Europa la răscruce (Op-ed de Vladimir Tismăneanu)

Ceea ce nu pricep Trump și trumpiștii este că o „înțelegere” cu Putin ar semnifica echivalentul Pactului Ribbentrop-Molotov, semnat la Moscova pe 23 august 1939.

Termenul utilizat atunci a fost „neagresiune”. Era un compromis nesustenabil. După mai puțin de doi ani, Germania ataca URSS. Putin a studiat atent istoria Pactului. Politica externă stalinistă este una din sursele sale de inspirație. Între apropiații săi este Viaceslav Nikonov, nepotul de fiică al comisarului poporului pentru afacerile externe. Nikonov este un admirator deschis al bunicului său.

Un condominium ruso-american este sortit eșecului. Rusia vrea o Europă „dezamericanizată”. Acesta a fost sensul campaniilor de „înghețare nucleară” din anii ’80. O asemenea „înțelegere” nu ar servi pacea continentală și globală. Pentru imperiul kaghebist, dominația asupra Europei este un deziderat crucial.

În această cosmologie colonialistă, Ucraina nu are nicio șansă de supraviețuire ca stat independent. Oricum, nu pe scurtă durată.

Trăim, la nivel planetar, o perioadă de criză psihologică. Marele poet britanic W. H. Auden a numit anii ’30 ai secolului trecut „a low and dishonest decade” – un deceniu josnic și necinstit. Mi-e teamă că retrăim acele momente nedemne.

Cea mai mare putere din istoria umanității este împinsă într-o direcție capitulardă. La 70 de ani de la „înțelegerile” de la Ialta și la 35 de ani de la revoluțiile civice din 1989–1991, care le-au anulat, ne aflăm în plină regresiune spre regimuri polițist-autocratice. Vladimir Putin și banda sa teroristă nu au acceptat niciodată colapsul imperiului sovietic.

Ultimele trei decenii pot fi descrise drept o luptă pentru reafirmarea Rusiei ca mare putere îndrituită la o sferă de influență în Europa și pe alte continente. Din nefericire, cei care iau deciziile acum la Washington au o perspectivă egoistă, îngustă, mioapă asupra tensiunilor din politica internațională.

Trădarea Ucrainei ar însemna o catastrofă morală și geopolitică.