VIDEO Experiențe de artă pentru tineri: Muzeul-Atelier Școala de la Piscu. Tradiții din bătrâni salvate de la dispariție

Un „muzeu-atelier” cu o componentă puternică educațională, unde copiii, tinerii și oricine, în fond, poate vizita și experimenta arte și tradiții precum sculptură, olărit, lecții de patrimoniu. Este ceea ce au construit la Piscu, la 30 de km de București, doi oameni de cultură: Adriana Scripcariu, istoric de artă și soțul ei, Virgil Scripcariu, sculptor.

A durat 16 ani și multe eforturi și investiții pentru a clădi un muzeu cu obiecte tradiționale și cu ateliere de sculptură și olărit în weekend-uri. Adriana și Virgil au înființat aici și o școală pe care au susținut-o din surse proprii timp de 11 ani dar resursele au ajuns la final și în acest an o vor închide – este varianta scurtă a poveștii legate de inițiativa educațională. Dar componenta educațională se va păstra în cadrul muzeului: cei doi soți, alături de copii, se concentrează pe activitățile de la muzeu, oferind „experiențe” celor care sunt atrași de arte și tradiții. 

Virgil Scripcariu povestește pentru @ENTR_ro cum a început totul, atunci când s-au mutat la Piscu.

„Am descoperit cuptoare fabuloase în gospodăriile vecinilor, niște construcții formidabile, eu fiind sculptor m-am îndrăgostit de potențialul acestei comunități”. 

Comunitatea avea o îndeletnicire foarte respectată acum 30-40 de ani. În scurt timp, preocuparea pentru tradiție, olărit, sculptură dar și cu reverberații în zona de istorie și patrimoniu i-a determinat să înființeze o asociație, din dorința de a transmite tinerilor tradiția, cunoștințele și valorile din această comunitate. Tabere de patrimoniu, schimburi cu alte comunități de meșteșugari din țară., acestea au fost activitățile din primii ani. 

Povestea inițiativei educaționale 

Ulterior, după ce școala primară din localitate a fost închisă, Adriana și Virgil au avut ideea curajoasă și neobișnuită de a înființa o școală privată, pentru a ajuta copiii comunității, inclusiv acolo au învățat și copiii lor. „Cred că a fost prima școală privată din mediul rural”, spune Virgil.

 La școală se învățau materiile clasice și în plus numeroase cunoștințe din aria culturală, cu accent pe istorie și patrimoniu. Adriana, care este istoric de artă, a scris un manual pentru județul Ilfov, despre patrimoniul local.

Pentru o vreme, explică Virgil, școala a fost oferită gratuit copiilor din localitate, dar după 3 ani nu au mai putut să o susțină și a fost solicitată o taxă variabilă „în funcție de veniturile familiei, considerăm că era o taxă modică”, spune acesta. Însă odată cu taxa, elevii au devenit tot mai puțini și, deși s-a aflat despre ea și a existat interes din partea unor familii din capitală pentru acest tip de învățământ alternativ, nu a reușit să se dezvolte și nici măcar să se mențină pe linia de plutire, astfel că în acest an școala privată va fi închisă. 

Între timp, acum 5 ani, soții Scripcariu au început să construiască și să doteze Muzeul de ceramică și olărit unde sunt prezentate obiecte valoroase și organizate ateliere de olărit și sculptură, la final de săptămână.

 „În România nu există muzee de ceramică. Am strâns aici  obiecte, documente fotografice, hărți, este practic o istorie mai bine conturată a comunității, care să vorbească despre patrimoniul local. Alte țări au reușit să facă puntea între ceramică tradițională și ceramiștii contemporani, ceramica este foarte iubită în Occident, dar și în Japonia, China”, spune sculptorul. 

Construcția acestui spațiu s-a făcut în cea mai mare parte cu bani privați: „Cred că este o victorie a societății civile și private a felului în care s-a dezvoltate România la nivel de mentalitate”, adaugă acesta.  

Povestea nu are o latură extrem de fericită în privința transmiterii tradițiilor în comunitate. 

„Meșterii bătrâni sunt aproape atât de bătrâni încât nu mai pot lucra. În cei 15 ani am lucrat cu toți olarii cu care se putea lucra în sat, au fost 7 olari, mai sunt 2, care în curând nu vor mai lucra, fiindcă sunt bătrâni. Este o ocupație dificilă, ai nevoie de forța brațelor”, spune Virgil. 

 Salvarea tradiției pe cale de dispariție

Din păcate, explică acesta, „în familie s-a transmis prea puțin această tradiție în schimb ceea ce nu s-a întâmplat de la sine am preluat noi”.

Adriana și Virgil Scripcariu, cu meseria învățată de la bătrânii satului, au instruit tineri pentru a-i angaja să lucreze cu ei la muzeu. Același lucru l-au făcut pentru copiii lor. 

Virgil a explicat că olăritul ca ocupație pentru săteni nu este o meserie profitabilă, ea are acum o valoare importantă ca tradiție. Obiectele lucrate în lut și-au pierdut eficiența ca afacere odată cu invazia de produse ieftine din comerț. 

Acum, olăritul, împreună cu atelierele de sculptură pe care le susține Virgil, sunt prezentate publicului și celor care doresc să învețe sau să experimenteze, în fiecare weekend.

„Noi încercăm la Piscu de fapt să oferim experiențe, oamenii să plece cu convingerea că ar putea și ei să facă, și mie mi se pare foarte important lucrul acesta, inclusiv că ai putea să faci un muzeu. Adică, când vii și vezi obiectul acesta și spui – cum? Au făcut niște oameni așa, s-au apucat ei pur și simplu, fără să aibă niciun buget? Da, dacă se pun niște oameni pot să facă lucruri extraordinare, dacă își doresc ceva anume”, a concluzionat sculptorul Virgil Scripcariu. 

Website-ul unde pot fi găsite detalii: https://muzeu.piscu.ro/ 

Inițiativa a primit recunoaștere prin câteva premii câștigate în ultimii ani, astfel, la finalul anului 2021 a primit Premiul Anualei de Arhitectură la secțiunea Arhitectură construită – Arhitectură publică și premiul pentru cel mai bun client de arhitectură 2021.