediatrică, bineînţeles că nu se poate explica doar prin stres şi prin gradul de conştientizare în rândul părinţilor.

Tind să cred că şi componenta mediului reprezintă un alt factor important şi cel mai probabil şi alimentaţia. Sunt în curs de investigare,  o lucrare de licenţă a unui student pe care îl am la licenţă, în a  vedea dacă obezitatea şi statusul proinflamator care însoţeşte practic obezitatea ar putea să fie un factor de risc pentru aceste patologii autoimune.

Ce observăm e că ele nu vin singure, de multe ori există un pachet de patologii autoimune şi noi îl monitorizăm constant pentru a depista cât mai devreme, o triadă care cel mai frecvent este reprezentată de o patologie tiroidiană, o tiroidită, boala celiacă, foarte frecventă şi ea şi se asociază practic de multe ori şi diabetul zaharat de tip 1. Practic această triadă trebuie constant monitorizată”, a precizat medicul.

Semnele la care trebuie să fie atenţi părinţii. De la funcţia tiroidiană normală la hipotiroidism sau hipertiroidism. Cum se manifestă boala în fiecare situaţie în parte

„Simptomatologia este foarte cameleonică, mai ales în cazul copiilor. Foarte mulţi dintre ei au funcţia tiroidiană perfect normală şi atunci este cumva lipsită de simptomatologie şi în primă fază cel mai frecvent părintele sau medicul de familie, ştiind istoricul familial al copilului, face un set de analize în care incude, pe lângă tsh şi unul din anticorpi, cel mai frecvent ATPO-ul, anticorpii antiperoxidaza. După pozitivarea acestui ATPO mai departe ar trebui o evaluare a unui medic endocrinolog pediatru care să monitorizeze, poate să fie un titru mic iniţial şi care poate fi apoi în creştere.

Tot medicul endocrinolog face şi o ecografie tiroidiană ca să vedem cum arată tiroida la nivelul diagnosticului.

Cazurile mai severe sunt însoţite de simptomatologia caracteristică, de hipotiroidism sau de hipertiroidism, copilul în cazul hipotiroidismului este într-o stare de lentoare, mai lipsit de putere, mai somnolent, nu mai performează aşa bine la şcoală, în cazul hipertiroismului copilul este tahicardic, are palpitaţii, nu poate să doarmă noaptea, începe să piardă în greutate”, a explicat medicul.

Vârstele copiilor la momentul diagnosticării. Dr. Pascu spune că pubertatea este un vârf autoimun. Cât de important este factorul stres în decompensarea bolii

„Vârful este în timpul pubertăţii, este un vârf autoimun din punctul meu de vedere. Toate schimbările acestea hormonale care se produc în timpul pubertăţii, toată cascada creşterii poate prezenta un risc pentru apariţia bolilor autoimune.

Însă în momentul de faţă avem copii chiar şi la vârste de 3, 4 ani pe care îi identificăm cu un titru crescut de anticorpi şi pe care îi monitorizăm constant. Încă o dată, prezenţa anticorpilor nu înseamnă că copilul este hipotiroidian. De multe ori părinţii sunt foarte îngrijoraţi că au depistat un titru de anticorpi crescut, asta nu înseamnă că copilul are hipotiroidism. Pot să am tiroidită cu eutiroidism până la adânci bătrâneţi. Dar pozitivarea anticorpilor ar trebui practic să atragă nişte măsuri de protecţie pentru copil, să luăm cât mai multe măsuri care să-l protejeze şi una este protecţia împotriva stresului.

Cred că ceea ce se întâmplă în momentul de faţă în viaţa copiilor, presiunea pe care o punem şi noi adulţii asupra lor este unul din factorii importanţi. Şi faptul că la 6-7 ani copiii încep să citească 2-3 cărticele pe săptămână, că trebuie să înveţe două trei limbi străine, este o presiune pe care o punem asupra lor, le scurtăm timpul de copilărie practic”, a detaliat Dr. Pascu.

Pubertate precoce şi pubertate timpurie. Care este diferenţa dintre cele două. Copiii se compară între ei iar acest lucru poate fi o sursă de stres pentru ei. Dr. Pascu spune că vede mai multe cazuri de pubertate timpurie. Care sunt factorii care influenţează apariţia unui „nou normal”şi de ce este atât de important ajutorul endocrinologului şi al psihologului

„Pubertatea precoce şi pubertatea timpurie, am început să le separ practic, precoce înseamnă înainte de vârsta de 8 ani la fete şi înainte de 9 ani la băieţi, dar de multe ori avem pubertate timpurie pe care nu o putem încadra ca precoce însă ea se încadrează în jurul vârstei de 9, 10 ani. Între 9 – 10 ani creşterea de debut al pubertăţii este uriaşă. Practic avem un nou normal în momentul de faţă, care pune o presiune importantă pe vechiul normal, şi asta pentru că populaţia pediatrică în zona pubertăţii se divizează practic.

Avem copii care intră foarte repede în pubertate, în jurul vârstei de 9, 10 ani şi care se dezvoltă foarte rapid, care cresc foarte mult în înălţime, se maturizează foarte mult fetele se feminizează, se dezvoltă sânii, băieţii se masculinizează şi atunci se creează o diferenţă de percepţie între copiii care sunt mult mai înalţi, mai bine dezvoltaţi şi copiii care nu au intrat încă în pubertate, au 12 ani şi nu înţeleg de ce ceilalţi sunt mult mai dezvoltaţi decât ei, de ce au rămas cei mai scunzi din clasă şi acesta este iar un motiv important de stres.

Cumva ambele tipuri de populaţie pediatrică au o incertitudine şi au nevoie de un suport din partea unui endocrinolog care să-i asigure că lucrurile sunt în limitele normalului, dar şi suport psihologic”, a explicat Dr. Pascu.

Creşterea în greutate şi legătura cu pubertatea precoce. Rolul hormonilor produşi de celulele grase din organism

„Dacă vorbim de pubertate precoce, aici este o legătură importantă între pubertate şi creşterea în greutate. Observ o creştere la populaţia pediatrică globală în greutate şi înălţime care nu e singurul factor care a determinat scăderea debutului pubertăţii. Cu siguranţă însă este mai mult decât un factor important. Creşterea incidenţei precoce se suprapune practic peste creşterea incidenţei obezităţii. Există mai mult ca sigur o legătură pe care o vedem inclusiv în hormoni, pentru că obezitatea predispune prin hormonii care sunt eliberaţi la pubertate precoce la o creştere a hormonilor care stimulează practic debutul pubertar şi aici unul dintre ei este leptina, un hormon secretat de ţesutul adipos.

Cred că, pe lângă aceasta, este stresul şi presiunea pe care o pune şi mediul asupra copilului. Dacă un copil ajunge în situaţia ca la 7 ani să aibă foarte multe cunoştinţe automat că şi creierul, totul porneşte de la hipofiză, se află în zona sistemului nervos central, practic forţăm, dezinhibăm în mod involuntar apariţia pubertăţii.  De asemenea, expunerea constantă la dispozitivele mobile si la conţinut de multe ori neadecvat vârstei poate constitui o cauza importanta a scăderii vârstei debutului pubertăţii.

Practic, incidenţa foarte mare este acum de pubertate timpurie şi nu neapărat de pubertate precoce. Dacă acum doi ani pubertatea precoce era o patologie pe care o vedeam foarte frecvent, acum pubertatea timpurie, de graniţă, devine în momentul de faţă un nou normal dar care are nevoie de susţinerea endocrinologului şi de susţinerea cel puţin a unui psiholog”, a declarat pentru News.ro Dr. Bogdan Pascu, medic specialist endocrinolog pediatru la Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi a Copilului din Bucureşti.