Eșecul Bisericii Ortodoxe la referendum: mai multă smerenie nu strică

Nici că se putea un context mai prost pentru inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului decât eșecul dureros al Bisericii Ortodoxe Române la referendumul pentru redefinirea căsătoriei. Conducerea BOR a decontat la acest referendum toate ofurile adunate de români în ultimii 30 de ani: aroganța multora dintre înalții ierarhi în raport cu credincioșii, complicitatea cu politicienii, arghirofilia crescândă a unor preoți, ruperea de societate (vezi reacția deplasată la incendiul din Colectiv), desconsiderarea micilor comunități prin construirea de biserici în părculețele dintre blocuri.

Este un moment de cumpănă pentru o instituție care își are locul său cert în societate. Nimeni nu pune sub semnul întrebării importanța Bisericii Ortodoxe Române. Ce trebuie însă pus în discuție e modul în care e condusă, asemeni unei corporații tot mai atente la bilanțurile financiare și tot mai îndepărtată de oamenii pe care-i păstorește. Nu întâmplător Patriarhul Daniel e văzut de tot mai mulți ierarhi, dar și de observatori ai vieții spirituale, drept un desăvârșit CEO. Doar că rostul său e mai larg de-atât.

BOR a ratat după Revoluție câteva momente esențiale de împăcare cu trecutul. Și-a protejat cu încăpățânare turnătorii la Securitate, a refuzat sau a cedat cu greu proprietățile dobândite prin rapt de la alte biserici. A avut însă momente cu adevărat luminoase, sprijinind total și fără rest aderarea la UE și la NATO, în ciuda cântecului de sirenă al Rusiei surori.

Dar referendumul e momentul unui bilanț rece și, sper, al unui restart pentru BOR.

Eroarea majoră a Patriarhului a fost intrarea în siajul Coaliției pentru Familie, o organizație colectivă obscură, cu finanțare neclară și agendă complet diferită de cea a societății românești, ba chiar și de cea a Bisericii Ortodoxe. Sigur că Patriarhul a fost prins într-o capcană politică: dacă nu se ralia campaniei CpF, exista riscul ca vocile radicale din sânul bisericii să se revolte; dacă se ralia, se expunea riscului de a intra într-o temă îndepărtată de preocupările enoriașilor și într-un joc politic pe care nu îl controla. A ales al doilea risc, preferând populismul facil.

A doua eroare a fost acceptarea politizării masive. Nici nu se putea desfășura altfel acest referendum, și Patriarhul, obișnuit cu jocurile politice, o știa prea bine. Dar alipirea BOR de PSD (și PNL într-o măsură ceva mai mică) i-a afectat grav credibilitatea în rândul multor cetățeni.

Chiar și apelul de duminică după-amiază al Patriarhului a arătat slăbiciune și o doză de disperare. Tonul ultimativ a arătat un lider nesigur, panicat că pierde o luptă mare. Exact lucrul de care BOR, aflată în mijlocul unei dispute regionale dintre Patriarhul Moscovei şi Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, nu are nevoie.

Pentru a fi puternică, BOR trebuie însă să își accepte slăbiciunile și să le înfrunte.

Doar în ultimele zile am văzut câteva momente inacceptabile. Masa rotundă a politicienilor în biserica din Câmpina, predica lui Mihai Neamțu din strana bisericească, amenințările unor preoți la adresa enoriașilor care au boicotat referendumul – toate au arătat fața urâtă a instituției pe care o conduce Patriarhul Daniel. Complicitatea eternă cu politicienii arată tot mai rău în epoca internetului, când derapajele din biserici și mănăstiri sunt atât de ușor de descoperit.

Dar problemele sunt mult mai mari de-atât. Fuga continuă după bani a multor preoți și înalți ierarhi e sfidătoare. S-au banalizat știrile despre preoți care condiționează diferite servicii religioase, înalți ierarhi care folosesc mașini de lux, fețe bisericești care cauționează penalii aflați în pușcării sau dosarele de corupție ale Arhiepiscopului de Tomis, Teodosie. Să nu uităm și de scandalurile cu preoți implicați în cazuri de pedofilie și homosexualitate, care au ținut prima pagină în ultimii ani. Ele au știrbit și mai tare alonja morală a Bisericii fix în cazul referendumului centrat pe valorile familiei.

Ruperea de comunitate se vede și din râvna cu care sunt ridicate biserici în toate spațiile posibile. Nu contează să sunt părculețe de joacă pentru copiii, spații verzi dintre blocuri sau curțile spitalelor. Deseori biserica s-a luptat în instanță cu zeci de cetățeni care își doreau parcul lăsat în pace. Poate că puțină smerenie nu strică.

Nu discut aici despre tema referendumului, dacă e corectă sau ba. Dar mi se pare o mare eroare strategică din partea BOR să nu înțeleagă pulsul de la firul ierbii, faptul că – așa cum a spus-o Daniel David în analiza pentru Edupedu.ro – românilor le repugnă autoritatea și impunerea unei anumite atitudini, fie și din partea Bisericii. Absenteismul masiv de la referendum e un eșec clar pentru Biserica Ortodoxă.

Eșecul referendumului promovat puternic de BOR va deschide și discuția despre finanțarea din fonduri publice a Bisericii Ortodoxe. Deja se aud voci în spațiul public care spun că o instituție sancționată de propriii enoriași nu mai trebuie să primească atâția bani de la stat. E o breșă larg deschisă pe acest front și va trebui să discutăm despre acest subiect.

E momentul bilanțului pentru BOR. Nu cunosc detaliile procesului de reflecție internă, dar sunt convins că Biserica are înțelepciunea de a gestiona momentul. Două lucruri cred că putem cere noi, românii de rând: mai multă smerenie și mai multă atenție la societate, la schimbările profunde de mentalitate.