EXCLUSIV Procurorul Lascu, replică pentru șeful DNA care l-a dat afară după dosarul achizițiilor la SRI: Au fost suspecți 6 angajați SRI din care doi ofițeri superiori / Ar fi urmat să fie cercetați ofițeri din conducerea unității / Mai mult de jumătate din produsele plătite nu au fost livrate / Am fost urmărit prin centrul Bucureștiului

Procurorul Liviu Lascu, fostul șef al serviciului militar din DNA îndepărtat din funcție de procurorul-șef Marius Voineag în timp ce instrumenta un dosar privind achiziții făcute de SRI, contrazice într-un punct de vedere remis redacției G4Media afirmații făcute de Voineag într-un interviu. Astfel, procurorul Liviu Lascu arată că dosarul nu privea ”un plutonier SRI”, cum a spus Voineag în interviul pentru G4Media, ci 6 angajați SRI din care doi ofițeri superiori. De asemenea, Lascu arată că SRI a plătit produse de 2,4 milioane de lei, deși mai bine de jumătate din produse nu au fost recepționate.

• Detalii despre dosarul achizițiilor SRI și despre îndepărtarea procurorului Liviu Lascu de către Marius Voineag au fost publicate în 2023 de Spotmedia.ro, care a dezvăluit că dosarul a și fost clasat de DNA. Vezi aici mai multe detalii despre istoricul scandalului

Procurorul Lascu a făcut precizările după ce Marius Voineag, șeful DNA, l-a criticat într-un interviu pentru G4Media pentru că ar fi condus ”prost” serviciul militar din DNA și pentru că dosarul avea ca țintă ”un plutonier din SRI”. ”Dacă vrem să validăm teze eroice că cineva-și asumă și-și fixează o țintă un plutonier de la SRI, înseamnă că e ok, validăm tezele astea eroice. Dar din punctul meu de vedere, serviciul militar era prost condus, una la mână. Și clar era gestionat doar în virtutea unor puncte cheie. Adică stabilesc o țintă, mă duc pe ea și fac dosarul. În rest, pe la birou să știți că stăteam destul de rar în perioada respectivă și serviciul nu eu, ci șeful de la acel moment, nu putea fi condus serviciul militar din cadrul structurii centrale de la Cluj. Motiv pentru care mi-am asumat managerial, fără probleme, orice fel de schimbare la vremea respectivă, chiar dacă a apărut abruptă”, a declarat Voineag.

În replică, procurorul Liviu Lascu a făcut următoarele precizări pentru G4Media:

Despre dosarul achizițiilor de la SRI:

”Obiectul acestui dosar îl constituia achiziția de echipament pentru trupele de intervenție ale S.R.I, care s-a făcut prin semnarea unui acord cadru cu o societate comercială din București și a 3 contracte subsecvente cu această societate; suma totală achitată integral până la data de 31.12.2022 de către S.R.I. a fost de aproximativ 2,4 milioane lei; au fost făcute plăți în baza unor documente de recepție semnate de angajați ai SRI care au atestat intrarea în întregime, în depozit, a echipamentului; din mijloacele de probă administrate în cauză (incluzând percheziții și ridicări de documente) a reieșit că până în luna martie 2023, o bună parte din numărul de repere achiziționate, mai mult de jumătate, nu intraseră în mod fizic în depozit; în cauză au fost cercetați în calitate de suspecți 6 angajați ai SRI, dintre care 2 ofițeri superiori (șefi ai unor compartimente și servicii), 1 subofițer și 3 angajați civili; suspecții fuseseră membri, pe rând, ai celor 3 comisii de recepție a echipamentului; în continuare, ar fi urmat să fie cercetați ofițeri din cadrul serviciului financiar și din conducerea unității, existând bănuiala legitimă că membrii comisiilor nu au acționat în această manieră din proprie inițiativă și fără știința șefilor lor”.

Despre modul în care l-a evaluat Voineag:

”Din data de 1 aprilie 2023 când domnul Voineag s-a instalat la conducerea DNA și până în data de 22 mai 2023 când am plecat din DNA, nici domnul Voineag și nici vreo altă persoană, din dispoziția sa, nu a făcut nici cel mai nesemnificativ act de evaluare a activității mele manageriale la conducerea serviciului”.

Despre motivul clasării dosarului achizițiilor de la SRI:

”Ceea ce precizează, însă, domnia sa (Marius Voineag – n.red.), despre inexistența infracțiunilor dacă ,, bunurile au venit, și au venit cu întârziere, după procedura achiziției” este de-a dreptul surprinzător, dacă nu șocant. Carevasăzică, dacă anumite persoane atestă prin documente că echipamentul a intrat în întregime în gestiune, deși în realitate nu a intrat decât o parte și alte persoane care au știut despre aceste aspecte, au achitat întreaga sumă de bani, și nu corespunzător numărului de repere livrate efectiv, ele nu se fac responsabile penal, potrivit opiniei domnului Voineag, dacă peste câteva luni marfa este adusă, în completare. Este surprinzător pentru o persoană având funcția domnului Voineag să nu știe că există un moment al consumării infracțiunilor, atât în cazul falsurilor cât și al abuzului în serviciu, care în speța respectivă s-au produs la întocmirea actelor în fals, respectiv la luarea deciziei de efectuare a plății pentru marfa nelivrată. O completare ulterioară (cu întârziere, ca să folosesc termenul domniei sale) poate fi luată în considerare doar ca o circumstanță atenuantă dar, nicidecum, ca o cauză de exonerare a răspunderii penale. Cu alte cuvinte, dacă acesta a fost motivul clasării, atunci, el este unul profund viciat și nelegal iar circumstanțele adoptării acestei soluții trebuie să fie serios reanalizate”.

Despre filajul la care a fost supus:

”Cu totul întâmplător, în aceeași zi, am fost urmărit prin centrul Bucureștiului iar o fotografie în care eu mergeam pe stradă, în compania unui avocat, prieten de 25 de ani și vecin, care este și deputat, a apărut în ,,tabloide” online, însoțite de tot felul de comentarii absolut indecente. Ulterior, am aflat că cineva, nu vreau să precizez cine anume, făcea turul publicațiilor cu oferte de a publica acea fotografie ca pe ceva scandalos”.

Punctul de vedere integral transmis G4Media de procurorul Liviu Lascu:

1. Cu privire la dosarul avut în instrumentare și care avea ca obiect infracțiuni de abuz în serviciu și fals, în privința unor achiziții de echipament de către structura de logistică a S.R.I., domnul Voineag a afirmat că aș fi urmărit să ,,validez și să îmi asum teze eroice și să iau la țintă un plutonier S.R.I.” (înțelegând din această remarcă, o anumită sugestie că dosarul respectiv era de o importanță periferică iar ceea ce am făcut eu nu a fost decât o acțiune de bravadă).

Fac întâi de toate niște precizări prealabile în privința dosarului respectiv (despre care aflu că este deja soluționat prin clasare, așadar, precizările nu influențează cursul unui dosar în lucru): obiectul acestui dosar îl constituia achiziția de echipament pentru trupele de intervenție ale S.R.I, care s-a făcut prin semnarea unui acord cadru cu o societate comercială din București și a 3 contracte subsecvente cu această societate; suma totală achitată integral până la data de 31.12.2022 de către S.R.I. a fost de aproximativ 2,4 milioane lei; au fost făcute plăți în baza unor documente de recepție semnate de angajați ai SRI care au atestat intrarea în întregime, în depozit, a echipamentului; din mijloacele de probă administrate în cauză (incluzând percheziții și ridicări de documente) a reieșit că până în luna martie 2023, o bună parte din numărul de repere achiziționate, mai mult de jumătate, nu intraseră în mod fizic în depozit; în cauză au fost cercetați în calitate de suspecți 6 angajați ai SRI, dintre care 2 ofițeri superiori (șefi ai unor compartimente și servicii), 1 subofițer și 3 angajați civili; suspecții fuseseră membri, pe rând, ai celor 3 comisii de recepție a echipamentului; în continuare, ar fi urmat să fie cercetați ofițeri din cadrul serviciului financiar și din conducerea unității, existând bănuiala legitimă că membrii comisiilor nu au acționat în această manieră din proprie inițiativă și fără știința șefilor lor. Așadar, las la judecata dumneavoastră și a oricui, dacă dosarul în cauză era unul lipsit de importanță, periferic, în care eu am bravat, prin asumarea unor teze eroice și luând la țintă un plutonier SRI, așa cum sugerează donul Voineag.

2. Cu privire la faptul că, domnul Voineag a invocat o realitate constatată de domnia sa, și anume că serviciul militar al DNA era condus prost, fapt care a l-a determinat să ceară CSM destituirea mea prin încetarea delegării.

Din data de 1 aprilie 2023 când domnul Voineag s-a instalat la conducerea DNA și până în data de 22 mai 2023 când am plecat din DNA, nici domnul Voineag și nici vreo altă persoană, din dispoziția sa, nu a făcut nici cel mai nesemnificativ act de evaluare a activității mele manageriale la conducerea serviciului. A trecut prin perimetrul serviciului cu ocazia turului efectuat prin birouri, la instalare, a salutat, a plecat și, atât. Dacă domnia sa ar fi avut motive atât de evidente privind proasta conducere a serviciului de către mine, atunci, cu siguranță, ar fi putut să le invoce cu ocazia cererii de încetare a delegării mele pe funcție, adresată CSM în data de 5 mai, dar domnia sa nici nu a prezentat măcar un singur motiv, chiar dacă legea îl obliga în acest sens.

3. Cu privire la afirmația domnului Voineag că aș fi condus serviciul militar, adică o structură centrală a DNA, fiind mai mult pe la Cluj.

Atât în perioada cât am funcționat ca șef al serviciului militar DNA în subordinea domnului Voineag cât și anterior, am fost în mod nemijlocit, în fiecare zi de lucru, la birou, în aceeași clădire unde avea și domnia sa biroul, așadar, era ușor de verificat vreo absență de a mea. Dacă în această perioadă am lipsit de la birou, fiind în alt oraș (inclusiv, dacă a fost cazul, în Cluj) am fost numai în interes de serviciu, cu aprobarea prealabilă a domniei sale sau a adjunctului domniei sale. Desigur, au mai fost și vreo 5 zile de concediu, dar nu la asta cred că se referea domnia sa. Prin urmare, nu mă gândesc că cineva, la modul serios, își închipuie că din postura în care mă aflam și care presupunea că puteam fi chemat oricând de către șefi pentru a discuta anumite probleme de serviciu, aș fi putut ,,chiuli” de la biroul meu din București, stând fără nicio grijă prin Cluj sau Oradea, unde locuiesc de fapt.

4. În ceea ce privește afirmația domnului Voineag cu privire la faptul că dosarele secției a 2-a din cadrul DNA, având ca obiect cercetări similare cu cele avute de mine la SRI, privind fraude la achizițiile de echipament, s-au finalizat cu clasare (reținând eu, astfel, o sugerare a faptului că demersurile mele procedurale ar fi fost inutile pentru că asta era practica corectă).

Relativ la această afirmație, fac o primă precizare: după știința mea, și nu cred că greșesc, dintr-un comunicat al DNA din urmă cu 1-2 luni, am reținut că, dimpotrivă, în acele dosare la care face domnia sa referire, de la secția a 2-a, au fost încheiate acorduri de recunoaștere a vinovăției cu inculpații. Așadar, nu au fost clasări, decât, foarte probabil, pentru o mică parte din infracțiuni. Ceea ce precizează, însă, domnia sa, despre inexistența infracțiunilor dacă ,, bunurile au venit, și au venit cu întârziere, după procedura achiziției” este de-a dreptul surprinzător, dacă nu șocant. Carevasăzică, dacă anumite persoane atestă prin documente că echipamentul a intrat în întregime în gestiune, deși în realitate nu a intrat decât o parte și alte persoane care au știut despre aceste aspecte, au achitat întreaga sumă de bani, și nu corespunzător numărului de repere livrate efectiv, ele nu se fac responsabile penal, potrivit opiniei domnului Voineag, dacă peste câteva luni marfa este adusă, în completare. Este surprinzător pentru o persoană având funcția domnului Voineag să nu știe că există un moment al consumării infracțiunilor, atât în cazul falsurilor cât și al abuzului în serviciu, care în speța respectivă s-au produs la întocmirea actelor în fals, respectiv la luarea deciziei de efectuare a plății pentru marfa nelivrată. O completare ulterioară (cu întârziere, ca să folosesc termenul domniei sale) poate fi luată în considerare doar ca o circumstanță atenuantă dar, nicidecum, ca o cauză de exonerare a răspunderii penale. Cu alte cuvinte, dacă acesta a fost motivul clasării, atunci, el este unul profund viciat și nelegal iar circumstanțele adoptării acestei soluții trebuie să fie serios reanalizate.

În final aș dori să mai fac câteva precizări. Prima dintre ele ar fi aceea că indiferent de modul scandalos și indecent prin care am fost schimbat din funcție, am acceptat decizia fără niciun alt gest decât acela de a adresa un memoriu către secția pentru procurori din cadrul CSM în care solicitam să se analizeze în mod serios care sunt motivele domnului procuror șef al DNA de a cere încetarea delegării mele, așa cum cere legea în astfel de cazuri. Cu totul întâmplător, în aceeași zi, am fost urmărit prin centrul Bucureștiului iar o fotografie în care eu mergeam pe stradă, în compania unui avocat, prieten de 25 de ani și vecin, care este și deputat, a apărut în ,,tabloide” online, însoțite de tot felul de comentarii absolut indecente. Ulterior, am aflat că cineva, nu vreau să precizez cine anume, făcea turul publicațiilor cu oferte de a publica acea fotografie ca pe ceva scandalos. Cu totul întâmplător, domnul Voineag, în căutare de motive pentru destituirea mea, în zilele ce au urmat, a făcut o sesizare la inspecția judiciară împotriva mea, acuzându-mă de anumite scurgeri de informații confidențiale din dosare către presă, făcând dumnealui o analogie între conținutul memoriului meu la CSM și conținutul unor articole de presă (dumnealui nu sesizase penibila situație de a mă fi acuzat pe mine de divulgare a unor informații confidențiale în condițiile în care memoriul meu era adresat CSM și nu domniei sale iar faptul că îi cunoștea conținutul reprezenta un acces ilegal la documentul respectiv ). Cu totul întâmplător, prietenii și foștii colegi ai domniei sale din inspecția judiciară, urmare a primei sesizări, au dezvoltat ,,cercetările” în privința mea și s-au sesizat din oficiu pentru faptul că eram în compania unui deputat și pentru că scormonind ei pe rețelele de socializare, ar fi găsit niște articole de presă redistribuite de mine, așadar, aș fi săvârșit o abatere disciplinară pentru că mi-am exprimat în public convingerile politice, dar au ,,uitat” să precizeze care ar fi acelea. Prima sesizare a fost clasată dar ultima este încă în judecată la secția pentru procurori a CSM, fapt pentru care nu doresc să adaug vreun comentariu.

În ce mă privește, nu doresc ca dumneavoastră să arbitrați vreo confruntare între mine și domnul Voineag iar dacă aș fi putut să aleg, aș fi mers în continuare înainte, văzându-mi de carieră fără să mă uit înapoi și să rememorez frustrarea și deznădejdea pe care le-am trăit în acele momente. Împotriva acestui simțământ, sunt obligat, totuși, să intervin și să reacționez atunci când văd că la anumite intervale de timp și fără nicio provocare, apar în presă tot felul de articole defăimătoare la adresa mea și care nu au nicio fărâmă de consistență, în realitate. Pe de altă parte, cred că este normal ca cititorii dumneavoastră, în cele din urmă, să cunoască și cealaltă opinie, pentru a judeca cât mai obiectiv lucrurile.

Liviu Alexandru Lascu”