EXCLUSIV Edupedu: România, aproape să aibă primul său laureat al Premiului Abel în 2025. Matematicianul George Lusztig, finalist alături de japonezul Masaki Kashiwara

Când Academia Norvegiană de Științe și Litere a anunțat că Masaki Kashiwara este laureatul Premiului Abel 2025 – adesea considerat „Premiul Nobel pentru Matematică” – atenția s-a îndreptat firesc către contribuțiile sale revoluționare în analiza algebrică și teoria reprezentărilor. Însă ceea ce publicul nu a văzut a fost cât de strânsă a fost decizia finală. În culise, un alt nume a stat umăr la umăr cu Kashiwara: George Lusztig, matematician de origine română, a cărui influență covârșitoare în domeniu a modelat matematica modernă, scrie Edupedu.ro.

„Activitatea câștigătorului Premiului Abel din acest an este foarte, foarte apropiată de cea a lui George Lusztig”, spune Olivier Schiffmann, matematician francez și expert extern al Comitetului Abel din acest an. Într-un interviu acordat Edupedu.ro, Schiffmann – profesor la Universitatea Paris-Saclay și director de cercetare la Centrul Național pentru Cercetare Științifică (CNRS) din Franța – a oferit o perspectivă rară asupra logicii interne și nuanțelor uneia dintre cele mai prestigioase decizii din lumea matematicii.

Atât Kashiwara, cât și Lusztig sunt figuri emblematice în teoria reprezentărilor, o ramură a matematicii care investighează simetriile folosind instrumente algebrice. Potrivit lui Schiffmann, „în teoria reprezentărilor cred că e corect să spunem că Lusztig este numărul unu”. Cu toate acestea, comitetul a înclinat în cele din urmă spre Kashiwara, nu neapărat din cauza unei străluciri mai mari, ci datorită amplitudinii influenței sale: „Diferența dintre ei a fost una mică. Cred că s-a mers pe mâna lui Kashiwara pentru că a lucrat și în analiza algebrică. Practic, Kashiwara a lucrat în două domenii, iar Lusztig a fost foarte, foarte influent într-unul singur”.

Contribuțiile lui Kashiwara, detaliate în motivația oficială a premiului, includ dezvoltarea teoriei D-modulelor – un cadru algebric pentru studiul ecuațiilor diferențiale parțiale – precum și formularea corespondenței Riemann–Hilbert și descoperirea bazelor cristaline în grupurile cuantice. Lucrările sale creează punți între algebră și analiză, teorie și aplicație, geometrie și logică.

Însă realizările lui Lusztig nu sunt mai puțin impresionante. „El a fondat un domeniu care astăzi se numește teoria geometrică a reprezentărilor”, explică Schiffmann, referindu-se la felul în care Lusztig a adus o intuiție geometrică profundă în studiul structurilor algebrice abstracte. Teoriile sale pătrund chiar și în teoria numerelor, permițând matematicienilor să înțeleagă comportamentul grupurilor în câmpuri finite – un aspect esențial în criptografie și teoria codurilor.

Citește articolul integral pe Edupedu.ro.