Este posibilă o restaurație rusească în Moldova?

Această întrebare ne frământă din prima zi a războiului. Invadarea Basarabiei părea iminentă – de ordinul zilelor, săptămânilor – apoi, pe măsură ce ofensiva rusească s-a împotmolit, ne-a mai venit inima la loc, scrie analistul Vitalie Ciobanu pe site-ul postului de radio Deutsche Welle.

Știm că rușii ne țin în cătarea puștii. Declarații explicite în acest sens s-au făcut la toate nivelurile administrației de la Moscova. Putin a vorbit despre reconstituirea URSS, generalii și propagandiștii lui au anunțat „nevoia unei operațiuni speciale pentru protejarea rușilor discriminați din Transnistria”.

Presa a scris acum câteva săptămâni că FSB-ul a elaborat câteva scenarii pentru Republica Moldova. Primul avea în vedere crearea unui „coridor terestru” până în Transnistria, cu recunoașterea ulterioară a independenței acesteia (de aici până la anexare n-ar fi decât un pas); al doilea: ieșirea la „hotarul” dintre Moldova și regiunea transnistreană, fără a-i recunoaște independența; al treilea: ocuparea întregii Moldove, sfidând protestele Occidentului.

Eșecul ofensivei rusești pe direcția sud-vest, spre Odessa, a determinat abandonarea variantelor belice și alegerea unui scenariu hibrid, care să prevadă instigarea opiniei publice interne împotriva guvernării pro-europene de la Chișinău și în final răsturnarea acesteia.

Cum funcționează scenariul „hibrid”

Populația este înfricoșată cu rachete care survolează spațiul aerian și mai și cad pe teritoriul nostru. Bombardarea rețelelor ucrainene a provocat deja o pană de curent majoră în Moldova și un „blackout” național. Atacuri cibernetice. Facturi explozive la energie.

Proteste de stradă violente, organizate de Șor și alți oligarhi fugari, incluși pe lista sancțiunilor americane. Pentru moment, intensitatea lor a scăzut – autoritățile au demarat anchete împotriva organizatorilor – dar ele pot reizbucni în pofida interdicțiilor, dacă nu le sunt curmate sursele de finanțare.

Libertatea și independența Republicii Moldova, orientarea sa pro-europeană, depind crucial de soarta războiului din Ucraina. Dacă războiul se va prelungi, nu se știe cât timp va putea miza actuala guvernare pe sprijinul populației.

De ieri, 2 decembrie, s-a scumpit din nou kilowatul. Despre gaz, la fel, nimic bun. Negocierile cu șantajiștii de la Tiraspol, pentru reluarea furnizării de curent electric de la Cuciugan, sensibil mai ieftină decât cea de pe piața internațională, nu dau rezultate. Separatiștii așteaptă semnalul de voie de la Moscova, care vrea să strângă juvățul energetic pe grumazul Moldovei. Rămâne de văzut cât vor putea acoperi din prețul facturilor compensațiile acordate de guvern.

Bătălia pentru „mintea” și „sufletul” moldovenilor

O parte inseparabilă a războiului hibrid este propaganda. Ultimul barometru al Opiniei Publice, efectuat între 20 octombrie – 10 noiembrie, relevă că 32% de cetățeni moldoveni împărtășesc viziunea rusă asupra războiului, potrivit căreia Rusia „se apără” în Ucraina de „naziștii de la Kiev”. În pofida blocării difuzării știrilor și programelor de dezbateri de la TV-urile moscovite, izolarea e departe de a fi ermetică. Rețelele sociale rusești și posturile de radio din Transnistria pătrund nestingherit în spațiul nostru informațional. Unii spun că aceste 32% reprezintă minoritățile etnice, rusofone, însă, desigur, nu toți rusofonii sunt de partea lui Putin și nu toți moldovenii sunt pro-europeni.

O puternică sursă de influență imperialistă „asupra sufletelor” este Biserica Ortodoxă. Președintele Zelenski tocmai a semnat decretul de interzicere în Ucraina a cultelor religioase pro-rusești. În Republica Moldova o asemenea decizie este de neimaginat, ar stârni furia Moscovei care va agita credincioșii împotriva „guvernării pro-americane și pro-române de la Chișinău”.

Lipsa de educație și gândire critică, inerția patriarhală, credulitatea, vulnerabilitatea la zvonuri, sărăcia, dezinformarea – sunt armele Rusiei în Basarabia. Discursul despre „valori” prinde la păturile mai culte, dar oamenii simpli? Ar fi cu totul tragic dacă scumpirile, greutățile economice, exasperarea îi vor face să voteze partidele pro-ruse. Ar însemna să apeleze „la mila” asupritorului.

Lipsa unor manifestații anti-război în Moldova

Din cauza acestor vulnerabilități, e de presupus, la Chișinău nu s-a organizat un mare miting anti-război, deși mai apar pichete individuale în fața ambasadei Federației Ruse, acolo unde moldovenii ar trebui să meargă să protesteze și împotriva scumpirilor. Autoritățile nu au vrut pesemne să ofere dovadă rușilor că Moldova și-a abandonat „neutralitatea”, în care nu crede nimeni, nici la Chișinău, nici la Moscova.

Deocamdată se păstrează aparențele, pentru că nimeni nu e pregătit să dea cortina la o parte: fie că nu vrea, fie că-i e frică, fie că nu-i este, momentan, convenabil. Există de asemenea teama justificată că în masa manifestanților anti-război s-ar putea infiltra diversioniști care să provoace ciocniri violente, cum a fost pe 7 aprilie 2009.

Un miting mare anti-Putin faci la Varșovia sau la Praga, cu Zelenski vorbind de pe un ecran uriaș în aplauzele și scandările a zeci de mii de oameni – adică în țări bine implantate în angrenajul occidental, cu memoria neștirbită a răului istoric -, nu în Moldova. De unde se vede că libertatea, ca să se poată exprima, are nevoie de garanții. Dar nici nu suntem un stat totalitar ca Rusia, în care libertatea de a protesta, de a spune ce crezi să fie sancționată. Să nu ajungem până acolo.

Pentru că n-avem un război ca-n Ucraina, unde are loc o brutală dezgolire a adevărului, lupta moldovenilor e lipsită de eroism, dar finalul și miza ei nu sunt mai puțin dramatice.

Sursa: Deutsche Welle