EXCLUSIV Revocarea lui Kovesi la CCR, pe muchie de cuţit. Dorneanu, provenit din PSD, și un magistrat apropiat de Tudorel Toader se ocupă de redactarea raportului într-una din cele mai importante cauze pentru Klaus Iohannis

Curtea Constituţională va judeca joi, 10 mai, conflictul constituţional dintre Guvern şi Preşedinte privind refuzul lui Klaus Iohannis de a o revoca pe şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi. Iniţial, termenul de dezbatere era 20 mai, însă CCR a devansat intempestiv data pentru 10 mai. Potrivit surselor G4Media.ro ar exista în acest moment o majoritate în favoarea ministrului Toader, dat fiind că judecător raportor în această cauză este chiar președintele CCR Valer Dorneanu, iar magistratul asistent care redactează raportul este Karoly Benke, care l-a avut conducător de doctorat pe actualul ministru al justiției, Tudorel Toader. Alte surse susțin însă că este o majoritate volatilă și că ar fi greu de susținut și argumentat juridic punctul de vedere al Guvernului, care îl transformă pe șeful statului în executant în chestiunea revocării lui Kovesi.

Ce ar putea decide Curtea. Potrivit unor surse din preajma judecătorilor CCR, există o majoritate de 6 la 3 în favoarea admiterii solicitării Guvernului, deşi acţiunea iniţiată de ministrul Justiţiei Tudorel Toader este considerată „inadmisibilă de pe scaun” de majoritatea juriştilor consultaţi de G4media.ro. Alte surse susțin că majoritatea ar fi doar de 5 la 4. Prin urmare, potrivit surselor noastre, majoritatea CCR ar dori să declare că rolul preşedintelui este unul formal şi că şeful statului este obligat să accepte revocarea procurorului şef al DNA.

Aceleaşi surse au precizat, totuşi, că majoritatea pro-Guvern poate fi volatilă, în sensul că e posibil ca unii judecători să se razgândească. Cert este, potrivit surselor G4Media.ro, că judecătorul raportor în cazul refuzului preşedintelui de a o revoca pe şefa DNA este chiar preşedintele CCR Valer Dorneanu, fost parlamentar PSD. Şi – foarte important – magistratul asistent care redactează raportul ce va fi supus dezbaterii Curţii este magistratul asistent Karoly Benke.

Cine e magistratul asistent Karoly Benke. Potrivit site-ului juridice.ro, Benke şi-a susţinut teza de doctorat în septembrie 2016 la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi l-a avut drept conducător ştiinţific pe actualul ministru al Justiţiei, Tudorel Toader şi ca referent pe actualul preşedinte al CCR, Valer Dorneanu. Vezi aici.

În plus, Benke a scris un articol într-o revistă de drept împreună cu Marieta Safta, prim-magistrat asistent la CCR, detaşată la Ministerul Justiţiei pe un post de secretar de stat. Vezi aici.

Benke este cel care a motivat şi decizia CCR privind controlul de constituţionalitate al modificărilor la legea 303/2004, Statutul judecătorilor şi procurorilor. Judecător raportor în acel caz a fost Mona Pivniceru, însă surse din preajma CCR spun că, în realitate, magistratul asistent Karoly Benke a redactat decizia însuşită, întâi de Pivniceru, apoi de plenul CCR. Legea adoptată de PSD-ALDE şi trecută de controlul de constituţionalitate al CCR reduce drastic din atribuţiile preşedintelui privind numirile la vârful Justiţiei.

La paragraful 165 al acestei motivări, asistentul Benke vorbeşte de „rolul central” al ministrului Justiţiei în procedura de numire şi revocare a procurorilor şefi şi de faptul că preşedintele nu are un veto nelimitat privind refuzul de a numi un anumit procuror-şef. Motivarea lui Benke vorbeşte de faptul că legiuitorul i-ar fi acordat şefului statului atribuţia de a numi procurorii şefi doar ca o chestiune de „solemnitate”. Pe cale de consecinţă, motivarea lui Benke este considerată ca fiind deschizătoare de drumuri pentru decizia CCR de joi, 10 mai, în sensul că preşedintele ar avea un rol formal şi ar fi obligat să semneze revocarea solicitată de ministrul Justiţiei.

• „165. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate ale art.I pct.88 [cu referire la art.54 alin.(3)] din lege, Curtea constată că potrivit art.132 alin.(2) din Constituţie, ‘”Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei”. Având în vedere caracterul bicefal al autorităţii executive, legiuitorul a optat pentru o procedură în cadrul căreia Guvernul şi Preşedintele să conlucreze. Rolul central în aceasta ecuaţie îl are, însă, ministrul justiţiei, sub autoritatea acestuia funcţionând procurorii constituiţi în parchete. Preşedintele României nu are nicio atribuţie constituţională expresă care să justifice un drept de veto în această materie. Prin urmare, dacă legiuitorul organic a ales o asemenea procedură de numire, menţinând un veto prezidenţial limitat la refuzarea unei singure propuneri de numire în funcţiile de conducere prevazute la art.54 alin.(1) din lege, el a respectat rolul constituţional al ministrului justiţiei în raport cu procurorii, Preşedintelui conferindu-i-se atribuţia de numire în considerarea solemnităţii actului şi a necesităţii existenţei unei conlucrări şi consultări permanente în cadrul executivului bicefal. Prin urmare, nu se poate susţine încălcarea art. 94 lit.c) din Constituţie. În consecinţă, art.I pct.88 [cu referire la art.54 alin.(3)] din lege nu încalcă art. 94 lit.c) şi art.132 alin.(1) din Constituţie”.

Ce spune legea? Articolul 54 din Legea 303/2004, aflată în vigoare, reglementează procedura de numire şi revocare a procurorilor şefi:

„(1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie (n.r. – procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie), adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestora sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.

(….) (3) Preşedintele României poate refuza motivat numirea în funcţiile de conducere prevazute la alin. (1), aducând la cunoștința publicului motivele refuzului.

(4) Revocarea procurorilor din funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1) se face de către Președintele României, la propunerea ministrului justiției care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării generale sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori a procurorului general al Parchetului Național Anticorupție (n.r. – procuror-sef al Direcției Naționale Anticorupție), cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevazute la art. 51 alin. (2) care se aplică în mod corespunzator”.

Articolele 94 lit.c) şi art.132 alin.(1) din Constituţie. „Articoluil 94. Preşedintele României îndeplineşte şi următoarele atribuţii: c) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege.

Statutul procurorilor ARTICOLUL 132: (1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.”

Tudorel Toader a declarat, în urmă cu căteva zile, că va merge personal la CCR pentru dezbaterea privind conflictul între autorităţi determinat de refuzul preşedintelui României de a o revoca pe Laura Codruţa Kovesi din funcţia de procuror-şef al DNA. “CCR a stabilit, cred, data de 10 pentru soluţionarea conflictului. Da, voi merge personal. Am vorbit cu doamna premier şi, sigur, m-a solicitat ca eu să susţin cele statuate, cele stabilite în sesizare”, a spus Toader.

Întrebat care va fi argumentul cel mai puternic pe care îl va invoca în susţinerea cauzei, Toader a menţionat ‘neconstituţionalitatea comportamentului şi crearea unui blocaj instituţional’ între preşedinte şi ministrul Justiţiei, ca parte a Guvernului.

“Partea care sesizează CCR cu un conflict juridic de natură constituţională evident că are convingerea încălcării exigenţelor constituţionale de către partea pe care o reclamă. Vorbeam în general… De către preşedinte, în cazul acesta. Noi venim cu argumente, Curtea va decide. Din 2003 până astăzi sunt 15 ani de când există competenţa Curţii de a soluţiona astfel de conflicte şi multe dintre ele au fost constatate, dar nu au dus la sancţionarea părţii care a generat, determinat, conflictul. Să nu mă întrebaţi atunci de ce am solicitat printre cele 20 de motive în cazul doamnei Kovesi încălcarea Constituţiei, faptul că a generat, a provocat cele trei conflicte, din care două pronunţate de Curte, iar în unul Curtea în considerente a arătat care e conduita de urmat de către DNA, pentru că acolo este vorba despre o încălcare repetitivă a Constituţiei. A fost vorba de trei conflicte într-un interval de timp foarte scurt, ceea ce înseamnă că avem o altă premisă, o altă ipoteză prin raportarea autorităţii la Constituţie”, a mai declarat Tudorel Toader.