Europa pierde Italia? Supărați din cauză că sunt ignorați și din cauza rezistenței lor în fața coronavirusului, italienii se simt tot mai trădați

Cu un an în urmă, Carlo Calenda a candidat la alegerile parlamentare europene din Italia sub lozinca “Noi suntem europeni“, un slogan mobilizator, menit să apere locul țării sale în UE într-o perioadă în care naționalismul este în creștere. Acum însă, chiar și dl Calenda, fost ministru italian în vârstă de 46 de ani și reprezentant permanent al Italiei în UE, se confruntă cu o criză a convingerilor sale și a ideilor pentru care a luptat o viață.

“Este un pericol existențial și nu sunt sigur că îl vom depăși“, spune el. “Trebuie să aveți în vedere că partidul meu se numără printre cele mai pro-europene din Italia, iar acum sunt membri care îmi scriu și mă întreabă: ‘De ce vrem să stăm în UE? E inutil’”.

Cum Italia se confruntă acum cu una dintre cele mai grave crize de după cel de-Al Doilea Război Mondial, cu peste 15.000 de morți și cu economie pe cale să cadă în cea mai gravă recesiune din istoria modernă, tot mai multă lume, inclusiv elita proeuropeană, se simte părăsită de vecinii săi.

“În Italia are loc o schimbare foarte, foarte mare. Mii de pro-europeni înclină acum spre această poziție”, afirmă dl Calenda, care conduce acum Acțiunea, un partid liberal recent format.

Luna trecută, Sergio Matarella, “blajinul“ președinte al Italiei în vârstă de 78 de ani și totodată omul pe care guvernul s-a bazat ca să apere constituția și alianțele internaționale, a avertizat că este în joc viitorul Europei în cazul în care instituțiile sale nu manifestă solidaritate față de țările ei.

“Sper că toată lumea înțelege deplin gravitatea pericolului la adresa Europei până nu va fi prea târziu”, a spus el în cursul unei alocuțiuni televizate care a ajuns în casele a milioane de italieni.

La Roma, multă lume crede că, în cazul în care țările nord-europene nu trec la acțiuni curajoase, ele riscă faptul ca Italia să întoarcă pentru totdeauna spatele în fața proiectului european. Există deja semne că încrederea Italiei în UE a avut de suferit.

Într-un sondaj efectuat de Tecnè săptămâna trecută, 67% dintre italienii intervievați credeau că apartenența țării lor la UE era mai mult în dezavantajul țării, cu mult peste procentul de 47% din noiembrie 2018,.

Donald Tusk, fostul președinte al Consiliului European, a declarat pentru FT că situația de astăzi e cu mult mai îngrijorătoare decât pe vremea crizei monedei euro, atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere economic.

Speranțele sud-europenilor, în privința unei demonstrații rapide a solidarității manifestate de restul UE la începutul pandemiei, nu s-au materializat, deși ulterior organizația și-a mai întărit asistența, inclusiv prin ajutor financiar și material.

“Sper ca totul să se poată aranja, dar în materie de reputație, pierderea este mare”, a spus dl Tusk, care acum este președintele Partidului Popular European, o alianță politică de centru-dreapta.“Trebuie să salvăm Italia, Spania și întreaga Europă și să nu ne fie frică de niște măsuri extraordinare. Este vorba despre o stare de urgență”.

Dl Tusk afirmă că asistența acordată de UE Italiei și altor țări grav afectate este cu mult mai substanțială decât cea venită din Rusia și China, dar el avertizează că, “în politică, percepția poate fi mai importantă decât realitatea”.

În 2018, Italia a devenit prima țară membră fondatoare care a ales un guvern ostil UE, cu Matteo Salvini, liderul Ligii anti-imigrație devenit ulterior vicepremierul unei coaliții guvernamentale, care s-a pronunțat cu furie împotriva “buncărului de la Bruxelles”.

În anul următor, acel guvern a căzut, iar dl Salvini a trecut în opoziție, oferindu-le proeuropenilor speranța că pericolul naționalist a trecut. Numai că evenimentele din ultima lună ar putea schimba definitiv politica țării în favoarea dlui Salvini.

“Exista credința că sistemul politic a marginalizat forțele anti-UE”, afirmă Lorenzo Pregliasco, reprezentant al firmei de sondaje YouTrend. “Acum, dacă activiștii și politicienii partidelor proeuropene nu mai sunt prea siguri de sentimentele lor, imaginați-vă ce cred alegătorii”./…/

Roberto Gualtieri, ministrul de finanțe al Italiei, a declarat că PIB-ul Italiei ar urma să scadă cu 6% în acest an. Alți economiști cred că această estimare este indulgentă. Cum țara a intrat în criză cu o datorie deja de 136% față de PIB, există un pericol real ca datoriile Italiei să atingă un asemenea nivel încât să-i pună sub semnul întrebării solvabilitatea.

În martie, virusul devastase deja sudul Europei, iar nouă state din zona euro, printre care Franța, Italia și Spania, au semnat o scrisoare în care pledează pentru emiterea unor obligațiuni destinate special coronavirusului.

Gravele disensiuni pe tema subiectului au ieșit în evidență pe parcursul videoconferinței de la sfârșitul lunii martie, la care premierul Italian Giuseppe Conte și aliații săi au pledat în forță pentru emiterea unor astfel de obligațiuni.

Proeuropenii italieni speră că șocul crescând, provocat de criza Covid-19, va îndupleca recalcitrantele state nord-europene să dea dovadă de suficientă solidaritate ca să acopere pagubele provocate prin poziția lor.

În ultimele zile, adversarii unor măsuri fiscale colective au mai dat înapoi, având în vedere că declinul economic a devenit mai clar.

În Olanda, miercurea trecută, guvernul premierului Mark Rutte a propus un fond de solidaritate în valoare de 20 miliarde euro, cu transferuri în lichidități care să ajungă direct în seifurile de la Roma şi Madrid pentru cheltuieli de urgență în sectorul sanitar.

Ministrul său de finanțe, Wopke Hoekstra, a fost criticat în sud după ce a cerut Bruxelles-ului să deschidă o anchetă ca să afle de ce unele economii nu au avut niște pârghii de ordin financiar care să le ajute să traverseze criza. Premierul Portugaliei, António Costa, a calificat declarația drept “respingătoare“.

Propunerea dlui Rutte nu a putut acoperi decât o mică parte a problemelor tot mai numeroase cu care se confruntă finanțele din Italia și Spania, dar însuși faptul că o țară, care în mod tradițional este atât de recalcitrantă în fața oricăror transferuri fiscale între statele din zona euro, ar trebui să denote o schimbare în atitudinea populației.

Joia trecută, Bruno Le Maire, ministrul de finanțe al Franței, a prezentat planuri legate de un fond comun “excepțional și temporar“ menit să ajute relansarea rapidă a țărilor afectate. Potrivit planului, ar fi emise niște obligațiuni garantate în comun de toate statele membre, care vor fi gestionate de Comisia Europeană. “Solidaritate înseamnă să-ți poți reuni resursele pentru a face față urmărilor unei crize “, a spus el. “Haideți să ocolim dezbaterile ideologice despre eurobonduri sau coronabonduri. Există o singură întrebare de ordin politic care se pune: vom rămâne uniți sau nu? “

În opinia dlui Tusk, a rămas puțin timp pentru ca țările mai bogate ale UE să iasă în față cu niște inițiative îndrăznețe și pozitive și să evite resimțirea oricărei umilințe în țările care au nevoie de ajutor.

“Oamenii suferă acum – ăsta nu e un joc politic”, spune el. “Oamenii trebuie să simtă că, în astfel de vremuri, suntem o adevărată comunitate și o adevărată familie.“

Sursa: Financial Times / Articol de Miles Johnson – Roma, Sam Fleming – Bruxelles și Guy Chazan – Berlin / Traducerea: Alexandru Danga (Rador)