Expert francez: Primul mandat Trump nu ne permite să spunem că al doilea va fi catastrofal pentru europeni / Trump nu a pus niciodată sub semnul întrebării articolul 5 din tratatul NATO / Și Europa are tactici de presiune

Deși umbra unei dezangajări americane de NATO planează de la a doua alegere a lui Donald Trump, aceasta nu anunță neapărat o catastrofă pentru europeni, care sunt mai bine pregătiți, vrea să creadă specialista Amélie Zima, potrivit Rador Radio România.

Când Donald Trump a devenit președinte al Statelor Unite în 2016, au apărut rapid temerile legate de o tragedie pentru Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Într-adevăr, în acest prim mandat, relația dintre Organizație și mogulul imobiliar a fost marcată de summituri tensionate… dar și o formă de continuitate cu administrația Obama, asigură Amélie Zima, doctor în științe politice, șef al programului de securitate europeană și transatlantică la Institutul Francez de Relații Internaționale (Ifri).

Cu toate acestea, prezența a 100.000 de soldați americani în Europa, un record de la Războiul Rece, nu ar trebui să ne facă să uităm dezangajarea pe termen mediu a principalului contributor al Alianței. Un motiv în plus, potrivit Améliei Zima, ca Europa să nu lase acest lucru să se întâmple.

***

Reporter: Ce ne-a învățat primul mandat al lui Donald Trump despre relația sa cu NATO?

Amélie Zima: Primul mandat nu ne permite să spunem că al doilea va fi catastrofal pentru europeni. Cu siguranță, unele summituri au fost extrem de tensionate și dificile, dar Donald Trump și-a păstrat toate angajamentele față de Organizație.

De exemplu, în vara lui 2016, Statele Unite conduse de Barack Obama au promis că vor face parte dintr-o forță de descurajare în țările baltice și Polonia; Donald Trump a pus în aplicare acest angajament.

În același mod, programul European Deterrence Initiative (EDI) de ajutor și cooperare militară pentru Europa, lansat de administrația Obama după anexarea Crimeii în 2014, a atins chiar apogeul în timpul administrației Trump, iar de atunci a scăzut sub Biden. Noi relații bilaterale în afara NATO au fost chiar consolidate, cum ar fi un acord de securitate cu Polonia în 2019.

Sosirea lui Mark Rutte ca noul secretar general al NATO , o personalitate care a servit ca mediator în timpul unor summit-uri foarte furtunoase și care a știut să-l încadreze pe Trump, ne permite, de asemenea, să fim mai liniștiți.

Reporter: Totuși, viitorul al 47-lea președinte al Statelor Unite nu a fost amabil cu NATO în timpul campaniei sale…

Amélie Zima: Există o diferență între cuvintele și acțiunile sale. În ciuda criticilor sale, Donald Trump nu a pus niciodată sub semnul întrebării articolul 5 din tratat, adică garanția securității colective. Nici nu a luat măsuri pentru a părăsi NATO sau comanda sa integrată.

În timpul campaniei electorale, colegul său de candidatură J.D. Vance a insistat că NATO nu este un club social și că țările europene ar trebui să plătească mai mult. Dar această acuzație nu mai este relevantă. A fost în timpul primului său mandat, când puțini membri ai tratatului și-au cheltuit 2% din PIB pentru apărare, așa cum cere NATO. Dar invadarea Ucrainei de către Rusia în 2022 a fost un șoc electric. În prezent, 23 din 32 de state cheltuiesc mai mult de 2% pentru apărare.

Ceea ce apare, prin urmare, nu este un Trump care părăsește NATO, ci mai degrabă un președinte care creează o divizare între aliații buni și cei răi. Germania este vizată în mod deosebit, ca de multe ori de Trump, pentru că este un stat puternic din punct de vedere economic, care nu cheltuiește.

În timpul primului său mandat, el a asigurat că nu va avea nicio problemă să apere Polonia, care cheltuiește peste 4% din PIB-ul său pentru apărare, și chiar să mute forțele americane prezente în Germania în Polonia.

Reporter: Ce părere aveți despre nominalizarea senatorului de Florida Marco Rubio în funcția de secretar de stat?

Amélie Zima: Sosirea lui Marco Rubio, precum și a lui Mike Walz numit consilier pentru Securitate națională, este un semnal destul de pozitiv pentru Alianță, deoarece ambii au declarat că nu vor să părăsească o alianță puternică precum NATO.

Marco Rubio este considerat un foarte bun expert în relațiile internaționale și ambii au condamnat invadarea Ucrainei din 2022 și par să susțină o pace care nu este în condițiile lui Putin.

Mai presus de toate, iarna trecută, senatorul din Florida a fost co-inițiatorul unei legi care impune președintelui american să aibă acordul Senatului [dominat recent de republicani] pentru a putea părăsi NATO. Ceea ce ne oferă o personalitate atât cu experiență în relațiile internaționale, cât și la inițiativa unei garanții instituționale care protejează legătura Statelor Unite cu NATO.

Reporter: Ce atitudine ar putea adopta europenii în fața posibilității dezangajării americane de NATO?

Amélie Zima: Toți europenii cred că va avea loc o dezangajare americană. Dar când? Speranța, în special în Europa Centrală, rămâne că aceasta nu va avea loc înainte de sfârșitul războiului din Ucraina. Deocamdată, în Europa sunt 100.000 de soldați americani, un record de la sfârșitul Războiului Rece.

Donald Trump lucrează cu un software tranzacțional, adică cu el ne târguim. Dar și europenii se pot târgui. Statele Unite pot spune „nu o să vă mai apărăm, vom pleca”, dar și Europa are tactici de presiune. Statele Unite au nevoie de situri de întreținere și logistică în Europa pentru acțiunile lor militare internaționale.

De exemplu, o flotă americană cu sediul în Napoli le oferă un mijloc de control asupra Mediteranei, deloc inutil cu ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu. Întreruperea accesului la Napoli ar enerva cu adevărat Statele Unite. De asemenea, europenii trebuie să-și arate mușchii și să înceteze să se prezinte exclusiv ca niște consumatori de securitate și într-o poziție inferioară față de Statele Unite.

Statele Unite au nevoie de aliați. Dacă administrația Trump își întrerupe legăturile cu NATO și se dezactivează bilateral, ar fi și un fel de eșec politic, simbolic, militar și strategic. Nu pot duce la bun sfârșit toate proiectele lor internaționale fără aliați.

Totuși, acest lucru nu va putea împiedica oricum dezangajarea care va avea loc pe termen mediu. De la administrația Obama, și aceasta a fost o constantă, a existat un pivot către Asia. Și mai îngrijorător, sondajele relevă o scădere a sentimentului de apartenență la Europa. Între generația de 50-60 de ani și generația de 18-25 de ani există chiar și o diferență de 20 de puncte. Aceste tinere generații, care nu au experiența comună a celui de-al Doilea Război Mondial sau a Războiului Rece, trezesc temeri de o dezintegrare a sentimentului de destin comun între Statele Unite și Europa.

Sursa: LE NOUVEL OBSERVATEUR / Rador Radio România / Traducerea: Rodezia Costea