Erdogan luptă pentru a reactiva economia Turciei şi pentru a împiedica eroziunea sprijinului său

Guvernul Turciei încearcă acorduri cu mai multe țări pentru a-și menține moneda fragilă, grav afectată de plecarea investitorilor și de criza COVID-19.

Turcia face un pas important către o nouă normalitate, luni, cu deschiderea de restaurante, plaje, unități turistice, muzee … Inclusiv cu a faimosului Mare Bazar din Istanbul. Interdicția de a călători în și dinspre cele 15 cele mai populate provincii, aflate până acum în carantină, este de asemenea ridicată; deși în weekend se vor menţine restricţiile vizând persoanele de peste 65 de ani și sub 18 ani, care vor mai continua câteva săptămâni. Intenția este de a reînvia fragila economie turcă (aceasta nu s-a oprit în timpul pandemiei, ci a funcţionat la jumătate de capacitate) și de a evita un dezastru care ar putea submina susţinerea guvernului lui Recep Tayyip Erdogan, care suferă deja o scădere a sprijinului la urne, lucru încurajat de atacurile opoziției.

„Cu voia lui Dumnezeu, eforturile națiunii și sprijinul statului, vom lăsa în urmă rapid pierderile acestor luni. Turcia a arătat deja că va atinge o poziție excelentă în sistemul global” a declarat Erdogan, joia trecuta. Este adevărat că Turcia, deși a fost a zecea țară cu cele mai multe cazuri de COVID-19 (peste 160.000), a înregistrat mai puține decese decât alte țări (aproximativ 4.500) datorită, printre altele, unui sistem de sănătate reînnoit în ultimele decenii. „Turcia nu și-a pierdut sănătatea. Acest lucru este foarte important pentru a reporni economia. Avem o populație foarte tânără și dornică să revină la muncă” susţine economistul Ozan Sakar.

Ministrul de Finanțelor și ginerele lui Erdogan, Berat Albayrak, se așteaptă la o „creștere pozitivă” a PIB-ului turc în 2020, dar prognozele Fondului Monetar Internațional (FMI) indică o contracție de 5%. „Principalele sectoare afectate vor fi turismul, care reprezintă 11% din PIB, aviația, logistică și exportul, pentru că principalul nostru client este UE”, spune Sakar. Pentru a împiedica ca această scădere a exporturilor să creeze un dezechilibru al balanței comerciale, guvernul a impus un tarif de 30% la importul a aproape o mie de produse – de la utilaje până la echipamente medicale -, deși vor fi scutite unele țări, inclusive cele europene, care au acorduri de liber schimb cu Turcia.

Principalul indiciu al fragilității turcești este moneda sa. La începutul lunii mai, lira a pierdut 18% în comparație cu prețul dolarului la începutul anului, deși ulterior și-a recuperat o parte din valoare. Problema nu este atât virusul, cât neîncrederea în managementul lui Erdogan, susținut de un cerc din ce în ce mai mic de consilieri și imun la recomandările externe. „Validitatea internațională a lirei a fost grav deteriorată”, scrie analistul Ugur Gürses.

Pentru a evita ca această depreciere să se transforme într-o nouă criză a cursului de schimb, Banca Centrală a Turciei a cheltuit aproape jumătate din rezervele sale, iar guvernul a fost nevoit să recurgă la măsuri neortodoxe, cum ar fi aceea de a le interzice unor bănci internaționale (BNP, Citibank și UBS) tranzacțiile în lire pentru câteva zile. Guvernul a justificat această măsură, susținând că a suferit un atac speculativ din partea „puterilor străine”, în timp ce ministrul Albayrak s-a întâlnit cu investitori pe care îi încurajează să-și aducă banii în Turcia. Dar paguba este făcută: numeroși investitori au retras miliarde de dolari în active.

„Problema este să se creadă că se poate menține retorica inamicilor străini pentru consumul intern și o alta despre beneficiile investițiilor în Turcia pentru străini. Dar tot ceea ce spun în turcă este tradus și asta generează neîncredere”, se lamentează Osman Cevdet Akçay, fost economist șef la banca Yapi Kredi: „Și economia turcă are nevoie de finanțare externă pentru a crește”.

Unele voci consideră că este necesar ca guvernul să recurgă la un instrument financiar oferit de FMI, dar acest lucru iese total din discuţie pentru Erdogan: majoritatea turcilor au o amintire urâtă despre anterioarele programe de ajustare ale acestei instituții. Guvernul solicită acorduri de schimb valutar (swap) cu autoritățile americane, China, Marea Britanie și Japonia, printre altele, pentru a crește volumul valutar al Băncii Centrale. Dar până acum nu a reușit decât să convingă Qatarul, ceea ce a triplat volumul unei linii deja existente.

Probabil că aceste nevoi economice au determinat Ankara să-şi modereze tonul confruntării pe unele fronturi diplomatice, într-un moment în care Turcia este implicată activ în două războaie: cel din Siria şi cel din Libia. De exemplu, a anunțat că amână desfășurarea sistemului său de apărare rus S-400 (care ar fi declanșat sancțiuni din partea SUA) și zborurile de marfă ale companiei aeriene israeliene El Al au fost reluate (după ce au fost suspendate în 2010 după atacul asupra așa-numitei Flotile a Libertăţii) şi în același timp ce companiile turcești propun să înlocuiască furnizorii chinezi și europeni pentru anumite industrii din Israel.

Erdogan știe că economia este cea care îi poate eroda cel mai mult baza, așa cum s-a întâmplat anul trecut cu pierderea primăriilor partidului său în mijlocul unei recesiuni. În aproape niciun sondaj din ultima lună, partidul lui Erdogan (AKP), cu aliații săi de dreapta, nu ajunge la 50% din voturi. Potrivit companiei Avrasya Arastirma, intențiile de vot pentru liderul turc la eventuale alegeri prezidențiale ar fi de 40%, cu zece puncte sub ceea ce este necesar pentru a evita un al doilea tur – în 2018, Erdogan a câștigat confortabil cu mai mult de 52%.

În următoarele douăsprezece luni, companiile turcești trebuie să plătească aproape 170.000 de milioane de dolari (aproximativ 153.000 de milioane de euro) în datorii externe, unul dintre cele mai mari riscuri cu care se confruntă economia turcă într-un moment în care canalele obișnuite de colectare a banilor (turism, export, piețe) nu se află în cel mai bun moment. Totuşi, Sakar consideră că, întrucât îndatorarea publică este scăzută (33% din PIB), statul ar putea depune eforturi pentru „salvarea” companiilor cu risc.

O altă problemă este situația gospodăriilor. 78% dintre turci consideră situația economică ca fiind principala lor problemă, potrivit unui sondaj realizat de compania ANAR, în care 50% dintre cei intervievați au asigurat că veniturile lor au fost reduse și 15% au spus că și-au pierdut locul de muncă. Din acest motiv, guvernul Erdogan a aprobat un pachet de ajutor de credit pentru companiile cu probleme, a interzis dosarele de reglementare a ocupării forței de muncă și acordă un ajutor lunar de 1.000 de lire (132 de euro) pentru 2,3 milioane de gospodării. Dar chiar și Banca Mondială consideră că aceste măsuri sunt insuficiente.

Opoziția a profitat de situație pentru a-l acuza pe Erdogan. Și mai ales fostul său ministru de Finanțe, Ali Babacan, care a fost „băiatul de aur” al anilor de boom economic, dar care a rupt relaţia cu partidul de guvernământ și, în luna martie, și-a fondat propriul partid. În ciuda faptului că sondajele nu i-au oferit prea mult sprijin în ultimele săptămâni, Babacan și-a făcut un loc pe ordinea de zi cu criticile sale constante la adresa „gestionării greșite” a guvernului, lucru care îl irită pe însuşi Erdogan: „O parte dintre cei care mi-au dat de furcă atunci când eram prim-ministru ne atacă. Pentru Dumnezeu, erai doar un ministru, crezi că ai fi putut face un pas fără aprobarea premierului? Pe cine vrei să păcălești?”. Furia lui are o bază: sondajele arată că Erdogan nu atinge 50% sprijin pentru a fi reales președinte.

O sursă bancară europeană consideră că, deocamdată, Turcia va putea să suporte furtuna financiară, având în vedere „flexibilitatea” (și precaritatea) sistemului său de muncă, deoarece sistemul bancar este „sănătos”. Țara s- a obișnuit să trăiască la marginea crizei și să se salveze in extremis. Cu toate acestea, orice mișcare greșită o poate arunca în prăpastie.

Sursa: El Pais / Articol de Andrés Mourenza / Traducerea: Rodezia Costea (Rador)