Epidemiologia nu e singura știință relevantă pentru luarea deciziilor în privința epidemiilor – cercetătorul Virgil Iordache

Epidemia este echivalentă unui experiment socio-natural în derulare, ne permite să observăm foarte limpede inadecvarea felului în care se iau deciziile fundamentate științific în problemele relevante public.

Nu virusul prăbuşeşte economiile, ci incompetența oamenilor de ştiință care asistă deciziile, iresponsabilitatea decidenților şi imaturitatea unei mari părți a cetățenilor încurajată adesea chiar de decidenți, cum am arătat aici. Se va putea calcula post-factum câți morți în plus vor fi datorită unor economii prăbuşite şi se va putea compara costul în vieți al actualelor decizii gândite pe termen scurt, emoțional. În loc să se caute măsuri optime în sensul menținerii sistemului social pe termen lung, se caută decizii care să maximizeze rezolvarea unei probleme punctuale, fără nici o estimare a consecințelor pe termen lung asupra pretinșilor beneficiari, cetățenii, care cer, încurajați de tirul mediatic, aceste măsuri.

E un rezultat al abordării sectoriale în care la masa medicilor n-au loc economişti, sociologi, specialişti în mediu. Fiecare e cu monopol pe sectorul lui, şi în crize sectoriale ne scufundă pe toți cu pretinsa lor cunoaştere, în realitate parțială, insuficientă pentru probleme complexe, de scară mare. În nota [1] dezvolt mai tehnic această idee pe linia relevanței pentru astfel de situații a gândirii reducționiste din știință și a celei teologic academice. În nota [2] schițez pe scurt legătura situației epidemice cu cea a problemelor globale de mediu, cu agenda ecologistă.

Câtă vreme nu percepem în spațiul public ce înseamnă complexitate și management adaptativ, decidenții vor discuta în termeni de noroc și ghinion, iar reprezentanții gândirii excesiv de reducționiste, adică ai acelor școli care folosesc strategii de reducere excesiv de simpliste a dimensionalității proceselor, cu accent pe eficiență și fără atenție la eficacitate (atingerea scopului descriptiv relevant în asistarea deciziilor), vor fi siderați că nu li se potrivesc modelele pentru a căror generare și comunicare primesc sume prea mari în raport cu folosul lor real.

Nu va avea nici un rost să cerem epidemiologilor să plătească din buzunar pagubele generate de propriile recomandari, ca în cazul unui mal-praxis, dar aceste costuri vor exista cu asupra de măsuri și vor fi acoperite de toată lumea.

Poate pentru viitor ar fi de dorit să ne organizăm pentru o asistare a deciziilor mai integrată științific. Într-o societate a cunoașterii, erorile oamenilor de știință, orgoliile și interesele lor sectoriale se plătesc în morți și pagube uriașe. E limpede pentru toată lumea acum că așa ceva nu e acceptabil.

• Citește pe Edupedu.ro analiza integrală semnată de Virgil Iordache – profesor și cercetător la Facultatea de Biologie a Universității din București