Europeni în Regatul Unit: un sistem cu două viteze. Prin semnarea unui acord post-Brexit şi deci sfârşitul perioadei tranzitorii începând de la 1 ianuarie, mii de europeni care trăiesc în Regatul Unit riscă să fie excluşi din sistem. Cazul unei familii de români

Loc de muncă, sănătate, studii: dacă marea majoritaste a europenilor care trăiesc în Regsatul Unit îşi vor păstra drepturile începând de la 1 ianuarie, mii de persoane vulnerabile riscă să fie excluse dintr-un sistem cu două viteze, care va schimba situaţia pentru cei nou veniţi.

Sfârşitul perioadei de tranziţie post-Brexit va marca sfârşitul liberei circulaţii între Regatul Unit şi membrii Uniunii Europene, care dădea acces la pieţele muncii şi sistemele de sănătate sau educaţie respective cetăţenilor lor.

Venit din România înaintea termenului limită, Romeo Manciu, 39 de ani, a obţinut „pre-settled status”, un statut provizoriu de rezident acordat cetăţenilor UE care trăiesc în ţară de mai puţin de cinci ani. De atunci, şi-a adus fiica, soţia şi tatăl, care au obţinut toţi acelaşi statut.

„E foarte simplu, este suficient să dovedeşti că eşti în Regatul Unit, de exemplu cu un extras bancar”, explică el. L-am adăugsat pe tata la contul meu bancar şi i-am obţinut un card de credit şi o asigurare pentru maşină. În acest fel, poate dovedi că trăieşte aici”.

Milioane de cereri

Romeo Manciu a găsit un loc de muncă la aeroportul Heathrow la Londra în 2018. În ciuda consecinţelor dezastruoase ale pandemiei asupra traficului aerian, el a scăpat de concediere. „Sunt unul din puţinii care au o pregătire în securitate aeriană şi cu această calificare nu mi-e teamă ca îmi voi pierde locul de muncă”, afirmă el, estimând că este aranjat mai bine în Regatul Unit decât în România.

Printre europenii care cer statutul de rezident în Regatul Unit, polonezii (773.840) şi românii (670.600) sunt în frunte. Ei sunt urmaţi de italieni (401.800), portughezi (306.350) şi spanioli (246.600). 154.460 de francezi au făcut cerere de rezidenţă.

La sfârşitul lui septembrie, 3,9 milioane de cereri au fost prelucrate, 56% dintre solicitanţi obţinând ststutul de rezident permanent – după ce au demonstrat ca trăiesc pe peste cinci ani în ţară -, 42% statutul de rezident provizoriu şi 2% din cereri au fost refuzate, retrase sau considerate nevalabile.

Peste o treime din cele aproape 17.000 de cereri refuzate se referă la români. „Mulţi lucrează la negru” şi îşi subînchiriază locuinţa. Nu au deci dovada rezidenţei lor în Regatul Unit, subliniază Romeo Manciu, care îşi ajută compatrioţii care vorbesc prost engleza să-şi redacteze cererile.

„Diferenţe spectaculoase”

Ei nu sunt singurii abandonaţi de sistem, avertizează The3Million, care apără interesele cetăţenilor europeni în Regatul Unit. Asociaţia se teme că mii de europeni, persoane în vârstă sau bolnave, muncitori săraci sau fără acces la internet vor scăpa printre ochiurile plasei neredactându-şi cererile înainte de data limită de 30 iunie 2021.

„O prietenă a mamei mele, în vârstă de 82 de ani şi afectată de maladia Alzheimer, e nemoaică, dar trăieşte aici de atât de mult timp încât toată lumea presupune că este britanică”, explică Maike Bohn, cofondatoare a asociaţiei The3Million.

Încerc să iau legătura cu fiica ei”, continuă ea, deoarece „ea trebuie să ceară statut de rezident”, altfel va pierde accesul gratuit la serviciul public de sănătate.

Începând de la 1 ianuarie, europenii fără statut de rezident vor fi trataţi ca cetăţeni ai unor ţări terţe şi vor avea nevoie de vize pentru a munci, a studia, a închiria un apartament sau a se trata. „Diferenţa va fi spectaculoasă”, avertizează Maike Bohn.

Un loc de muncă calificat

Reguli stricte în materie de imigraţie vor intra în vigoare, favorizâdu-i pe muncitorii cu înaltă calificare. Să oprească venirea de migranţi din ţările cele mai sărace ale UE a constituit unul din principalele argumente ale taberei pro-Brexit la referendumu din 2016.

„Pentru a obţine viză, trebuie mai întâi să ai un loc de mumcă şi acesta să fie calificat, cu un anumit nivel de educaţie şi o remuneraţie conformă preţului pieţei”, explică Barbara Drozdowicz de la East European Resource Centre din Londra.

Guvernul a promis flexibilizări în sectoare cheie ca sănătate, agricultură sau artele spectacolului, dar ele se aplică pentru „împrejurări foarte restrictive”, explică Luke Piper, un avocat specializat în legislaţia imigraţiei.

Sistemul prin care infirmierele spaniole, foarte numeroase în Regatul Unit, şi-ar putea valida experienţa britanică pentru a găsi mai târziu locuri de muncă în sistemul public de sănătate spaniol va dispărea.

Fără acest stimulent, „am multe colege care au plecat şi altele nu mai vin, ci merg acum în Irlanda”, constată infirmierul catalan Joan Pons Laplana.

Sursa: Le Matin / Traducere: Gabriela Sîrbu (Rador)