Eroii supremi ai cărților pentru copii. Curajul, rezistența sau refuzul de a se supune normelor convenționale explică popularitatea lor? / Ce au în comun Pippi Șosețica și Greta Thunberg

De la Pippi Șosețica la Matilda, cei mai memorabili sunt cei mai ciudați outsideri fictivi care luptă împotriva autorității și a nedreptății. Cath Pound a explorat pentru BBC atracția de durată a celor mai buni eroi și eroine din literatura pentru copii, pe baza unui sondaj.

Ce anume face un erou sau o eroină grozavi în literatura pentru copii? Cărțile din sondajul BBC prezintă personaje cu superputeri și puteri magice, precum și copii obișnuiți care se confruntă cu provocări extraordinare. Să fie curajul, rezistența sau refuzul de a se supune normelor convenționale ceea ce explică popularitatea lor în rândul cititorilor? Și rezonează eroii și eroinele literare clasice cu copiii din ziua de azi în același mod în care au făcut-o cu generația părinților lor?

Pippi Șosețica, personaj care a apărut pe scenă în anii 1940, a fost ea însăși parțial influențată de o altă eroină iconică – Anne de la Green Gables. Ambele aveau în comun părul roșcat și înclinația de a spune povești. Dar Pippi a fost influențată și de Superman. Într-adevăr, nu a existat niciodată o eroină literară ca ea. Superputernică, ea a ținut piept bătăușilor – și super deșteaptă, i-a învins frecvent pe adulții nerezonabili. Nu numai atât, dar avea o valiză plină de monede de aur, ceea ce însemna că era asigurată din punct de vedere financiar și că putea trăi o viață eliberată de constrângerile unei copilării convenționale. Nu e de mirare că copiii din întreaga lume au iubit-o și o iubesc.

„Este cineva care se revoltă împotriva normelor autoritare. Ea pune sub semnul întrebării lumea adulților”, a declarat Malin Nauwerck, de la Institutul Suedez pentru Literatură pentru Copii, pentru BBC Culture.

Caracterul lui Pippi a fost, fără îndoială, format de cel de-al Doilea Război Mondial, în timpul căruia a intrat pentru prima dată în imaginația creatoarei sale, Astrid Lindgren – într-o scenă, ea reușește în mod hilar să se descurce cu un om puternic de la circ, pe nume Adolf – dar a fost, de asemenea, produsul schimbării viziunii asupra copilăriei. În 1900, filozoafa suedeză Ellen Key a publicat o carte extrem de influentă, „Secolul copilului”, în care a prezis că secolul XX va fi o perioadă de gândire progresistă în ceea ce privește drepturile copiilor. Lindgren a preluat „ideea că copiii deveneau din ce în ce mai competenți și mai învestiți cu putere și erau văzuți din ce în ce mai mult ca indivizi în sine, și a prezentat-o într-un mod foarte ușor de înțeles”, spune Nauwerck. „Pippi a fost numită copilul secolului ca răspuns la aceste idei”.

Dar dacă ea a fost un copil al secolului XX, cum se explică popularitatea ei îndelungată în secolul XXI? „Ea este aproape un clișeu mitic – David împotriva lui Goliat. Ea îi reprezintă pe cei defavorizați, copiii, împotriva asupritorului mai puternic, adulții. Ea are aceste calități simbolice care o fac foarte reciclabilă”, spune Nauwerck.

„Lectura contemporană a simbolului Pippi a ajuns să se refere mult la fetele puternice și la faptul că Pippi este un model pentru fete”, spune Nauwerck. Poate că nu este surprinzător faptul că Greta Thunberg, o altă tânără suedeză care a sfidat autoritatea adulților și a creat o mișcare globală, a fost portretizată ca Pippi.

Pippi se adresează copiilor sub 10 ani, care apreciază umorul adesea caraghios din povești – prostia este poate o calitate subapreciată a eroilor și eroinelor literare pentru copii -, dar copiii mai mari au nevoie de personaje care să le reflecte propriile vieți și preocupări, ceea ce nu este surprinzător.

 

La biblioteca TioTretton din Stockholm, care se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 10 și 13 ani, nu este permis accesul părinților sau îngrijitorilor, ceea ce înseamnă că copiii sunt liberi de influența acestora și pot citi și vorbi despre lucrurile care contează cu adevărat pentru ei.

„În acest moment, observăm o anxietate crescută cu privire la viitor din partea copiilor noștri la bibliotecă. Există o mare îngrijorare în legătură cu mediul înconjurător, va mai exista o planetă pentru ei când vor crește?”, spune Amanda Stenberg, coordonatoarea bibliotecii.

Această grupă de vârstă se obișnuiește, de asemenea, cu „faptul că adulții nu au întotdeauna dreptate, nu sunt întotdeauna înțelepți și nu iau întotdeauna decizii bune, iar acesta este un lucru cu care trebuie să te confrunți, pentru că ei încă au autoritate asupra ta, chiar dacă nu au dreptate”, spune Stenberg.

Nu este surprinzător că acest lucru influențează tipul de cărți pe care vor să le citească. „Toate cărțile care sunt populare au, într-un fel, un conflict, fie că este împotriva societății sau a adulților, fie între prieteni sau într-o școală”, spune Stenberg. „Și apoi există actul de curaj de a le face față”, adaugă ea. Copiii vor să vadă „personaje care nu se tem să vorbească despre nedreptăți și care au curajul de a apăra drepturile celorlalți”.

Acest lucru include, desigur, personaje precum Anne de la Green Gables și Matilda, dar Stenberg crede că aceste cărți clasice „ar trebui să fie completate de cărți mai noi, care pot aborda cu mai multă acuratețe subiectele de astăzi”.

Ea spune că puține dintre cărțile din sondaj ar fi fost alese chiar de către copii. Lucru cu care este de acord și Louis Lareau, bibliotecar manager la Stavros Niarchos Foundation Library Children’s Center din New York. „Copiii (și părinții) caută acum în mod activ personaje care îi reflectă pe ei înșiși – cultura, moștenirea, limba sau aspectul lor fizic”, spune ea pentru BBC Culture.

Potrivit lui Marie Moser, proprietara librăriei The Edinburgh Bookshop din Bruntsfield, o suburbie a orașului Edinburgh, titlurile clasice sunt cumpărate de părinți sau bunici, care își amintesc cu plăcere de experiențele de lectură din propria copilărie. Ceea ce nu înseamnă că copiii nu se bucură în continuare de ele. Cu toate acestea, atunci când sunt lăsați să se descurce singuri, copiii vor alege cărți care conțin personaje cu care ei înșiși se pot conecta sau cu care se pot identifica, deși acest lucru nu înseamnă neapărat că vor trebui să fie într-un cadru contemporan.

„Unii dintre ei vor să vadă copii ca ei pentru că așa sunt ei, alții vor fantezie pentru că viața reală li se pare prea înfricoșătoare”, a declarat Moser pentru BBC Culture.

Harry Potter pare să fie popular în ambele tabere. „Este vorba despre cei oprimați care se ridică, ceea ce este o temă clasică, și despre oameni care se comportă decent în ciuda faptului că cei din jur, adulții, nu se comportă decent”, spune Moser atunci când explică atracția universală a seriei.

Librăria lui Moser organizează în mod regulat evenimente Harry Potter, în cadrul cărora găsește întotdeauna intrigant să afle cine se îmbracă în cine. Pentru petrecerea celei de-a 20-a aniversări „am avut o mulțime de Harry, pentru că el este eroul, dar am avut și o mulțime de Hermione. Doamne, ce mult o iubesc fetițele pe Hermione! Pentru că este deșteaptă și nu este o fetișcană, și cred că se văd în ea. Hermione este incredibil de emancipatoare pentru o mulțime de fetițe„, spune ea.

Matilda este o altă eroină veșnic populară. „Cred că copiilor le plac întotdeauna outsideri care își iau apărarea. Există o bucurie în legătură cu Matilda. Și este inteligentă, ca și Hermione”, spune Moser.

Kelly Hurt, director editorial al editurii de cărți pentru copii Puffin, este de acord cu faptul că „copiii au adesea un sentiment foarte puternic față de un outsider – personaje care trebuie să înfrunte problemele cu putere, umor sau talent. Există ceva în vulnerabilitatea multor personaje clasice și moderne – Tracy Beaker, Harry Potter, Lyra Belacqua, Greg Heffley – care te face să le susții”, spune ea.

Moser crede că lipsa unor adulți responsabili în viața Matildei îi face, de asemenea, pe copii să se implice în viața ei. Într-adevăr, mulți dintre cei mai populari eroi și eroine pentru copii împărtășesc acest clișeu – fie că au părinți nepăsători sau absenți, fie că sunt orfani. „Nu există un părinte direct, aproape că implică faptul că dragostea lor este condiționată de faptul că ești persoana care ei vor să fii. Întotdeauna există cineva care dezaprobă și este mult mai ușor să te descurci cu asta.”

În opinia lui Mosser, Jacqueline Wilson, autoarea lui Tracy Beaker, este cea mai mare autoare care lipsește din sondaj. „Ea este adoptată de copiii care nu doresc acel final magic al unei povești pentru că viața lor a fost dificilă. Unul dintre motivele pentru care a început să scrie este că Matilda este versiunea fantastică a acelei vieți, și totuși ea cunoștea oameni care chiar au crescut în case dificile și simțea că asta nu se regăsește în cărți.”

Ar fi frumos să credem că pe rafturile copiilor din ziua de azi există loc atât pentru titluri clasice, cât și pentru cele contemporane, oferind o călătorie de descoperire atât pentru părinți, cât și pentru copii.

„Cărțile sunt un loc sigur în care copiii pot explora idei și se pot gândi la modul în care ar reacționa în situații periculoase sau interesante – iar prin intermediul personajelor clasice pot trăi tot felul de vieți potențiale”, spune Hurt. În copilărie, eroul și eroina ei preferați erau Wilbur și Charlotte din „Pânza Charlottei”. „Mi-au plăcut curajul și determinarea lui Wilbur și umorul calm al lui Charlotte”, spune ea.

Acestea sunt caracteristici care sunt încă prezente în eroii și eroinele de astăzi. Copiii vor iubi întotdeauna un personaj îndrăzneț și curajos. Cineva care este puțin neconvențional, dar care este totuși bun, plin de compasiune și nu se teme să se opună opresorilor, fie că este vorba de bătăușul de la școală sau de adulții nerezonabili. După cum spune Moser: „Cred că, într-un fel, asta nu s-a schimbat. Doar că sunt poveștile în care o fac”.

Sursa: BBC