Europa, între două amenințări: modul în care blocul își redefinește prioritățile după șocul lui Trump 2.0 și intimidarea rusă

Tensiunile tot mai mari ca urmare a revenirii liderului republican la Casa Albă au pus UE în ofensivă, cu un ambițios plan de reînarmare; apărarea și securitatea au devenit noua prioritate, arată o analiză a publicației La Nacion, preluată de Rador.

Există câteva fraze care se aud în fiecare clădire a Uniunii Europene (UE) din acest oraș (Bruxelles). Că lumea e diferită din 20 ianuarie. Că sunt încă în stare de șoc. Că UE s-a născut dintr-o criză și devine mai puternică de fiecare dată când se confruntă cu una nouă. La fiecare întâlnire, la fiecare conferință de presă, aceeași persoană – Donald Trump – este menționată, deși numele său nu este întotdeauna rostit. „Noul guvern al Statelor Unite”, „aliatul nostru istoric”, „noua realitate” sunt câteva dintre eufemismele care nu necesită explicații.

„Acesta este un moment geopolitic de cea mai mare gravitate. Normele și cadrul diplomatic care guvernează de la cel de-al Doilea Război Mondial sunt puse sub semnul întrebării”, a spus o sursă diplomatică europeană, subliniind principalele provocări pentru un bloc care încearcă să se adapteze la un nou context. După cum spun unii oficiali, Europa este acum înconjurată de doi „agresori”, doi tirani. Pe de o parte, amenințarea crescândă a Rusiei la granițele sale de est, mai ales după lansarea războiului din Ucraina. Iar pe 20 ianuarie s-a adăugat un președinte al SUA – aliat istoric al Europei – unul care disprețuiește blocul și are propriile sale ambiții expansioniste, vizând Groenlanda (parte a Danemarcei).

De la inteligența artificială la schimbările climatice, de la migrație, la drepturile omului, diplomații UE doresc să creeze un contrast clar cu fiecare politică pe care o adoptă aliatul lor istoric. „Colucrarea cu Statele Unite devine din ce în ce mai dificilă”, spun unii oficiali, încă surprinși de tonul adoptat la Washington, precum mesajele dezvăluite săptămâna trecută, cu critici puternice din partea vicepreședintelui și secretarului american al apărării, care au numit blocul celor 27 de națiuni „patetic”.

Această tensiune a pus blocul în ofensivă și în alertă, cu un plan ambițios de reînarmare, cu o strategie de pregătire pentru criză care ia în considerare posibilitatea unui atac asupra teritoriului său, un atac cibernetic masiv sau sabotarea infrastructurii sale. Prin urmare, a cerut celor 450 de milioane de cetățeni săi să își ia truse de supraviețuire pentru posibile scenarii dramatice. Dar europenii văd și oportunități în acest moment crucial, cum ar fi obținerea unei autonomii militare mai mari, extinderea rolului lor în geopolitica globală și chiar beneficiul de pe urma oamenilor de știință care părăsesc Statele Unite din cauza măsurilor lui Trump. „India, Australia, țările din Golf se apropie de noi… toate vor acum tratate cu UE. Este foarte interesant”, spune Antonio López-Istúruz White, europarlamentar spaniol de la Partidul Popular European.

Reînarmarea europeană

UE consideră „agresiunea împotriva Ucrainei o problemă existențială”. La aceasta se adaugă noua politică a Casei Albe de mediere a negocierilor de pace — fără UE — printr-o relație de prietenie cu Kremlinul, stârnind temeri cu privire la un rezultat nefavorabil pentru Kiev, amenințând în același timp cu retragerea umbrelei de securitate din regiune.

În acest context, apărarea și securitatea au devenit noua prioritate a blocului, dar și a cetățenilor săi, după cum a demonstrat cel mai recent sondaj Eurobarometru. De asemenea, a dezvăluit că UE a atins o popularitate record în rândul cetățenilor săi: 74% au declarat că ei cred că țara lor beneficiază de apartenența la bloc, cel mai mare procent de când a început sondajul, în urmă cu mai bine de patru decenii.

„UE a demonstrat un sentiment de urgență și a trecut de la un proiect de pace la un proiect de război, un proiect de apărare”, a declarat Andrea Renda, director de cercetare la CEPS, cel mai mare think tank din Bruxelles, pentru La Nacion, recunoscând că există o autocritică tardivă percepută în cadrul blocului de 27 de țări cu privire la dependența lor tehnologică și militară de Statele Unite.

Potrivit unui studiu al Consiliului European pentru Relații Externe, majoritatea cetățenilor UE (aproximativ 50%) consideră acum Statele Unite ca un „partener necesar” pentru Europa, mai degrabă decât un „aliat” cu care împărtășesc aceleași interese și valori (21%), într-o inversare a tendinței. Potrivit raportului, acest scenariu deschide ușa pentru ca UE să recâștige teren pe scena geopolitică, dar pentru a face acest lucru, „va trebui să se ridice, să se confrunte cu criza de încredere în influența sa globală și să abordeze numeroasele sale deficiențe într-o manieră pragmatică și creativă”.

Primul pas către adaptarea la era „Trump 2.0” este să se îndrepte către o mai mare autonomie de securitate, cu un plan de reînarmare pentru cei 27 de membri, care intenționează să mobilizeze 800 de miliarde de euro. „Cât de importantă este apărarea pentru noi este demonstrat prin cât de mult investim în ea, iar în ultimii zece ani, nu a fost ceva foarte important”, a recunoscut Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, Kaja Kallas, când a prezentat strategia.

Cu toate acestea, planul a stârnit dezbateri intense în Parlamentul European și în majoritatea țărilor membre ale blocului. În timp ce ideea unei armate comune continuă să fie amânată, iar responsabilitatea creșterii cheltuielilor militare revine fiecărei țări, cel mai mare punct de dispută este modul în care va fi finanțată o astfel de injecție de bani – fie prin creșterea datoriei publice, fie prin deturnarea fondurilor din alte domenii, de exemplu – sau chiar se ridică întrebări cu privire la militarizarea excesivă a blocului.

Pe de altă parte, în timp ce oficialii UE își reiterează angajamentul față de Ucraina, conflictul deschide și breșe în interiorul blocului, în special în dezbaterea privind trimiterea la sol a trupelor sau a forțelor de menținere a păcii, între țările cele mai expise și cele mai puțin expuse amenințării ruse. Acest lucru se datorează opoziției făcute de principalul aliat al lui Putin în Europa, premierul ungar Viktor Orban, care obstrucționează constant un sistem care necesită consens pentru a merge mai departe cu deciziile sale.

„Nimeni nu își dorește pacea mai mult decât Ucraina, care duce cu curaj acest război nedrept, ilegal și neprovocat. Noi, cei din UE, suntem mândri să sprijinim Ucraina din prima zi și atât timp cât este necesar. Rusia a început acest război și trebuie să plătească”, a declarat Anitta Hipper, purtătorul de cuvânt al UE pentru politica externă și de securitate, într-o conversație cu jurnaliştii latino-americani, inclusiv cu La Nacion. Ea a reiterat că UE, prin statele sale membre, este cel mai mare susținător al Ucrainei. „Vrem pace, dar nu vrem orice pace. Trebuie să fie justă, durabilă și cuprinzătoare”, subliniază el.

Renda apreciază că Europa intră într-o „situație de apărare permanentă”, mai ales că cel mai probabil scenariu de soluționare a războiului din Ucraina pare să indice pierderea de teritorii în fața Rusiei, în timp ce Kievul așteaptă aderarea la bloc, pe care puțini din UE o consideră viabilă pe termen scurt. „Criza va continua pentru că ucrainenii vor accepta situația actuală, dar vor dori întotdeauna integritatea teritoriului lor inițial. Mai mult, presiunea lui Putin asupra Moldovei, Georgiei, Serbiei – toate din apropierea UE și interesate să adere – va continua”, notează el.

Războiul comercial

Valul de anunțuri făcute de Trump privind tarifele a pus în alertă blocul comunitar, care a creat un grup operativ care anticipează posibile acțiuni comerciale bazate pe precedentul primului său mandat. Cu toate acestea, anunțurile — și tonul agresiv față de UE — au fost mai puternice decât se prognozase, ceea ce i-a deranjat pe oficiali, care încă speră să ajungă la un acord înainte de data cheie de 2 aprilie, când vor intra în vigoare tarifele reciproce, pe lângă taxele pe automobile.

„Regretăm profund această măsură”, a fost reacția președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, când au intrat în vigoare primele tarife care afectează blocul, 25% la aluminiu și oțel. Ca răspuns, blocul a anunțat o măsură de retaliere care vizează importurile de produse americane, în valoare de aproximativ 26 de miliarde de euro, deși punerea sa în aplicare a fost amânată până la jumătatea lunii aprilie, în timp ce negocierile au continuat, incluzând o călătorie, săptămâna aceasta, a comisarului european pentru comerț, Maros Sefcovic, la Washington, fără rezultate concrete.

„Nu înțelegem motivația din spatele tarifelor”, spune o sursă diplomatică din Comisia Europeană, care are competențe comerciale pentru clubul UE. „Avem o logică câștig-câștig, acum există un actor care urmează o logică câștig-pierdere”, se întreabă un alt oficial.

Rolul Americii Latine și „vidul” lăsat de SUA

În timp ce Statele Unite taie în serie programele de ajutor extern, stabilesc tarife la nivel global și își întăresc politicile de migrație, Bruxelles-ul consideră că se deschide o oportunitate pentru a-și regândi relația cu lumea și spune că a sosit momentul să-și consolideze relația cu America Latină.

Există trei mize în acest obiectiv. Pe de o parte, sunt așteptări mari de la întâlnirea de sfârșit de an dintre UE și CELAC, din Columbia, în ciuda faptului că America Latină va ajunge într-un moment de mare fragmentare. La aceasta se adaugă entuziasmul din jurul semnării acordului Mercosur-UE în decembrie anul trecut (pentru mulți, nu întâmplător a fost chiar după victoria lui Trump), în timp ce s-a ajuns la un acord cu Chile și altul cu Mexicul avansează.

Cu toate acestea, calea către un acord cu Mercosur nu este clară încă. În Europa, cea mai mare îngrijorare e legată de Franța, principalul adversar, din cauza preocupărilor de mediu și a presiunii fermierilor. În America Latină, temerile sunt îndreptate către Argentina: documentul include acum o clauză privind Acordul de la Paris, care înseamnă că, dacă Javier Milei decide să se retragă din tratatul privind schimbările climatice, „asta ar complica foarte mult lucrurile”. UE, care are canale deschise cu Casa Rosada (biroul președintelui), are încredere că acest lucru nu se va întâmpla.

În timp ce textul este în curs de traducere, iar posibilitatea de a separa partea comercială de restul, pentru a putea fi implementat acordul mai rapid, este în curs de evaluare, cei mai optimişti crezând că ar putea începe să fie implementat până la sfârşitul anului. Cei mai pesimiști cred că „dacă acordul se destramă din nou, va fi greu să fie reluat”.

A treia cale de a îmbunătăți legăturile cu regiunea este Global Gateway, inițiativa blocului pentru investiții în infrastructură în străinătate. Planul prevede mobilizarea a 300 de miliarde de euro – în împrumuturi sau investiții din sectorul public sau privat – până în 2027, din care 45 de miliarde de euro sunt alocate pentru America Latină. În Argentina, accentul se pune pe hidrogenul verde, transformarea digitală și industria cuprului și litiului. Programul este o strategie aliniată la Agenda 2030 și Acordul de la Paris, două instrumente denunțate de Milei. Cu toate acestea, negocierile în curs nu au fost întrerupte până acum.

Pentru Andrea Renda, retragerea SUA creează „o oportunitate” pentru UE în regiune, dar va necesita mai mult pragmatism. „Trebuie să fim mai deștepți în a prezenta soluții care creează valoare la nivel local, nu la nivel european. Pentru Argentina, este mai bine să facă afaceri cu chinezii astăzi, pentru că ei nu cer adaptarea legislației”, analizează el.

În ceea ce privește dezmembrarea agenției SUA de asistență pentru dezvoltare, USAID, UE analizează reconsiderarea alocării unora dintre fondurile sale, pe măsură ce crește numărul organizațiilor care apelează acum la acestea pentru finanțarem, dar asta nu va modifica fondurile alocate Global Gateway, mai ales din cauza constrângerilor bugetare.

„Nu vom umple golul lăsat de Statele Unite”, repetă cei de la Bruxelles. „Puțini erau pregătiți pentru reduceri atât de radicale”, spune o sursă din UE, rezumând impactul măsurilor Casei Albe asupra Europei.

Traducerea Rador: Cristina Zaharia