Erdogan le cere copiilor să nu mai deseneze curcubeie / Ministerul turc al educației a transmis școlilor să nu se lase amăgite de ”perverși”/ Cum se explică răbufnirea anti-LGBT din Turcia?

Fix când crezi că nu mai poți fi surprins, președintele turc Recep Erdogan o comite din nou. Nici măcar epidemia de Covid-19 nu poate opri răbufnirile furioase ale acestui conducător provocator împotriva noului său inamic favorit de Ramadan: comunitatea LGBT, scrie The Jerusalem Post, citată de Rador.

Toată povestea a început că măsurile de control al pandemiei. Școlile au trecut la studiul la domiciliu. Pentru a-i înveseli pe cei mici, învățătorii i-au îndemnat să deseneze curcubeie și să atârne desenele la ferestre.

Curcubeiele i-au înfuriat însă pe islamiștii radicali din Turcia, în vreme ce presa a început să înfiereze comunitatea LGBT pentru presupuse eforturi de otrăvire a tineretului. Ministerul turc al educației a reacționat prompt pentru a salva copiii din tentaculele capcanei LGBT, transmițându-le școlilor să nu se lase amăgite de perverși și să împiedice copiii să mai deseneze curcubeie.

Comunitatea LGBT se afla în izolare chiar dinainte ca marșurile mândriei homosexuale să fie interzise și barurile și cafenelele să fie închise. Ea este cea care știe că ura finanțată de guvern îi afectează pe copii. Voiau să-și expună public fotografiile propriei copilării pe rețelele sociale și să-și destăinuie suferințele maturizării. Atunci oameni din afara comunității au început să-și exprime solidaritatea printr-o mișcare spontană, „Viețile homosexuale contează”.

În prima vineri de Ramadan, celebrul organ religios al statului turc a emis o predică anti-homosexuali pentru a fi citită în toate moscheile. Conform acesteia, comunitatea homosexuală e cauza răspândirii bolii și a coruperii sufletelor.

Erdogan a susținut predica anti-homosexuali, afirmând că a-l critica pe șeful autorității religioase e același lucru cu a critica statul. Și cu toții știm că a critica statul îți poate răsturna lumea cu susul în jos, ba chiar te-ar putea trimite după gratii ani de zile, fără a compărea măcar o dată în fața unei instanțe.

LGBT-fobia e letală în Turcia. Acum, când Erdogan aproape și-a epuizat toți inamicii regionali, el se chinuie să canalizeze nemulțumirea bazei sale electorale islamiste ultra-machiste. Țintele favorite ale lui Erdogan de Ramadan erau cândva Occidentul și Israelul, însă acestea nu mai sunt acum opțiuni profitabile. Popularitate lui în declin rapid printre arabi și promisiunea neîmplinită a gloriei în lumea musulmană îl determină pe Erdogan să caute mai intens inamici interni.

Impactul pandemiei asupra Turciei a afectat în primul rând economia – care era la terapie intensivă dinainte ca boala să se răspândească în toată țara. Ani de investiții nepotiste în mega-proiecte ar fi trebuit să-l propulseze pe Erdogan în fruntea lumii musulmane, o poziție la care râvnea cândva fostul președinte egiptean Gamal Abdel Nasser. Însă mega-proiectele au devenit acum un mare ucigaș al economiei turcești.

Erdogan a promis mulțimi enorme de clienți pentru toate aceste mega-proiecte, cum ar fi al treilea aeroport din Istanbul, poduri, porțiuni ultra-rapide de autostradă și chiar spitale. Cinci companii private au construit aceste proiecte inutile și risipitoare, și tot ele le administrează acum. Dacă proiectele nu întrunesc un anumit număr minim de clienți, trezoreria Turciei e obligată să le completeze veniturile lipsă.

Proiectele promiteau un număr atât de mare de clienți încât nici în cele mai aglomerate zile numărul lor nu se apropie măcar de cel țintit. Acum, cu obligația generală a izolării, costul proiectelor pentru bugetul de stat a devenit considerabil.

Nu cunoaștem încă amploarea exactă a pagubelor, dar economiști lucizi avertizează de ani că mega-proiectele sunt condamnate la faliment. Pandemia nu a făcut decât să apropie acest inevitabil eșec.

Pentru a înrăutăți și mai mult situația lui Erdogan, cea mai mare parte a avuției și producției interne rezidă în marile orașe, aflate acum în mâinile unor primari din opoziție. De la victoria lor în alegeri cu o marjă considerabilă în Ankara, Istanbul, Izmir și Adana, guvernul tot ciupește de la colțuri din puterile executive ale administrației locale. Puteri care erau oricum limitate, dar acum faptul că au ajuns în centrul atenției i-ar putea ajuta totuși pe localnici.

Sună ciudat, știu. Scopul primarilor este să-și servească orașul. Guvernul s-a angajat într-o misiune de a-i împiedica pe primarii opoziției să-și servească electoratul.

De exemplu, în contextul pandemiei multe autorități locale au organizat campanii de donație bazate pe finanțare și activități transparente. Au distribuit măști gratuit în transportul public, au înființat cantine sociale și chiar au acordat mici subvenții celor nevoiași.

Dar încă dinainte de pandemie 20% din populația Turciei se afla sub pragul sărăciei. Anul trecut primarii AKP [partidul lui Erdogan – n.trad.] au cedat controlul primăriilor din Ankara și Istanbul, ambele înglodate în datorii, primarilor din opoziție. Deci donațiile chiar erau necesare.

Și, spre mânia guvernului, un considerabil număr de oameni au donat. Erdogan a declarat atunci aceste eforturi drept o acțiune menită a crea un stat în stat. Apoi a suspendat toate fondurile și a confiscat banii strânși, trimițându-i la trezoreria națională.

Când primăria din Adana a încercat să construiască un spital de campanie pentru urgențe, Erdogan a spus că proiectul e doar de fațadă și l-a anulat. Oameni care împărțeau pâine au fost etichetați trădători ai statului.
Guvernul islamist a interzis unei primării să mai distribuie gratuit pâine și supă în timpul Ramadanului. Drept urmare, primăria s-a apucat să vândă pâine la un preț infim.

Asemenea exemple incredibile reflectă realitățile amare din Turcia. Economia și instituțiile naționale ale țării se corodează rapid din cauza nepotismului și corupției scăpate de sub control.

Guvernul devine tot mai ineficient în a produce soluții pentru nevoile oamenilor. În schimb, a trecut acum la blocarea oricărui personaj din opoziție pentru a nu mai ajunge la oameni aflați în situații disperate. Erdogan e hotărât să apară drept singurul care luptă pentru popor. Faptul că a pierdut pe mai mult fronturi probabil l-a epuizat, și aceasta trebuie să fie explicația pentru care se luptă acum cu curcubeiele desenate de copii.

Sursa: Jerusalem Post/ Articol de Pinar Tremblay (politolog la California State Polytechnic University și editorialistă la Al-Monitor.com)/ Traducere: Andrei Suba