Europa Centrală și de Est se pregătește pentru un an secetos / Experții avertizează că pot fi afectate prețurile alimentelor

Vara trecută, de-a lungul cursului prin Cehia al fluviului Elba, au apărut așa-numitele „pietre ale foamei”. Sunt niște inscripții făcute pe pietrele de pe albia râului, în momentele în care debitul este la un nivel minim, în timpul secetelor severe; pe ele pot fi citite mesaje ‘optimiste’ precum „atunci când mă vezi, plângi”. Acesta a fost încă un semnal de alarmă pentru cehi, care în 2019 au declarat că țara a fost afectată de secetă în proporție de 99%, scrie Publico, citată de Rador.

Acum, în mijlocul pandemiei de COVID-19, Europa Centrală se confruntă cu încă o primăvară fără ploi, după o iarnă deosebit de uscată. De exemplu, pe 14 aprilie, Jana Holeciova, purtătorul de cuvânt al Camerei slovace pentru Alimentație și Agricultură (SPPK), a anunțat că fermierii din țara slavă se pregătesc pentru o secetă severă, în special în nordul și sud-vestul țării, după un neașteptat început de primăvară cu o lună fără ploaie. În Senica, în regiunea Trnava, au început să semene porumb cu câteva săptămâni mai devreme.

Jozef Pecho, climatolog la Institutul Hidrometeorologic din Slovacia (SHMÚ), calculează că numai în țara sa este afectat deja mai mult de 20% din teritoriu și, având în vedere importanța ploilor la începutul primăverii, „este probabil ca un anumit impact să fie observat în agricultură, dacă situația nu se schimbă în săptămânile următoare”.

El extinde situația la întreaga zonă din UE: Polonia – unde deja se simte creșterea prețurilor la anumite alimente, Cehia, Ungaria sau Ucraina și Moldova vecine.

Problema vine pe fondul unei ierni 2019-2020 cu „o cantitate extrem de mică de zăpadă” și al „apariției rapide a vremii anormal de calde”, cu temperaturi zilnice foarte ridicate în februarie și martie în acest an. „Prognozele pentru ploile generalizate de care avem nevoie rămân relativ slabe pentru aprilie și mai”.

Este o problemă care se agravează odată cu actuala carantină? Republica Cehă și Slovacia au început săptămâna aceasta să ridice treptat măsurile de restricție, care în Slovacia au fost mai blânde, dar care implică reactivarea treptată a industriilor lor.

Climatologul amintește că „asocierea unei pandemii cu producția de alimente nu este niciodată un amestec bun” și, în ciuda anumitor analize, „există puține dovezi că izolarea poate ajuta la atenuarea secetei, dar există multe (dovezi) privind modul în care o poate agrava”.

De exemplu, „paralizia lanțului de aprovizionare afectează și capacitatea sectorului agricol de a susține producția”, deoarece el face parte din economia globalizată și nu este imun la șocurile externe majore.

O chestiune de adaptare

Sergio Vicente Serrano, cercetător spaniol la CSIC, care lucrează cu Grupul interguvernamental de experți în schimbările climatice (IPCC), explică pentru Publico faptul că „nu este o anomalie să existe secetă într-o parte a Europei” și acest lucru este explicat prin „variabilitatea climatică”.

Problemele de secetă severă încep atunci când se acumulează câțiva ani de secetă. Vicente, care a publicat un studiu colectiv în Journal of Climate, despre seceta din Europa din anii 2016-2017, avertizează că, deși Slovacia și Ungaria au avut ierni foarte uscate, Ucraina, România și Moldova sunt țările mai afectate acum.

El avertizează că „nu există studii care să demonstreze că schimbările climatice accentuează condițiile de secetă”. Schimbările climatice, explică el, afectează într-un alt sens: „prin umiditatea din atmosferă, care, fiind mai cald, are nevoie de mai multă apă, sau prin evaporare, care împiedică absorbția în pământ a unei cantități mai mari de apă din ploaie”.

Deficitele hidrologice în zone precum Republica Cehă se datorează „creșterii gradului de acoperire cu vegetație, din cauza abandonului unor zone montane, astfel încât pădurea consumă mai multă apă, sau din cauza costurilor cu irigațiile”.

În cele din urmă, existența unei secete depinde de „capacitatea noastră de adaptare la sistemele de precipitații variabile. Dacă există o adaptare redusă, apare dezechilibrul și vorbim despre o secetă severă”. În acest sens, Agenția Europeană pentru Mediu (AEMA) calculează că aproximativ o treime din teritoriul UE este expus la condiții de tensiune hidrică, permanent sau temporar. Acest lucru, în parte, pe lângă lipsa de precipitații în anumite zone, se datorează faptului că a crescut cererea de apă în Europa, în ultima jumătate de secol, din cauza creșterii populației.

Aceasta a dus la o scădere globală a resurselor regenerabile de apă per locuitor, estimată la 24% în toată Europa. De fapt, Comisia Europeană calculează că minimun 11% din populația europeană și 17% din teritoriul său au fost afectate de deficitul de apă până în prezent și estimează costul secetelor care au afectat Europa în ultimii 30 de ani la aproximativ 100.000 de milioane de euro.

În acest sens, Jozef Pecho preferă să vorbească despre „atenuare mai mult decât despre adaptare”, deoarece, de exemplu, „este imposibil să gestionezi în mod semnificativ ecosistemele forestiere atunci când copacii cresc în mod normal între 60 și 100 de ani, iar în timpul vieții lor climatul se poate schimba diametral “.

Principii similare pot fi aplicate sistemelor de producție alimentară, deoarece „multe specii de culturi vor experimenta stresul reprezentat de combinația de vremea extremă și risc crescut de izbucnire a unor epidemii cunoscute sau unele noi”. El concluzionează că „majoritatea ecosistemelor, precum și societățile pot să se adapteze doar la o climă stabilă sau la tranziții foarte lente”. Trebuie să „înțelegem limitele adaptării, pentru a impulsiona atenuarea, pe cât posibil”.

Sursa: Publico/ Rador/ Traducerea: Cristina Zaharia