EUObserver: „Poarta globală” a UE – o replică pentru China sau o fundătură?

De aproape 10 ani China lucrează sârguincios la un nou Drum al Mătăsii. Prin porturi, căi ferate și alte elemente de infrastructură încearcă să lege alte țări de ea din punct de vedere economic.

Deși acest fapt lasă multe țări partenere cu datorii masive și unele proiecte nu sunt prea profitabile, noul Drum al Mătăsii a ajutat exporturile chinezești și rămâne per total profitabil.

Acum Europa vrea să aibă și ea un Drum al Mătăsii. „Global Gateway” [„Poarta Globală”] ar trebui să fie numele acestui proiect. Dar rămâne în continuare dificil să fii entuziasmat de el, scrie Jonathan Holslag într-o analiză publicată în EUOBSERVER și citată de Rador.

Scopul Europei e să ofere o alternativă sustenabilă la Drumul Mătăsii al Chinei, cunoscut și drept Inițiativa Centură și Drum (BRI). UE s-a angajat să investească 300 de miliarde de euro în proiect în următorii cinci ani – adică 60 de miliarde anual.

„Echitate și sustenabilitate pentru parteneri și beneficii pe termen lung pentru toate popoarele din lume” – acestea ar trebui să fie standardele. Așadar Global Gateway va trebui să găsească un echilibru între interesele comerciale și preocuparea pentru dezvoltare locală.

Frumos, dar extrem de tardiv și adesea scăpând din vedere esențialul.

Premiza ar fi aceea că UE se bucură de credibilitate în calitate de partener onest și responsabil, în vreme ce China orbecăie pe termen scurt cu credite și mega-proiecte care nu-i folosesc nimănui.

Într-o anumită măsură e adevărat, însă China și-a însușit deja unele lecții importante din prima fază a BRI.

Muncitori locali, calitate mai bună

Deși mai există încă mulți aventurieri chinezi care lucrează prin Africa, Asia și alte regiuni, Beijingul îndeamnă companiile să fie prudente, să angajeze mai mulți muncitori locali și, mai presus de toate, să nu păteze imaginea patriei prin lucrări de mântuială.

Companiilor europene concurente le place să vorbească despre practici rele, despre drumuri chinezești care se strică după un an, despre diguri care nu funcționează. Însă acum lucrurile nu mai stau întotdeauna astfel. E adevărat că firmele chineze pot gestiona astăzi proiecte complexe și pot învăța foarte rapid. În plus, ele au devenit mai istețe în privința finanțării.

De exemplu, cum arată cercetarea lui Kjeld van Wieringen, ele se concentrează pe parteneriatul public-privat și țin cont mai mult de nevoile locale.

Atunci totul merge perfect? În nici un caz. Însă China nu mai este acum acel investitor nesăbuit pe care Europa îl poate da la o parte propunând ceva mai inteligent.

Totodată, Global Gateway pornește cu o viziune mai degrabă naivă în privința geo-economiei. BRI este și va rămâne în primul rând rezultatul faptului că Beijingul câștigă sute de miliarde de euro din comerțul cu Occidentul, pe care-i investește în străinătate. Atât timp cât China va avea un surplus comercial de 540 de miliarde de euro pe an în relația cu Occidentul, cele 60 de miliarde pe an ale UE vor rămâne mai degrabă cu resturile. China are deja împrumuturi externe și credite de export totalizând 1.150 miliarde de euro.

Mai mult, BRI urmărește lanțurile de producție în curs de schimbare. Multe porturi, căi ferate și conducte chinezești din străinătate deservesc exporturile și importurile Chinei. Ele reflectă faptul că China devine mai dominantă în lanțurile internaționale de producție. Atât timp cât UE nu lucrează la construcția noii sale industrii, China va continua să aibă vântul în pânze.

Poate că un număr mare de economii în curs de dezvoltare nici nu așteaptă după agenda democratică a Global Gateway. În noua ordine mondială țările își doresc mai presus de orice autonomie.

Chiar dacă ar lua în calcul creditele europene, o vor face pentru a obține concomitent contracte mai bune cu alți jucători: China și SUA, dar, de exemplu, și Rusia sau Turcia. Ne vor lua banii, dar nu ne vor lua automat și valorile și normele.

Cum se întâmplă adesea, principalul scop al UE pentru a porni Global Gateway este să confere un imbold statelor și companiilor europene pentru a face mai mult.

Însă totul depinde de interesele celor din urmă. Multe companii europene nu au azi probleme în a lucra cu chinezii, după un model în care contractanții chinezi fac munca grea și firmele europene mai fac niște bani de pe urma know-how-ului lor. Banii chinezești sunt palpabili; planul european rămâne parțial la nivel de intenție.

Va deveni Global Gateway încă o fundătură? Proiectul ar putea deveni relevant. Dacă adunăm la un loc Noul Pact Verde, proiectele vizând asigurarea aprovizionării cu minerale importante, viziunea Economie Deschisă Strategică și acum acest Global Gateway, piesele de puzzle s-ar putea potrivi la locul lor.

Dar mai ales dacă s-ar putea face ceva cu giganticul deficit comercial pe termen lung cu China. Aceea ar fi cu adevărat o realizare revoluționară.

sursa: EUOBSERVER (traducere: Rador/ Andrei Suba)

Sursa foto: Consiliul European