Erno Rubik, 50 de ani în umbra celebrului său cub

Într-o zi de primăvară din 1974, lui Erno Rubik i-a venit ideea de a conecta mici blocuri de lemn în camera sa, plină de hârtii și sfori. Nici nu bănuia că invenția sa va cuceri lumea.

Un parcurs „incredibil”, mărturisește ungurul în vârstă de 79 de ani într-un rar interviu acordat AFP la Budapesta, transmite boursorama.com.

După 50 de ani, cubul Rubik este ca „copilul său minune”, a cărui „glorie” îi eclipsează părintele, spune bărbatul discret, în blugi și sandale.

Pe atunci simplu profesor de arhitectură și design, el nu avea „nicio ambiție de a lăsa o amprentă în lume”, mărturisea el într-o carte publicată în 2020. Dar curiozitatea și gustul său pentru puzzle-uri și provocări geometrice l-au propulsat într-o altă dimensiune.

După numeroase prototipuri pentru a găsi mecanismul ideal și zile întregi de bătăi de cap pentru a rezolva enigma, Erno Rubik a depus brevetul în 1975.

Doi ani mai târziu, „Cubul magic” colorat 3x3x3 – redenumit ulterior după numele său – a ajuns în magazinele de jucării din țara comunistă, înainte de a pleca spre Statele Unite.

Inventatorul său își amintește de „prima sa călătorie în Occident”, în spatele Cortinei de Fier, cu un prețios pașaport albastru rezervat în mod normal diplomaților. A fost ca într-un basm.

De la crearea sa, s-au vândut peste 500 de milioane de exemplare, fără a mai pune la socoteală milioanele de contrafaceri, ceea ce îi contrazice pe cei care i-au prezis declinul.

În ciuda omniprezenței ecranelor, „noile generații au creat o legătură puternică” cu cubul low-tech, într-un „contrast” izbitor, spune cu satisfacție Erno Rubik în timp ce manipulează obiectul cult.

Într-o lume digitală, „uităm cum să ne folosim mâinile”, în ciuda faptului că acestea sunt „principalele noastre instrumente”, dar cubul ne readuce „la minunile lumii reale”, adaugă el. „Nu doar gândim, ci facem ceva concret”.

Cubul Rubik este fascinant datorită numărului de poziții posibile pentru a găsi ordinea din haos.

“Îmi plătește pensia”

Cubul a apărut în numeroase filme, de la documentare de ultimă oră la producții hollywoodiene, și a dat naștere la o serie de concursuri.

Expusă la MoMa din New York, jucăria populară a inspirat o mulțime de artiști, printre care Invader, vedeta mondială a Street Art.

Instrument educațional de la grădiniță până la universitate, jucăria este populară și în casele de bătrâni și îi poate ajuta pe autiști, cum ar fi vedeta americană de speedcubing Max Park, campion mondial în 3,13 secunde… în timp ce Erno Rubik a avut nevoie de un minut în 1980.

Poate că profesorului maghiar nu-i place lumina, dar cubul „îi plătește pensia”, pe care o împarte între Ungaria și Spania, zâmbește el, și i-a permis „să trăiască independent toată viața”, fără griji financiare.

El mărturisește că are „sentimentul foarte plăcut de a fi făcut ceva bun pentru oameni” atunci când vede fețele concentrate ale fanilor cubului Rubik și bucuria lor la finalul efortului.

„Am primit atât de multe mulțumiri. Cubul a creat căsătorii și atât de multe alte lucruri”, mai spune el.