Euobserver: Cum ar putea Le Pen să-l învingă pe Macron

În ultimele luni președintele francez Emmanuel Macron a început să vireze spre dreapta în ce privește situația islamului în Franța.

Dacă acest fapt i-ar putea îngrijora pe mulți din felurite puncte de vedere etice, morale sau legate de drepturile omului, tendința este îngrijorătoare și din cauza relevanței ei în privința ascensiunii continue a partidului de dreapta radicală Adunarea Națională (RN) și a șefei lui, Marine Le Pen.

În octombrie 2020 Macron a ținut un discurs în care avertiza în legătură cu „separatismul islamist”, argumentând că acesta reprezintă o ideologie existentă în rândurile musulmanilor din Franța care contravine valorilor Republicii și susținând că adepții acestei facțiuni a islamului își văd „propriile legi [drept] superioare celor ale Republicii”.

Drept reacție la această preocupare, parlamentul francez dominat de partidul La République en Marche (LREM) al lui Macron a adoptat în februarie o lege intitulată „Susținerea respectului pentru principiile Republicii”.

Legea, care ar trebui să treacă și de Senat în martie, va reglementa numeroase aspecte ale vieții sociale și religioase din Franța.

Chiar dacă ea nu menționează explicit islamul, mulți musulmani francezi se simt luați în colimator – și e posibil să nu greșească cu totul.

Unul dintre principalii susținători ai legii, ministrul de interne Gérald Darmanin, a declarat public că guvernul trebuie să „salveze copiii din ghearele islamiștilor” și chiar a mers atât de departe încât s-o acuze pe Le Pen că e prea blândă cu islamismul.

Pentru a înțelege cum ajută RN acest viraj spre dreapta al lui Macron și al partidului său, trebuie înțeles mai întâi cum interacționează între ele partidele în cadrul unui sistem.

Atât prin vorbe cât și prin fapte, Macron pare că se deplasează tot mai aproape de poziția de dreapta radicală a RN și a lui Le Pen.

În jargonul științelor politice am spune că Macron și partidul său „acomodează” pozițiile adoptate de RN – sau că își apropie partidul de poziția altui partid pentru a limita riscul de a pierde voturi.

Gândirea convențională spune despre acomodare că prin ea Macron va reuși să atragă câțiva simpatizanți ai dreptei radicale, lucru care va afecta RN la următoarele alegeri. Însă aceeași gândire convențională ignoră chestiunea proprietății, un concept important în științele politice.

Modificarea unei poziții într-o anumită chestiune pentru a face pe plac cât mai multor alegători nu mai este acum importantă. Mai degrabă, un partid poate câștiga voturi la niște alegeri prin simpla amplificare a interesului public pentru o chestiune pe care el o „deține”. Dacă un partid reușește să determine un alegător să se gândească la o temă „deținută” de el, probabilitatea ca acel alegător să voteze partidul ce „deține” tema crește.

Pe de altă parte, partidul „proprietar” al unei teme nu e singurul actor care poate atrage atenția asupra respectivei teme; și alte partide o pot face. 

„Proprietatea”

Într-un studiu realizat recent împreună cu Sophia Hunger (WZB Berlin Social Science Center), noi am constatat că, atunci când un partid care nu deține o temă anume acomodează poziția partidului care deține acea temă, preocuparea publicului pentru tema respectivă crește.

Dacă un partid încearcă să adopte în privința unei teme o poziție similară cu un alt partid care deține deja acea temă, publicul începe să acorde mai multă atenție temei, iar acest fapt poate determina alegătorii să abandoneze partidul care-și modifică poziția și să voteze cu partidul proprietar al temei.

Pentru a exemplifica, să presupunem că un partid verde deține tema protecției mediului. Dacă acel partid atrage atenția publicului către schimbarea climei, mai mulți alegători se vor gândi la mediu atunci când votează. Prin urmare, crește probabilitatea ca ei să voteze partidul verde.

Dar dacă un partid de centru-stânga încearcă să impună mediul drept temă centrală a unor alegeri, el poate de fapt să împingă alegătorii spre verzi – în loc să atragă alegătorii verzi spre centru.

Acest comportament se potrivește cu un studiu pe care l-am publicat împreună cu Maurits Meijers (de la Universitatea Radboud), prin care am descoperit că atunci când partidele de centru adoptă un discurs mai eurosceptic, în condițiile în care există deja un partid consacrat de dreapta radicală, partidele de centru vor pierde voturi.

Mai mult chiar, un studiu realizat de Werner Krause (WZB Berlin Social Science Center), Denis Cohen (Universitatea din Mannheim) și Tarik Abou-Chadi (Universitatea din Zurich) a stabilit că acomodarea dreptei radicale de către partidele de centru duce la o proporție mai mare de voturi pentru dreapta radicală.

Incluzând în ecuație și proprietatea asupra temelor, la alegeri va conta cel mai mult care teme vor capta atenția publicului și care partide dețin respectivele teme.

Iar acest lucru va conta la alegerile prezidențiale din Franța din 2022, întrucât în Franța temele imigrației, protecției modului național de viață și opoziției față de multiculturalism constituie proprietatea RN.

Declarațiile și acțiunile recente ale lui Macron și ale LREM indică o cotitură spre poziția RN și măresc importanța pe care o acordă publicul temelor deținute de RN.

Pe măsură ce cresc preocuparea și atenția publicului pentru aceste teme, cresc și șansele ca alegătorii să se gândească la temele deținute de RN la alegerile din 2022.

Lucru cu atât mai îngrijorător cu cât dreapta radicală a devenit tot mai puternică în ultimele decenii. Le Pen a terminat pe locul doi primul tur al alegerilor prezidențiale din 2017. În turul al doilea, contra lui Macron, Le Pen a obținut 34% din voturi.

Ascensiune în sondajele de opinie

Sondajele timpurii referitoare la alegerile din 2022 arată și ele că Le Pen ar putea fi în ascensiune.

În 2017 ea a obținut cam 21% în primul tur. Acum e cotată consecvent de sondaje cu aproximativ 25%. În plus, într-o competiție în doi într-un al doilea tur, Le Pen e cotată acum undeva între 45-49%, ceea ce constituie o ameliorare considerabilă pentru dreapta radicală.

Având în vedere importanța chestiunii proprietății, cât și atenția publică acordată temelor deținute, decizia lui Macron de a se implica în teme deținute în mod tradițional de dreapta radicală și de a adopta politici islamofobe și xenofobe ar putea consolida și mai mult RN.

E o strategie periculoasă pentru Macron, ținând cont de cât de strâns arată sondajele că va fi scrutinul din 2022. Ceea ce nu înseamnă neapărat că ar trebui să începem să ne pregătim pentru o președintă Le Pen, însă cercetările privind problema proprietății temelor sugerează că victoria ei e mai probabilă.

Sursa: Euobserver / Articol de Christopher Williams (profesor de științe politice la Universitatea din Arkansas) / Traducere: Andrei Suba (Rador)