Eșantionul de pe asteroidul Bennu conține apă și carbon

Eșantionul din asteroidul Bennu adus pe Pământ de NASA conține cantități mari de apă și carbon, a anunțat miercuri agenția spațială americană. Această descoperire ar trebui să permită o mai bună înțelegere a faptului dacă asteroizii au adus într-adevăr pe Pământ compușii care au dus la nașterea vieții, așa cum cred unii oameni de știință, transmite agenția AFP, citată de boursorama.com.

„Moleculele de apă și de carbon sunt exact genul de materiale pe care am vrut să le găsim”, a declarat șeful NASA, Bill Nelson, în cadrul unui eveniment organizat la Houston, Texas.

„Acestea sunt elemente cruciale în formarea propriei noastre planete și ne vor ajuta să determinăm originea elementelor care ar fi putut duce la apariția vieții”, a adăugat el.

Misiunea Osiris-Rex a prelevat acest eșantion în 2020 de pe Bennu, un asteroid cu diametrul de 500 de metri, situat la acea vreme la peste 300 de milioane de kilometri de Pământ. Capsula care conținea prețioasa încărcătură s-a întors cu succes pe Pământ în urmă cu puțin peste două săptămâni, aterizând în deșertul american.

De atunci, procesul meticulos de deschidere a capsulei a avut loc la Centrul Spațial Johnson al NASA din Houston.

Conform primelor analize, aceasta este cea mai bogată mostră spațială de carbon adusă vreodată pe Pământ.

„Am ales asteroidul potrivit”, a declarat entuziasmat Daniel Glavin, cercetător la NASA, descriindu-l ca fiind „un vis pentru astrobiologi”.

„Carbonul este esențial pentru viața pe Pământ, noi toți suntem făcuți din carbon”, a explicat el. Lovindu-se de Pământ, asteroizi precum Bennu ar fi putut „însămânța” planeta noastră.

Apa este și ea prezentă pe Bennu, prinsă în ceea ce se numește minerale hidratate.

„Credem că acesta este modul în care apa a ajuns pe Pământ”, a explicat Dante Lauretta, cercetătorul șef al misiunii. „Motivul pentru care Pământul este o lume locuibilă, pentru care avem oceane, lacuri, râuri, este că aceste minerale hidratate (…) au aterizat pe Pământ acum 4 – 4,5 miliarde de ani”.

Material „bonus”

Înainte de aterizarea capsulei, agenția spațială americană a estimat că a reușit să colecteze aproximativ 250 de grame de material de pe Bennu – mult mai mult decât cele două misiuni japoneze anterioare pe alți asteroizi.

Operațiunea de deschidere a capsulei a fost plină de surprize.

Din cauza abundenței materialului găsit în afara mecanismului de colectare propriu-zis, eșantionul principal nu a fost încă deschis.

„Ne luăm timpul necesar pentru a procesa fiecare bucată din Bennu într-un mod metodic”, a explicat Eileen Stansbery, cercetător șef la Centrul Spațial Johnson.

Surpriza fericită a acestui material „bonus” se explică printr-un incident care a avut loc în timpul prelevării eșantionului: imediat după operațiune, NASA și-a dat seama că clapeta din compartimentul de colectare nu s-a putut închide.

Încărcătura reușise să fie securizată fiind transferată în capsulă, așa cum era prevăzut, dar din cauza scurgerii, oamenii de știință se așteptau să găsească reziduuri în afara compartimentului.

Materialul deja recuperat a fost încredințat unei echipe de analiză rapidă, pentru a obține o primă idee despre compoziția lui Bennu, a dezvăluit miercuri.

Eșantionul a fost examinat cu ajutorul unui microscop electronic de scanare, al difracției de raze X și al măsurătorilor în infraroșu.

Generațiile viitoare

În următoarele șase luni, o echipă a NASA va întocmi „un catalog de mostre”, a explicat Francis McCubbin, adjunctul șefului acestei echipe.

Oamenii de știință din întreaga lume vor putea „să solicite material pentru a studia Bennu în propriile laboratoare”, a subliniat el.

Cea mai mare parte a eșantionului va fi conservată pentru a fi studiată de generațiile viitoare, cu ajutorul unor instrumente noi și mai puternice, și pentru a răspunde la noi întrebări științifice. Așa s-a procedat și în cazul rocilor lunare aduse în timpul programului Apollo.

Analiza lui Bennu s-ar putea dovedi, de asemenea, foarte utilă în mod direct în viitor. Există un risc mic (1 șansă la 2.700) ca asteroidul să lovească Pământul în 2182, o coliziune care ar fi catastrofală.

Cunoașterea compoziției sale exacte ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine traiectoria sa și poate chiar, dacă va fi necesar într-o zi, să calculăm impactul necesar pentru a-l devia.