EXCLUSIV Universitatea București refuză să reanalizeze doctoratul Corinei Corbu, șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ciuda unei propuneri a Consiliului de Etică și Management Universitar / Asupra tezei planează suspiciuni de plagiat

Universitatea București, în trecut un bastion în lupta împotriva plagiatelor, continua să o protejeze pe judecătoarea Corina Corbu, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, cea care are o teză de doctorat asupra căreia planează suspiciuni de furt academic. Astfel, deși pe 24 octombrie 2024, Consiliul de Etică și Management Universitar (CEMU) a propus Universității reverificarea tezei lui Corbu, într-un răspuns trimis ieri către G4Media.ro, instituția de învățământ superior a transmis că nu va face acest lucru, speța fiind închisă definitive în 2021. Asupra modului în care Universitatea București a gestionat cazul doctoratului Corinei Corbu există mai multe semne de întrebare, rezumate într-un articol G4Media.ro din urmă cu aproape patru ani.

La data de 24 octombrie 2024, cu șapte voturi ”pentru” și două ”abțineri”, la ședință fiind participanți nouă membri, Consiliul de Etică și Management Universitar (CEMU) a adoptat o hotărâre prin care a propus Comisiei de Etică de la Universitatea București finalizarea analizei, pe fond, a tezei de doctorat a judecătoarei Corina Corbu, șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție. Conform unei prezentări de pe site-ul propriu, Consiliul de Etică și Management Universitar este un organism consultativ al Ministerului Educației Naționale, fără personalitate juridică, misiunea sa fiind de dezvoltare a culturii eticii și integrității în universitățile din România.

Decizia Consiliului a venit în urma unei sesizări pe care acest organism a înregistrat-o în august 2021, sesizare în care era incriminat faptul că, în același an, Comisia de Etică clasase în mod nelegal o speță în care erau prezentate dovezi de plagiat în teza de doctorat a lui Corbu. În mod concret, Comisia nu a mai analizat pe fond aceste dovezi, ci a închis cazul ”pe o excepție” – faptul că expertul desemnat să analizeze suspiciunile de furt academic și-a trimis raportul în afara termenului legal de 30 de zile stabilit de Regulamentul acestei comisii.

Într-un răspuns trimis G4Media.ro pe data de 15 ianuarie 2025, Biroul de Presă al Universității București a transmis că nu a primit hotărârea CEMU din 24 octombrie 2024, dar, ”Având în vedere că acest caz a fost deja soluționat și că nu au apărut elemente de noutate, Comisia de Etică a apreciat că nu se impune să reanalizeze lucrarea de doctorat. (…) Astfel, față de considerentele expuse, având în vedere că, prin soluționarea anterioară a cazului Comisia de Etică s-a dezînvestit, aceasta oricum nu mai poate reveni asupra hotărârii deja adoptate.”

Motivația invocată pentru acest refuz este, însă, ilogică. Pe de o parte, Universitatea recunoaște că, la momentul clasării cazului, membrii Comisiei de Etică intraseră, în final, în posesia raportului expertului ale cărui concluzii, deși au fost trimise în afara termenului legal, erau că „unele pasaje din lucrare sunt reproduse fără indicarea adecvată a surselor. Totuși, volumul redus al acestor preluări inadecvate față de ansamblul tezei și caracterul lor de generalități neesențiale în construcția argumentației acesteia nu justifică concluzia că teza, în integralitatea ei sau o parte relevantă a acesteia ar fi o operă plagiată în sensul art.4(1) din Legea 206/2004”.

Pe de altă parte, Universitatea afirmă acum că nu mai este necesară redeschiderea dosarului, deoarece Comisia de Etică a reținut opinia expertului în cuprinsul hotărârii sale din 2021, ”chiar dacă a dispus, din punct de vedere procedural, clasarea cazului.”

Cu alte cuvinte, chiar dacă, în mod oficial, a motivat decizia exclusiv ”pe excepție” (raportul expertului a fost trimis în afara termenului legal), iar CEMU îi cere să schimbe motivarea luând în calcul raportul expertului, Universitatea nu mai vrea să facă acest lucru, sugerând că ideile expertului se subînțeleg în motivarea respectivă.

Este neclar de ce Universitatea București refuză să emită o nouă decizie în care să își asume explicit, ca motivare a clasării, opinia expertului. O posibilă explicație ar fi aceea că, astfel, instituția ar fi obligată să legitimeze plagiatul, lucru care ar veni în totală contradicție cu luările publice de poziție ale reprezentanților instituției și cu o tradiție de luptă anti-plagiat a universității, momentul cel mai important fiind catalogarea în 2012 ca plagiată – în ciuda unor presiuni imense -, a doctoratului lui Victor Ponta, premier în funcție la acel moment.

În plus, G4Media.ro a dezvăluit, în 2021, alte aspecte din jurul acestei spețe care conturau faptul că Universitatea București a tergiversat judecata acestui caz, intenția fiind de a-l mușamaliza:

• 1. Nici o informație despre analiză/raportul expertului/decizii nu a fost postată la secțiunea dedicată Comisiei de Etică de pe site-ul Universității București;
• 2. Înainte de clasarea analizată de CEMU, Comisia de Etică a mai clasat această analiză de două ori, tot pe motive de procedură/depășirea termenului legal, fără a analiza suspiciunile de plagiat pe fond;
• 3. Universitatea București a refuzat să divulge numele expertului, deși în secțiunea de pe site unde erau postate alte analize de plagiat ale Comisiei apăreau atât numele experților, cât și rapoartele întocmite de aceștia, precum și argumentele pe care se bazau concluziile acestora. Pe de altă parte, pentru un domeniu relativ restrâns – Dreptul universitar – marcat de complicități și prietenii, Comisia a ales pentru analiza tezei la trei experți din centre universitare din România (doi au refuzat), evitând să apeleze la experți străini, metodă des utilizată în trecut de această Comisie;
• 4. Surse din cadrul Universității au declarat pentru G4Media.ro că o analiză a tezei, efectuată separat de un membru al Comisiei de Etică, descoperise pasaje suplimentare plagiate care nu apăreau în sesizare. Comisia nu a ținut cont de acestea și nici nu a dispus vreodată analiza tezei prin motoare de căutare de tip Turnitin, analiză care să fie atașată sesizării inițiale;
• 5. Șefa Direcției Juridice din Universitatea București, direcție care i-a îndrumat pe membrii acestei Comisii în legătură cu modul în care aceștia trebuiau să își motiveze legal deciziile, a rămas fără titlul de doctor în 2019, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare stabilind că a plagiat în lucrarea de doctorat;
• 6. Dovezile din sesizare nu indicau deloc faptul că fragmentele plagiate de judecătoarea Corbu reprezintă ”generalități neesențiale”.

Context

În anul 2019, cu puțin timp înainte ca să-și ia în primire primul mandat de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătoarea Corina Corbu a fost subiectul unui material publicat de Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI) în care erau prezentate mai multe dovezi că ar fi plagiat în teza de doctorat cu titlul ”Subiectele colective în Convenția Europeană a Drepturilor Omului”, susținută, în 2010, la Facultatea de Drept a Universității București.

Corbu și-a publicat teza, tot în 2010, cu titlul schimbat: ”Persoanele juridice și grupurile de particulari în jurisprudența CEDO” (Editura Institutului Român pentru Drepturile Omului). Analiza articolului apărut pe site-ul CRJI s-a bazat pe varianta tipărită a lucrării.

În total, analiza CRJI a stabilit că în teza lui Corbu au fost preluate, fără citare, din alte lucrări, peste 300 de rânduri. De multe ori, pe lângă paragrafe, au fost preluate și mai multe note de subsol consecutive, aferente respectivelor fragmente.

”«Victima» numărul 1 a lui Corbu la capitolul furt intelectual este Ana Cristina Lăbuș, un alt magistrat – culmea, prietenă a judecătoarei Corbu și colegă a acesteia în Consiliul Superior al Magistraturii la momentul susținerii tezei. Cu doi înainte de momentul la care Corbu a devenit doctor în Drept, Lăbuș publicase un articol în Revista «Drepturile Omului» – «Cererea individuală în sistemul Convenției europene a drepturilor omului. Titulari, calitatea de victimă, condiții de admisibilitate», nr. 2/2008, p. 14-23. Paginile 25-62 ale cărții lui Corbu s-au inspirat copios și neetic din acest articol: au fost preluate fragmente integral, deseori cu tot cu note de subsol, iar altele au fost reformulate, mai mult sau mai puțin. Nicăieri în teză, inclusiv în bibliografie, nu este citat articolul lui Lăbuș”, scria CRJI în august 2019.

O altă sursă nespecificată de Corbu a fost o lucrare din 2009 (cu un an înainte să-și susțină teza) a Roxanei Topor, cadru didactic la Universitatea Spiru Haret din Constanța. Corbu a mers atât de departe încât a preluat integral un fragment în care Topor își exprima o opinie personală, folosind pluralul modestiei.

După ce au studiat fragmentele, doi dintre cei mai reputați specialiști în Drept din România au declarat pentru CRJI că ”Absența ghilimelelor și, mai ales, a referințelor cu privire la sursele paragrafelor din lucrările publicate sau din tezele de doctorat indică, fără putință de tăgadă, fapte de plagiat”, respectiv că ”Din materialul consultat reiese evident că autoarea a preluat idei/paragrafe de la alți autori omițând să indice acest aspect. Fiind vorba de însușiri repetate, am dubii că reprezintă o simplă neglijență. Asemenea neglijențe ar putea fi citările incorecte care, de asemenea, pot fi identificate în lucrare”.

Contactată de reporterul CRJI, Corina Corbu a declarat, inițial, că nu poate intra în posesia unui exemplar al tezei până la termenul la care materialul urma să fie publicat și că nu deține un exemplar din carte. Prin urmare, i-au fost trimise pe mail fragmentele comparative. Aparent deschisă dialogului, Corbu nu a mai răspuns, apoi, nici mail-ului, nici apelurilor telefonice, nici SMS-urilor și nu a avut o poziție publică nici după apariția articolului respectiv, așa cum nu a avut niciodată în cei șase ani care au trecut de la publicarea materialului.