Eroii celor fără cuvinte. Cum luptă două ONG-uri pentru viața animalelor în timp de război

Aproape 40.000 de palestinieni morți și 100.000 de răniți: rezultatul a zece luni de război în Fâșia Gaza. Dar și animalele suferă cumplit de pe urma războiului. Saïd Al Arr (54 de ani) și-a făcut un obiectiv din a încerca să salveze, să adăpostească și să ajute cât mai multe animale și în această perioadă. Al Arr a fondat Sulala Animal Rescue în 2006, o organizație care ajută animalele fără stăpân din Fâșia Gaza. Jurnaliștii de la RTL Țările de Jos au încercat să ia legătura cu acesta, dar a fost foarte complicat, așa că dialogul s-a purtat prin intermediul unei voluntare, Annelies Keuleers.

„Saïd a înființat Sulala pentru că nu suporta să vadă că unele animale nu erau tratate bine. Mulți rezidenți din Gaza au avut grijă de animalele lor de companie, dar în locurile în care există multă violență și traume de război, oamenii sunt uneori înclinați să-și abuzeze animalele. Saïd a considerat responsabilitatea lui să ajute acele animale vulnerabile”, povestește Keuleers, care lucrează cu Sulala din 2019.

„Chiar înainte de război, Sulala avea în adăpost – 400 de câini și 120 de pisici. Al Arr însuși locuia acasă cu aproximativ 40 de pisici. A mai închiriat apoi alte două case. Unul dintre fiii săi s-a mutat într-una dintre ele împreună cu alte 40 de pisici – până când a început războiul din Gaza. Apoi, viețile angajaților Sulala și ale tuturor animalelor au fost schimbate în toate modurile posibile”, povestește Keuleers.

„Când a venit primul ordin de evacuare după o săptămână, cele două adăposturi din nord au trebuit evacuate. Aceasta a însemnat că 80 de pisici au mers în a treia locație. Câinii au rămas în orașul Gaza, unde Sulala avea un adăpost pentru ei. Unul dintre angajați a stat acolo o vreme. Dar când a început invazia terestră și bombardamentele s-au apropiat, a fugit și el. Ușa adăpostului a fost apoi lăsată deschisă în mod deliberat.”

„Știm din războaiele anterioare cum câinii pot intra în panică și se pot răni atunci când încearcă să se elibereze cu labele. În acest fel, au putut pleca când s-au speriat”, a explicat Keuleers. „Angajatul de la adăpost a făcut mici găuri în sacii cu bobițe pentru câini. „Pentru ca câinii să poată mânca, dar să nu mănânce totul prea repede.”

Era sfârșitul lunii octombrie. După un timp mâncarea s-a terminat și câinii au început să rătăcească prin Gaza. „Saïd însuși a întâlnit cel puțin șapte sau opt dintre câinii săi în Nuseirat. Adică la 8 kilometri de adăpost.”

Keuleers povestește cu compasiune cât de dure sunt bombardamentele pentru animale. „Când un avion zboară și aruncă o bombă, scoate un anumit sunet. Fiecare palestinian îl recunoaște. Dar la fel și animalele. Câinii și pisicile caută imediat adăpost. Caii și măgarii pot suferi cel mai mult”, dezvăluie Keuleers.

“În Fâșia Gaza nu a intrat în ultima vreme aproape deloc hrană pentru animale. În același timp, caii și măgarii trebuie să muncească mult mai mult decât în ​​mod normal. Pentru că nici combustibil nu este suficient, așa că ei sunt folosiți ca taxiurile. Caii și măgarii au devenit pur și simplu schelete”, mărturisește voluntara din Țările de Jos.

Aceeași poveste tristă și în Ucraina

Adăpostul pentru animale Sirius emoţionează și azi. Situat la aproximativ o oră nord de Kiev, cel mai mare adăpost pentru animale de companie din Ucraina găzduiește acum peste 3.000 de câini, sute de pisici și chiar și câțiva păuni – dintre care cei mai mulți au fost lăsați în urmă de proprietarii lor, care au fugit de război.

La mai bine de 2 ani de la invazia rusă, apetitul occidentalilor de a dona pentru animalele din Ucraina s-a diminuat în mare măsură, ceea ce a sporit suferința unora dintre cele mai nevinovate victime ale războiului. Nici interesul localnicilor nu mai este atât de mare.

Acum, doar un grup (format din 18 oameni, plătiți și voluntari) a mai rămas pe loc pentru a avea grijă de miile de victime cu blănițe ale războiului. Împreună, voluntarii pregătesc mii de mese pe zi și repară cât și cum pot padocurile din adăpost, oferind în același timp îngrijire esențială.