„Eram ostaticii lor”: Mărturia unei femei din Mariupol care a fost dusă într-o tabără de refugiați din Rusia

De la începutul războiului, milioane de ucraineni au fugit din țara lor în Europa. În estul ocupat de Rusia, mulți civili nu au avut altă opțiune decât să meargă în Rusia pentru a scăpa de bombardamente și lupte. Alții au mers, de asemenea, în taberele de refugiați. Acesta este cazul lui Ljubov, care locuia în Mariupol împreună cu fiica sa, relatează BFM TV.

La sfârșitul lunii martie, rănită la cap de o lovitură de obuz, a reușit să fie evacuată din Mariupol de către ruși, care au dus-o la Leonidovka, la 700 de kilometri sud-est de Moscova, fără a-i oferi vreo alternativă.

„Ne aflam într-o tabără militară într-o pădure, era un gard de trei metri înălțime care înconjura locul, cu un punct de control la intrare, păzit de soldați înarmați. Aveam impresia că ne aflăm într-o închisoare imensă”, a declarat Liubov pentru BFMTV.

Ea explică faptul că pe amplasament existau mai multe „barăci răspândite pe două etaje. Soldații nu ne-au spus nimic, singurul lucru pe care îl voiau era să ne ia pașapoartele.”

Mai multe convoaie către Rusia

Când Ljubov și fiica ei, Eliza, au fost evacuate din Mariupol, au fost plasate într-un lagăr de filtrare. Rănită, mama a fost interogată puțin. Dar Eliza a fost supusă unui interogatoriu „foarte dur”, spune Ljubov.

„La granița rusă, au primit informația că logodnicul ei era un ofițer al armatei ucrainene. Interogatoriul a durat zece ore, a fost dezbrăcată și torturată. A ieșit traumatizată.”

Separatiștii pro-ruși le-au ordonat să urce într-un autobuz, plin cu refugiați din Mariupol. Pe drum, ei sunt escortați de armata lui Putin până la gara Taganrog, chiar peste granița ruso-ucraineană.

Soldații le-au ordonat celor două femei și altor 700 de refugiați să urce într-un tren. „Nimeni nu ne-a spus unde mergem. Trenul a circulat timp de 24 de ore fără oprire. Vagoanele erau pline până la refuz. Am fost înconjurați de oameni înarmați, ca și cum nu eram refugiați, ci infractori periculoși. Eram ostaticii lor”, spune Ljubov.

„M-am simțit în pericol. Nu știam unde mergem și abia în ultima clipă am aflat destinația de la un anunț făcut în tren”, explică ea.

„Nu am vrut să mergem în Rusia, pentru că Rusia a fost cea care ne-a atacat. Dar nu am avut de ales.”

Pentru convoiul lor, destinația finală este lagărul Leonidovka. Ljubov, Eliza și cei 700 de supraviețuitori din Marioupol s-au întâlnit cu 800 de ucraineni care se aflau deja acolo.

Fuga în Estonia

Soldații le-au cerut refugiaților pașapoartele și telefoanele. Dar Eliza le-a spus soldaților că toate actele se aflau la mama ei, care fusese dusă la spital din cauză că era rănită. Când mama a revenit în lagăr, Eliza luase deja legătura cu logodnicul ei, înrolat în armata ucraineană. Cu ajutorul rețelelor sociale, voluntari ruși au reușit să intre în contact cu mama și fiica.

„Logodnicul fiicei mele a găsit voluntari din Sankt Petersburg pentru noi. Au venit în această cazarmă să ne caute și au spus că suntem pe listele internaționale ale Crucii Roșii”, povestește Ljubov. „Rușii ne-au lăsat să ieșim, dar fără nimic, fără lucrurile noastre, în mijlocul pustietății”.

După o călătorie de câteva zile, cele două femei au ajuns în Narva, Estonia. Au fost întâmpinate de un voluntar de origine ucraineană, care a spus că Eliza și Ljubov nu reprezintă cazuri izolate.

„Văd zilnic între zece și douăzeci de ucraineni care sosesc la granița cu Rusia și îi ajut să găsească cazare aici. Sunt din ce în ce mai mulți”, a declarat Serghei Țvetkov, pentru BFM TV. „Sunt oameni care ajung într-o stare deplorabilă”, a comentat el.