EXCLUSIV Ministrul Energiei, Virgil Popescu, și-a reciclat o carte: i-a schimbat doar titlul. În 2006 și-a publicat doctoratul, fără să menționeze că mai făcuse o dată acest lucru, în 2003. Președintele CNATDCU, profesorul Mircea Dumitru: ”Un caz de practică oneroasă în materie de publicații”

Cadru didactic la Universitatea din Craiova, actualul ministru al Energiei, liberalul Virgil Popescu, și-a ”reciclat” lucrarea de doctorat pe care a susținut-o în anul 2000. În 2003, Popescu a inclus lucrarea într-un volum în care coautor este soția sa, iar în 2006 a publicat teza, din nou, de data aceasta în calitate de unic autor și fără a menționa nicăieri că textul apăruse, în altă carte, cu trei ani mai devreme. Trei specialiști în etică academică consultați de G4Media.ro au afirmat că acest lucru reprezintă ”practică oneroasă”, ”autoplagiat”, respectiv ”duplicate (dual) publication, care face parte din lista de probleme de integritate”. Ministrul Popescu nu a răspuns până la ora publicării acestui articol întrebărilor transmise de G4Media.ro.

În anul 2000, pe când era asistent universitar și director al Sucursalei PECO Mehedinți, Virgil Popescu și-a susținut, la Universitatea din Craiova, lucrarea de doctorat cu titlul ”Sisteme de baze de date – instrument al procesului managerial”.

Trei ani mai târziu, textul a fost tipărit între paginile 96 și 277 ale unei cărți cu titlu foarte apropiat – ”Baze de date – instrumente în procesele manageriale” (Editura Universitaria din Craiova), la care, însă, coautor figurează soția sa, Luminița Popescu, cel mai probabil, răspunzătoare pentru paginile 9-95.

În secțiunea Cuprins nu există o demarcație a contribuției autorilor, astfel putându-se sugera că ambii autori au contribuit la fiecare dintre cele 277 de pagini ale volumului.

La șase ani de la susținerea tezei, în calitate de unic autor, și tot la Editura Universitaria, Virgil Popescu a publicat o altă carte, cu titlul ”Sisteme de gestiune a bazelor de date”, în care este reprodusă din nou, integral, teza de doctorat din anul 2000 – cea care apăruse deja în paginile 96-277 ale volumului din 2003.

Reporterul G4Media.ro a consultat, în amănunt, cartea din 2006: nu există nicăieri, nici în bibliografie, vreo mențiune că paginile acestui volum au fost publicate anterior, în 2003.

Comparația arată că paginile 96-277 din 2003 sunt identice cu paginile 7-203 ale volumului din 2006.

De precizat că, într-o Listă de lucrări pe care a întocmit-o în anul 2008, în calitate de cadru didactic, Popescu a scris, negru pe alb, că doar volumul din 2006 este reproducerea tezei sale de doctorat, în timp ce cartea din 2003 este inclusă la un capitol separat, intitulat ”Lista cărților de specialitate publicate în edituri recunoscute CNCSIS”

Încercările repetate, întinse pe durata a zece zile, de a obține un punct de vedere din partea ministrului Popescu, nu au avut rezultat. Inițial, el ne-a indicat o adresă de e-mail pentru a-i trimite întrebările, dar, ulterior, nu a mai răspuns nici la email, nici mesajelor pe Whatsapp.

Contactat telefonic în această dimineață, ministrul a spus că nu poate vorbi deoarece se află într-o vizită de lucru la Rovinari. I-am mai acordat un termen pentru a răspunde, dar, din nou, fără rezultat.

Referitor la această situație, G4Media.ro a solicitat puncte de vedere de la trei specialiști în domeniul eticii academice, fără a le dezvălui faptul că autorul celor două volume este Virgil Popescu.

Profesorul universitar Mircea Dumitru, academician și președinte în exercițiu al Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) a declarat că ”Din ce îmi relatați d-voastră, este vorba de o dublă publicare sub forma a două cărți a unei teze de doctorat: o dată ca parte a unui volum, iar a doua oară ca o carte alcătuită doar din acea teză de doctorat.

Daca nu se semnalează, în cea de-a doua lucrare, că acea teză a mai fost publicată anterior și dacă cea de-a doua carte are un titlu diferit de prima, dar exact același conținut cu partea din prima carte – lăsându-se impresia greșită că ar fi vorba de două cărți diferite – atunci avem un caz de practică oneroasă în materie de publicații. Autorul ar fi putut să spună că a publicat o ediție a doua a tezei sale de doctorat. Dacă a precizat aceasta, atunci totul este în ordine.”

Verificările G4Media.ro indică faptul că nu a făcut-o.

Profesorul universitar Dumitru Sandu de la Universitatea București a fost și mai critic în analiză: ”Teza de doctorat susținută și aprobată instituțional în 2000 reprezintă, în principiu, o lucrare publică originală. Volumul care preia teza și este publicat în 2006, fără a menționa faptul că este vorba de lucrarea de doctorat a autorului (A), susținută în 2000, este un autoplagiat. Cititorul obișnuit de carte nu este obligat să citească și CV-ul autorului (sau Lista de lucrări din 2008 n.r.), făcut public independent de volumul publicat în 2006.

Dacă volumul publicat în 2003 este semnat de A și soția acestuia (S) și conține teza de doctorat elaborată de A, plus un text elaborat de S, pune și el probleme de integritate academică. S nu poate fi coautoare la teza de doctorat a lui A și poate fi considerată plagiatoare. Pentru A, partea din volum care vine din teza de doctorat reprezintă o autoplagiere. Nici plagiatul, nici autoplagiatul nu sunt de încurajat și legislația în vigoare (Legile 206/2004 și 1/2011) le sancționează corespunzător sau, oricum, clar.”

Profesorul Dumitru Sandu a fost vicepreședinte al Comisiei de Etică a Universității din București în perioada 2012–2016, este membru al Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI) și a coordonat o echipă care a elaborat un Ghid de integritate în cercetarea științifică.

Cristian Dogaru, associate professor la University of Suffolk din Marea Britanie a transmis că ”În cazul pe care l-ați menționat nu cred că este vorba de plagiarism per se, ci mai degrabă de duplicate (dual) publication, care face parte din lista de probleme de integritate academică.” Conform ghidurilor de specialitate, ”dual publication” înseamnă reciclarea/împrumutul, de către aceiași autori, de conținut propriu din cărți publicate anterior, fără a menționa acest lucru.

Un aspect investigat de G4Media.ro, în corelație cu cele două volume, a fost dacă Popescu le-a menționat, în anul 2008, pentru a îndeplini punctajul/condițiile necesare obținerii titlului de conferențiar la Universitatea din Craiova. O solicitare a G4Media.ro pe această temă, trimisă Biroului de Presă al Universității, ne-a refuzat accesul la această informație, fiind invocat regimul GPDR.

Am contestat, tot prin email, legalitatea acestui răspuns și am cerut explicații de la rectorul Cezar Ionuț Spînu care, a doua zi, a revenit și ne-a informat că nici unul dintre cele două volume nu apare pe fișa lui Popescu de la concursul din 2008. El a refuzat să ne transmită care au fost titlurile cărților incluse de Popescu, rezumându-se doar să spună că ”au fost două”.

De asemenea, rectorul a afirmat că nu poate dezvălui dacă Popescu a menționat cărțile din 2003 și 2006 în documentele anuale pe care un cadru universitar trebuie să le predea facultăților unde predau, documente în care sunt enumerate articolele și cărțile publicate în anul anterior. ”Avem o Comisie de Etică autonomă, în al cărui Regulament am inclus, în urmă cu trei luni, posibilitatea de autosesizare”, a afirmat rectorul Spînu despre cazul Popescu.