Europa și China, pe punctul de a semna acordul privind investițiile. După șapte ani de negocieri, discuțiile s-au accelerat în ultimele luni. Izolat de Washington, Beijingul ar fi oferit concesii reale companiilor europene. Și abordează și chestiuni sociale

Va câștiga pariul Angela Merkel?

Cancelarul german nu și-a ascuns dorința de a ajunge la un acord China-UE privind investițiile în timpul celor șase luni de președinție germană a UE.

După cum dezvăluie luni Agenția Reuters și «South China Morning Post», și după cum a confirmat «Les Echos», acest scenariu are șanse serioase să se concretizeze în ultimele zile ale președinției germane, care se încheie la 31 decembrie 2020.

Concesii reale

La o reuniune a reprezentanților permanenți ai statelor membre, care a avut loc luni, la Bruxelles, nicio țară nu a formulat obiecții pe marginea acestui text referitor la accesul la piețe, proprietatea intelectuală sau dezvoltarea durabilă. O situație care contrastează cu cea de acum câteva zile, când mai multe state, inclusiv Franța, Olanda, Danemarca și Polonia, și-au făcut cunoscute reticența față de proiectul de acord.

Această schimbare ar putea fi consecința noilor concesii chineze, în special asupra standardelor sociale. În această etapă, Comisia Europeană a refuzat să comenteze. După șapte ani de negocieri dure cu Beijingul, Uniunea Europeană a ajuns să culeagă roadele în ultimele luni, obținând concesii reale de la a doua cea mai mare economie a lumii. Profitând de contextul tensionării relației sino-americane, Bruxelles-ul și-a intensificat presiunea asupra unei Chine mai exigente ca niciodată pentru a obține un compromis.

Victorie geostrategică a Chinei

În opinia unei surse europene apropiate de aceste negocieri, acordul – care este punctului de a fi încheiat – ar urma să ofere companiilor europene o îmbunătățire reală a condițiilor de acces pe piața chineză: „Vom crea condiții de concurență echitabile cu ceea ce au obținut Statele Unite în acordul lor cu China și, în anumite domenii, vom obține chiar condiții mai avantajoase”.

Pentru partea chineză, victoria este în primul rând una geostrategică: în timp ce confruntarea cu Washingtonul ia accente de (nou) Război Rece, Beijingul își demonstrează capacitatea de a ieși din izolare și de a semna un parteneriat important cu celălalt actor major al blocului occidental.

Sensibilitatea politică a subiectului, într-o perioadă marcată de înăsprirea poziției chineze față de opoziția din Hong Kong sau față de regiunea autonomă uigură din Xinjiang, i-a împins pe europeni să se arate și mai fermi în chestiunea problemelor sociale și a muncii forțate.

Beijingul a acceptat în cele din urmă compromisul și textul a preluat forma clasică a acordurilor semnate de obicei de UE. Acesta include angajamentul de a ratifica anumite convenții ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind munca forțată.

Urgență

Rămâne totuși un element care generează frustrare, ceea ce spune multe despre urgența sub semnul căreia au avut loc ultimele negocieri: articolul privind protecția investițiilor, care ar trebui să asigure cadrul legal pentru companii, nu este încheiat încă formal: cele două părți se angajează să ajungă la un compromis înainte de sfârșitul anului 2022.

În timp ce o nouă administrație urmează să preia în curând frâiele Casei Albe, Beijingul, ca și cei Douăzeci și Șapte, știe că fereastra de oportunitate pentru a ajunge la un acord se poate închide curând. Iar criticile venite de la Washington ar putea pune sub semnul întrebării un compromis prea puțin în concordanță cu proiectul de consolidare a legăturilor transatlantice.

Sursa: Les Echos / Articol de Gabriel Grésillon (din Bruxelles) / Traducerea: Ruxandra Lambru (Rador)