Eșec total sau tactici de negociere? Scenarii pentru o nouă tentativă de întâlnire Trump – Kim

Într-o scrisoare de trei paragrafe care începe cu apelativul „Dear Mr. Chairman,” președintele Donald Trump i-a transmis jos liderului din Coreea de Nord, Kim Jong-un, că a decis să anuleze summitul lor prevăzut pentru 12 iunie în Singapore. Anunţul lui Trump a luat prin surprindere liderii mondiali, bursele de valori şi opinia publică, care se întreabă la unison ce va urma? „Dacă vă răzgândiţi în ceea ce priveşte această întâlnire, cea mai importantă, vă rog să nu ezitați să mă sunați sau să îmi scrieți,” a scris Trump.

Câteva ore mai târziu, reprezentanții regimului de la Phenian au declarat că sunt gata să se întâlnească cu SUA „în orice moment.” Tonul conciliator al nord-coreenilor a continuat vineri, când, într-un comunicat al viceministrului de externe, Coreea de Nord a spus că este în continuare deschisă dialogului cu americanii. În avalanşa de declaraţii, luări de poziţii şi ştiri contradictorii, e greu să descifrezi ce se întâmplă cu adevărat în capitalele implicate în eforturile din regiune. Un lucru e însă cert: în ceea ce priveşte Coreea de Nord, nimic nu este bătut în cuie. Nici chiar ca, la Singapore sau în altă parte, întâlnirea dintre cei doi lideri să aibă totuşi loc.

După o serie de declaraţii belicoase făcute de liderii regimului comunist nord-coreean în ultimele zile, complet diferite faţă de mesajele optimiste şi de gesturile de bunăvoinţă făcute cu doar câteva săptămâni înainte, preşedintele Trump a anunţat joi că i-a transmis o scrisoare personală lui Kim, prin care l-a înştiinţat că a decis să anuleze summitul prevăzut pentru mijlocul lunii iunie. Liderul american a invocat „mânia extraordinară şi ostilitatea deschisă” manifestată în ultimele declaraţii ale regimului de la Phenian, considerând că aceste lucruri fac ca summitul să devină „inoportun.”

Trump i-a sugerat lui Kim să facă eforturi pentru ca o întâlnire să poată fi totuşi stabilită. „Am avut impresia că un dialog minunat începea între noi şi, în ultimă instanţă, numai dialogul contează. Aş fi foarte fericit dacă într-o zi am putea să ne întâlnim,” a scris Trump, care nu a uitat să-i reamintească omologului său nord-coreean de forţa arsenalului nuclear al SUA. „Omenirea, şi Coreea de Nord în special, a pierdut o mare oportunitate pentru o pace durabilă şi multă prosperitate şi bogăţie. Această oportunitate ratată este un moment cu adevărat trist al istoriei,” a scris liderul de la Casa Albă.

Suprinsă, la fel ca întreaga comunitate internaţională, de decizia preşedintelui Trump, Coreea de Nord a anunțat rapid că este în continuare deschisă dialogului cu Washingtonul. “Reiterăm Statelor Unite hotărârea noastră de a ne aşeza faţă în faţă, în orice moment şi în orice mod, pentru a rezolva problema. Decizia de anulare a summitului este extrem de regretabilă,” a declarat vineri unul dintre viceminiştrii de externe de la Phenian, Kim Kye Gwan.

Nu i-au trebuit liderului american decât câteva ore pentru a sugera că summitul programat pentru 12 iunie ar putea avea totuşi loc. Trump s-a referit la declaraţia conciliantă a Coreei de Nord care a spus că a rămas deschisă discuțiilor. „Declaraţia pe care au făcut-o a fost foarte plăcută… Vom vedea ce se întâmplă – s-ar putea (ca întâlnirea) să fie chiar pe 12. Vorbim cu ei în prezent, ei doresc foarte mult să o facă. Noi am vrea să o facem.” Anterior, într-un mesaj pe Twitter, Trump a scris: „primirea declarației calde și productive din Coreea de Nord este o veste foarte bună.”

Şi, totuşi, cum putem înţelege ultimele evoluţii legate de Coreea de Nord, în condiţiile în care lucrurile evoluează atât de rapid şi nimeni nu poate spune cu certitudine ce urmează? Mai există vreo şansă ca summitul dintre Trump şi Kim, considerat „întâlnirea secolului,” să aibă loc în viitorul apropiat? Să le luăm pe rând.

* Anunţul făcut joi de Donald Trump, prin care anula întâlnirea cu Kim, a venit ca o reacţie normală la atitudinea din ce în ce mai beligerantă a Phenianului. Cu doar câteva ore înainte ca Trump să-i trimită scrisoarea liderului comunist, Coreea de Nord afirmase într-un comunicat că, dacă Statele Unite îşi vor continua „actele duşmănoase,” va reconsidera întâlnirea dintre Kim şi Trump. În comunicatul său, Phenianul l-a vizat în mod special pe vicepreședintele Mike Pence pentru „remarcile sale neobișnuite și imprudente potrivit cărora Coreea de Nord ar putea sfârşi precum Libia.”

În declaraţia sa, viceministrul de externe, Choe Son Hui, a afirmat complet nediplomatic: „Ca o persoană ce cunoaşte politicile SUA, nu îmi pot suprima surpriza față de asemenea remarci ignorante și prostești ieşite din gura vicepreședintelui SUA.” Choe a fost responsabilă de relațiile Coreei de Nord cu Statele Unite.

Coreea de Nord nu cerşeşte discuții, a spus oficialul: „Dacă ei nu vor să stea cu noi de vorbă, nici nu vom implora Statele Unite să dialogăm, nici nu ne vom chinui să-i convingem. Dacă SUA se vor întâlni cu noi în sala de discuţii sau la confruntarea nucleară, aceasta depinde în totalitate de decizia Statelor Unite.”

Ţinând cont de retorica agresivă a nord-coreenilor, decizia lui Trump poate fi interpretată ca perfect normală. Americanii au repetat de nenumărate ori că, deşi vor să se întâlnească cu oficialii nord-coreeni, nu vor face niciun compromis în ceea ce priveşte Phenianul. Nici măcar în ceea ce priveşte tonul declaraţiilor oficiale. Este evident că Washingtonul a fost iritat de comunicatele belicoase venite din ţara comunistă.

* Strategia lui Trump în această situaţie poate fi rezumată astfel: „discut cu voi, dar nu oricum. Iar condiţiile le pun eu, nu voi.” După decenii de tensiuni uriaşe în Peninsula Coreeană legate de programul nuclear al Phenianului şi după câteva luni în care au schimbat ameninţări şi insulte, Kim și Trump au fost de acord să se întâlnească în Singapore. Atunci când a fost anunţat, summitul a fost numit „întâlnirea secolului,” fiind oglinda fidelă a felului în care preşedintele american – fost om de afaceri – preferă să acţioneze: întâlniri faţă în faţă, în lumina reflectoarelor şi a flash-urilor aparatelor de fotografiat, în care poate discuta direct cu interlocutorul său.

Nu e greşit să afirmăm că, deseori, prepararea întregului decor şi perioada de până la întâlnire sunt pentru Trump poate mult mai importante decât întâlnirea în sine. Prin avalanşa de declaraţii agresive făcute în ultimele săptămâni, oficialii nord-coreeni ameninţau să-i confişte acest rol liderului american. Din acest punct de vedere, reacţia lui Trump – văzut de mulţi ca un one man show, care adoră la fel de mult spectacolul din jurul unor negocieri, precum negocierile în sine – a fost firească. Este o chestie de PR pur, pe care nord-coreenii nu l-au înţeles. Astfel se poate explica şi ieşirea calculat teatrală a lui Trump, care nu a uitat să-i mulţumească lui Kim pentru eliberarea celor trei ostatici americani şi să afirme că este gata să-l întâlnească pe liderul comunist.

* Coreea de Nord a făcut greşeala de a-l subestima pe Trump, iar acest lucru s-ar putea să o coste pe termen lung. Deşi avertizată – inclusiv recent de către vicepreşedintele american Pence – să nu „se joace” cu Trump, Coreea de Nord a insistat în a transmite în ultima perioadă mesaje ameninţătoare. Declaraţia de vineri a viceministrului de externe de la Phenian, potrivit căruia „anunţul brusc şi unilateral (făcut de Trump)… este ceva neaşteptat pentru noi şi nu putem să simţim decât regret pentru acest lucru,” este o dovadă că Phenianul a mers prea departe fără să ţină cont de consecinţe. Criticarea constantă a oficialilor americani – Mike Pence sau John Bolton – nu a rămas fără urmări, iar acum Coreea de Nord culege roadele atitudinii sale belicoase.

Dintr-o dată, Kim s-a trezit în faţa unui scenariu pe care cu siguranţă nu şi-l dorea: Coreea de Nord este cea care va trebui să facă eforturi pentru ca linia de comunicare cu Statele Unite să rămână deschisă. Tonul conciliator al declaraţiilor de vineri arată că Phenianul a realizat în final că drumul pe care a luat-o nu duce nicăieri şi că atitudinea sa sfidătoare – de a-i forţa mâna lui Trump – a mers prea departe.

* Foști și actuali oficiali americani au afirmat că anularea întâlnirii i-a oferit lui Trump şansa de a ieşi cu capul sus dintr-un scenariu ce părea greu de realizat: denuclearizarea completă, verificabilă și ireversibilă a Coreei de Nord. A fost cumva o mutare inspirată a liderului de la Casa Albă, căci toate semnalele indicau faptul că obiectivul denuclearizării pe care şi l-a propus a apărut din ce în ce mai puțin probabil să fie atins.

Consilierul de securitate, John Bolton, a spus recent că președintele Trump nu se va întâlni cu Kim Jong-un decât dacă liderul nord-coreean este de acord să renunțe la întreg programul de arme nucleare dezvoltat de țara sa. New York Times a scris de altfel că Statele Unite ar fi cerut regimului de la Phenian un calendar imediat privind renunţarea la programul său nuclear, fără însă ca ţara comunistă să avanseze vreo dată concretă privind arsenalul nuclear. Decizia lui Trump confirmă faptul că americanii nu au văzut acest obiectiv ca fiind realizabil. Ieşirea dintr-un summit, în care nu puteau obţine ce vroiau, a fost soluţia preferabilă.

* Nu este încă clar dacă anularea summitului marchează un blocaj diplomatic temporar sau e vorba de sfârşitul unei perioade în care speranţele de pace crescuseră considerabil. O altă administrație americană ar fi așteptat poate să vadă dacă nord-coreenii anulează primii întâlnirea. Trump este însă genul de preşedinte care insistă să fie mereu cel care face primii paşi şi ia iniţiativa. Nu este, de aceea, exclus ca anularea întâlnirii să fie un instrument de negociere la care el a recurs pentru a vedea dacă Coreea de Nord vrea cu adevărat ca summitul să aibă loc. Trump ar putea recurge la o cacealma în speranţa că Kim va fi nevoit să insiste ca întâlnirea să se desfășoare, sub termeni mult mai favorabili pentru americani. „Este o mişcare clasică de-a lui Trump,” a comentat Mickey Bergman, vicepreședinte al Richardson Center for Global Engagement.

Vineri, Trump a spus de altfel că „toată lumea joacă jocuri,” sugerând că anunţul său privind anularea summitului ar face parte dintr-o dinamică normală în astfel de situaţii. Nu este deloc greşit să afirmăm că, la rândul lor, nord-coreenii au recurs la propriile tertipuri pentru a pune presiune pe tabăra adversă, iar acum s-au trezit că mingea a ajuns în terenul lor. După cum nu este imposibil ca, apelând la stratageme care ne scapă pentru moment, reuniunea celor doi lideri să se petreacă fără să fie anunţată dinainte şi departe de ochii curioşilor. Este un scenariu care s-ar încadra perfect într-o chestiune atât de delicată precum dosarul nuclear nord-coreean şi într-o zonă atât de dinamică.

* Anunţul făcut de Trump a fost întâmpinat diferit de democraţii şi republicanii din Statele Unite, dovedind încă o dată cât de serioasă este divizarea Americii, nu doar în ceea ce priveşte chestiunile interne, ci şi marile teme de politică externă. În timp ce membrii Partidului Republican au salutat decizia preşedintelui (senatorul Tom Cotton l-a lăudat pe Trump pentru că a văzut „frauda lui Kim Jong-un”), politicienii democraţi, mass-media şi numeroşi analişti politici s-au repezit să critice retragerea americană de la summitul pe care, în ultimele săptămâni, chiar ei l-au combătut constant (decizia de anulare este ceea ce se întâmplă când „amatorii se combină cu cei care aţâţă războaiele,” a spus senatorul democrat, Brian Schatz). Nu a scăpat ironiilor lor nici faptul că Administraţia americană a emis monede care să marcheze summitul şi nici dorinţa unor politicieni republicani de a promova candidatura preşedintelui Donald Trump la Premiul Nobel pentru Pace.

Falia uriaşă care s-a creat între cele două tabere politice majore din Statele Unite continuă să crească, iar anularea summitului Trump-Kim nu face decât să accelereze acest proces care a început imediat după ce republicanul a ajuns în fotoliul de la Casa Albă.

Se va mai ţine sau nu întâlnirea Trump-Kim?

Răspunsul cel mai la îndemână este: nimeni nu ştie. Foarte probabil, nici Casa Albă, nici oficialii de la Phenian nu pot să garanteze, în acest moment, că summitul dintre cei doi lideri mai este realizabil. Un fapt este însă cert: întâlnirea este în prezent anulată, dar eforturile diplomatice continuă.

Aşa cum am văzut, Coreea de Nord a anunţat că rămâne deschisă pentru a rezolva problemele cu Washingtonul „indiferent de modalități” şi „în orice moment.” O declaraţie salutată de preşedintele Trump, care a sugerat că summitul de pe 12 iunie ar putea să se ţină până la urmă. Secretarul american al Apărării, Jim Mattis, a declarat şi el reporterilor că diplomații „încă lucrează” şi că Trump trimisese vineri o notă legată de summit, care ar putea fi iarăşi în cărţi – „dacă diplomații noștri îl vor putea aranja.”

Este o idee susţinută şi de Kevin Gray, conferenţiar în Relații Internaționale la School of Global Studies în cadrul Universităţii din Sussex şi expert în Peninsula coreeană, care a declarat pentru G4Media.ro că „anularea summitului nu înseamnă neapărat sfârșitul diplomației. Trump a răspuns deja favorabil anunţului Coreei de Nord privind anularea întâlnirii. Deși anularea summit-ului este un obstacol, putem să avem un optimism moderat că discuțiile vor continua, dar la un nivel inferior.”

Ambasadorul Joseph DeTrani, care a fost emisar special în cadrul discuţiilor 6+1 cu Coreea de Nord, crede şi el că anularea discuțiilor nu înseamnă nicidecum că obţinerea unui rezultat diplomatic nu mai este posibilă. DeTrani crede că părţile trebuie să continue să comunice: „Ușa nu este închisă pentru discuții ulterioare cu Coreea de Nord. Dacă Kim vrea țara lui să fie una normală, cu o economie robustă, cu relații normale cu SUA., atunci este în interesul Coreei de Nord să se asigure că ușa este deschisă discuțiilor continue cu americanii.”

În scrisoarea pe care i-a trimis-o lui Kim, Trump a lăsat de altfel o portiţă deschisă în care i-a spus liderului comunist că „dacă vă răzgândiţi în ceea ce priveşte această întâlnire, cea mai importantă, vă rog să nu ezitați să mă sunați sau să îmi scrieți.” Este o idee reiterată de un oficial american, care a insistat şi el că „există o uşă din spate care e încă deschisă.”

În acest context, o mână de ajutor ar putea veni de la aliaţii regionali ai Americii (Japonia şi Coreea de Sud) şi de la aliatul principal al nord-coreenilor (China), care vineri au îndemnat cele două ţări să ia parte la summitul de pe 12 iunie.

Vicepreședintele chinez, Wang Qishan, a declarat că întâlnirea Trump-Kim e necesară pentru a asigura securitatea peninsulei coreene, care e legată de interesele fundamentale ale Chinei. Prim-ministrul japonez, Shinzo Abe, a spus şi el că regretă anularea summitului și a declarat că lumea ar trebui să facă tot ce este posibil pentru ca acesta să aibă loc, în timp ce președintele sud-coreean, Moon Jae-in – care joi a fost luat prin surprindere de anunţul lui Trump – a promis că ţara sa va continua eforturile de îmbunătățire a legăturilor cu Nordul.

Un lucru care ar putea să conteze este şi acela că, pentru Kim, participarea la mitingul cu Trump este esenţială. Summit-ul cu liderul Statelor Unite nu este doar o excelentă oportunitate de imagine („micul om rachetă” nord-coreean, tratat de la egal la egal şi cu respect de liderul de la Casa Albă), ci şi un moment ce-i legitimizează poziţia de interlocutor viabil în ochii comunităţii internaţionale. Avantajele unei astfel de întâlniri sunt mult mai mari decât dezavantajele, iar Kim e conştient de acest lucru. Chiar dacă nu va ceda foarte multe la masa negocierilor, simpla participare va reprezenta un pas uriaş pentru ţara comunistă izolată. Într-un fel, Kim şi-a atins obiectivul: ţara sa e o putere nucleară. Cu acest atu formidabil, dictatorul comunist ar avea motive suficiente să se aşeze la masa de discuţii şi să încerce să obţină de la americani cel puţin o relaxare a sancţiunilor care sufocă economia ţării sale.

Va fi interesant de urmărit ce se va întâmpla în următoarea perioadă. Unii experţi sunt convinşi că – deşi e greu de crezut – Trump ar putea să facă unele concesii, inclusiv să renunţe la solicitarea privind  denuclearizarea completă a Phenianului şi să nu urmărească „modelul libian din 2003” de renunţare la programul nuclear, care s-a dovedit în final fatal pentru Moammar Gaddafi. Ar fi o strategie care ar putea să-l determine pe Kim să accepte întâlnirea. Alte voci afirmă că, dimpotrivă, liderul american îşi va înăspri tonul faţă de Coreea de Nord şi va intensifica presiunile asupra regimului comunist. Deocamdată, însă, baletul diplomatic continuă. Dacă el va avea sau nu succes, este o întrebare la care vom afla răspuns în săptămânile şi lunile care urmează.

Surse: BBC, Los Angeles Times, The Cipher Brief, Reuters, Foreign Policy
Foto: Casa Albă