Expert american: Corupția și un stat slab sunt două din ușile prin care Rusia penetrează statele-țintă

Trebuie să încetăm să ne mai întrebăm ce vrea Putin, căci este deja evident pentru toată lumea, a declarat marți într-o videoconferință cu ziariștii Brian Whitmore, expert în spațiul ex-sovietic la think-tank-ul american CEPA.

Fost jurnalist specializat pe Rusia, la Europa Liberă, dar și la Boston Globe, Whitmore consideră de maximă utilitate, pentru a putea înțelege cum poate fi contracarat Kremlinul, mutarea centrului de greutate în următorii termeni: De fapt, haideți să ne întrebăm ce vrem noi. …”Noi” – adică lumea occidentală, de la Uniunea Europeană până la Statele Unite ale Americii.

Importanța acestei schimbări conceptuale rezidă tocmai în răspunsul fără dileme la prima întrebare, cea care a ajuns depășită de vremuri.
Putin, susține Brian Whitmore, vrea să obțină tocmai ceea ce noi nu vrem să-i dăm: Își vrea înapoi imperiul.

Tocmai din acest motiv, mai spune Whitmore, liderul de la Moscova nu se va putea opri niciodată. Va merge tot înainte, urmărindu-și țelul într-o manieră sistematică, neapărat hibridă și, ca atare, total lipsită de scrupule.

În aceste condiții, interpretarea dată de expertul citat sugerează că obiectivul strategic al regimului Putin este el însuși motorul care face mașinăria de propagandă să creeze noi narațiuni și adevăruri alternative, diviziile de troli să paraziteze rețelele sociale și mass-media mainstream, unitățile de hackeri să țintească în cascadă sistemele cibernetice ale vecinilor și statelor membre NATO, iar armata de „omuleți verzi” să pregătească noi desanturi ale armatei „clasice”, după modelul patentat deja în Crimeea și pentru care episodul Georgia pare să fi constituit încălzirea și o reglare prealabilă de tir.

Dar Rusia lui Putin nu acționează fără un sprijin consistent.

Un sprijin ale cărui origini pot fi identificate mai degrabă în exterior decât în interior.

Cu alte cuvinte, aliatul cu valoare adăugată pe care îl folosește Rusia în zilele noastre este terenul pe care și-a propus să evolueze.

Șansele de reușită pentru ceea ce Putin își propune cresc în statele permisive cu corupția și se reduc în cele care au o abordare opusă, constată Brian Whitmore, potrivit căruia această linie de cauzalitate este una naturală. De ce? Tocmai pentru că fundamentele regimului putinist au o natură similară.

Potrivit lui Brian Whitmore, pentru a înțelege pe deplin Rusia lui Putin trebuie să ne întoarcem ușor în timp. Ideal ar fi în anii ’90, atunci când se poate spune că Putin s-a „născut” cu adevărat. Și când, mai exact, s-a produs simbioza care a făcut din Vladimir Putin ceea ce el este azi.

Teoria lui Brian Whitmore este aceea că președintele Federației Ruse este, din nefericire, mai mult decât un KGB-ist. Putin, explică expertul, este așa ceva din punct de vedere genealogic (termenul original folosit de Whitmore). Însă din punct de vedere sociologic, Vladimir Putin este și produsul capitalismului sălbatic din Rusia anilor ’90, un tunel al timpului în care micro-cosmosul în care s-a format actualul lider de la Kremlin era dominat de rețelele de criminalitate organizată, de mafie, în adevăratul sens al cuvântului.

La primăria orașului Sankt Petersburg, explică Brian Whitmore, Putin se ocupa de relațiile externe ale instituției. Facilita, mai notează expertul, accesul acestora la diversele industrii care se dezvoltau în oraș, de la pariuri la rețelele de distribuție, zone interesante financiar pentru grupările criminale. Ca atare, trebuie avută cu prioritate în vedere intersecția formatoare a actualului Putin, compusă din Putin-KGB-istul și Putin-Nașul.

În mod natural, rezultatul s-a transferat și în planul acțiunilor Rusiei, atunci când Vladimir Vladimirovici a ajuns la putere.

Tocmai de aceea, nu este întâmplător faptul că dacă regimul pe care acesta l-a impus la Kremlin se simte amenințat de ceva, ei bine, acel ceva nu este nicidecum ceea ce face în prezent Vestul împotriva lui, ci ceea ce reprezintă Vestul.

Setul de valori, arhitectura instituțională, aspirațiile societăților occidentale sunt profund incompatibile cu aresenalul pe care și-a făcut mâna Vladimir Putin, și cât a fost în serviciile de informații, și în perioada în care s-a familiarizat cu sfera interlopă a societății rusești.

Altfel spus, observă Brian Whitmore, Rusia lui Putin se află într-un război non-kinetic cu lumea occidentală. Asta înseamnă că spectrul este unul larg, context în care zona dezinformării și a fake news sunt, fiecare, fracție nu întreg.

Termenul de război non-kinetic, folosit de Brian Whitmore se referă la folosirea intensivă și extensivă a celor mai diverse practici ostile: de la criminalitatea financiară, la criminalitate informatică, de la parazitarea fluxurilor de informație, la deturnarea în cele mai variate formule narative și de la utilizarea camuflată a forței la folosirea armatei în sensul clasic.

Totul poate fi instrumentalizat, de fapt, iar dacă țările-țintă oferă breșe în acest sens, ei bine, cele mai importante sunt existența unui stat slab, corupția endemică și polarizarea masivă în societate.

Potrivit lui Whitmore, a conștientiza prezența unor asemenea slăbiciuni oferă Vestului și posibilitatea de a lupta eficient împotriva amenințării perpetue pe care Rusia o constituie.

O amenințare în termeni civilizaționali nu doar militari, în condițiile în care scopul care scuză mijloacele, asumat de Moscova, este subminarea Occidentului și a modului de a fi… occidental.

În acest condiții, războiului hibrid dus de Putin i s-ar cuveni o replică pe măsură și fără rezerve a Occidentului, de tipul izolării și îngrădirii hibride.

Ceea ce, raportat la ceea ce se întâmplă în prezent, presupune o nouă glisare la nivelul mentalității occidentale în materie de tratare a Rusiei lui Putin. O glisare de la regimul de sancțiuni la această îngrădire hibridă, menită practic să pună la bătaie o varietate largă de resurse și formule.

Printre măsurile potențiale se numără întărirea instituțională a statelor din Vest și o permeabilitate cât mai redusă la practicile care sporesc polarizarea în societate și, în acest fel, oferă noi și noi teme numai bune de speculat și instrumentalizat pentru actori precum Rusia lui Vladimir Putin.

Ca să îl înțelegem pe Putin trebuie să pătrundem mai bine conceptul de „Sistema”, explică Brian Whitmore, un concept care pune la un loc cele mai variate resurse, de la formale la informale, de la cele guvernamentale la cele de criminalitate de orice tip.

Restul, formulele ideologice de tip dughinist, euroscepticismul promovat și alimentat de Moscova, ori tradiționalismul la care face apel constituie fațada, aparența.

Sistema lui Putin nu este în sine ceva popular. Dacă comunismul făcea apel la tot idei înalte, mai arată Brian Whitmore, Sistema e se întemeiază pe lăcomie. 

Pentru publicul larg acest lucru nu e deloc atractiv, ca atare a trebuit amenajată o fațadă și o vedem acum sub forma diverselor idei și concepte promovate de propaganda rusă, toate orientate împotriva modului de viață occidental.

A face distincția dintre esență și fațadă este, consideră Whitmore, de maximă importanță pentru a răspunde adecvat provocărilor pe care Rusia de azi le pune Vestului.

Mai multe despre Brian Whitmore – AICI