G4Media.ro

☰

EXPERȚI despre bătălia din justiție pentru neaplicarea deciziilor Curții de Justiție a…

Sursa: Agerpres/ Autor: Silviu Matei

EXPERȚI despre bătălia din justiție pentru neaplicarea deciziilor Curții de Justiție a UE privind prescripția: ”Miza este salvarea inculpaților prin invocarea drepturilor omului și extinderea perioadei în care faptele penale se prescriu mai repede”

Analize • 4 Februarie 2024 • • 16 comentarii

Mai mulți experți în drept consultați de G4media.ro au explicat miza din spatele ultimei decizii a Curții de Apel București (CAB) care a întrebat Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) dacă sunt încălcate drepturile omului apărate de Curtea Europenă a Drepturilor Omului (CEDO) atunci când sunt puse în aplicare deciziile Curții de Justiție a UE (CJUE) privind prescripția (așa cum a decis un complet al ÎCCJ pe 30 ianuarie 2024).

Potrivit juriștilor consultați de G4media.ro, miza este salvarea unor inculpați prin neaplicarea deciziilor CJUE, invocându-se drepturile omului.

Cum s-a ajuns aici. Timeline cu deciziile instanțelor naționale și europene privind prescripția:

mai 2022: CCR a spus că faptele penale se prescriu mai repede în intervalul 2018 – 2022.

octombrie 2022: ÎCCJ a extins perioada în care faptele se prescriu mai repede la intervalul 2014 – 2022, pe principiul legii penale celei mai favorabile

iulie 2023 și ianuarie 2024: CJUE a decis că instanţele pot aplica deciziile CCR, nu şi hotărârea ÎCCJ de extindere a perioadei în care faptele penale se prescriu mai repede. Practic, CJUE a decis că deciziile CCR privind prescripția nu se pot aplica retroactiv pe principiul legii penale celei mai favorabile.

30 ianuarie 2024: primul verdict al ÎCCJ care respectă deciziile CJUE privind prescripția.

1 februarie 2024: CAB întreabă ÎCCJ dacă sunt încălcate drepturile omului apărate de CEDO atunci când sunt puse în aplicare deciziile CJUE privind prescripția.

Cu alte cuvinte, dacă nu se aplică deciziile CJUE, faptele penale se prescriu mai repede într-un interval mai mare, 2014 – 2022, și mai mulți inculpați scapă prin prescripție, au explicat experții consultați de G4media.ro.  Ultimul exemplu: familia Cosma din Prahova.

Ce agumente a invocat CAB

În decizia din 1 februarie 2024 (prin care întreabă ÎCCJ dacă sunt încălcate drepturile omului atunci când sunt puse în aplicare deciziile CJUE privind prescripția), judecătoarele Andreea Ionescu și Alina Radu susțin că – din punctul lor de vedere – se încalcă drepturile omului prin aplicarea deciziilor CJUE.

<<Dezideratul evitării creării unui ‘risc sistemic de impunitate’ prin lăsarea nesancționată a unor categorii de infracțiuni (domeniul de aplicare fiind, de asemenea, greu de stabilit, data fiind formularea folosită – infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare al Uniunii ori ‘corupția în general și îndeosebi corupția la nivel înalt, în special în cadrul administrației locale’) va conduce, în esență, la crearea unui rezultat cert, și nu doar a unui risc, rezultatul constând într-o încălcare sistemică a drepturilor fundamentale ale omului>>, a conchis completul CAB.

<<În măsura în care se constată o incompatibilitate ori neconcordanță între hotărârile CJUE și ÎCCJ (…) și Constituție, judecătorului îi revine sarcina de a stabili cui acordă prioritate, respectiv unuia dintre instrumentele internaționale, asumate potrivit principiilor constituționale, conform art. 20 (Tratatele internaționale privind drepturile omului) și art. 148 (Integrarea in Uniunea Europeana) din Constituția României sau Constituției României.

În fața unei asemenea alegeri, în opinia Curții, instanțele vor trebui să acorde prioritate standardului cel mai favorabil de protecție, conform legii fundamentale a statului, respectiv Constituției României, a cărei respectare constituie principala obligație a judecătorului național (obligație de conformitate), lege fundamentală care, de altfel, creează cadrul pentru aderarea la diverse forme de cooperare internațională (în lipsa unei atare reglementări, instrumentele internaționale nu s-ar putea impune cu putere obligatorie nici instanțelor naționale).

În acest sens, Constituția Romăniei stabilește, potrivit art. 20 alin. (2) că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementarile internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne contin dispoziții mai favorabile.

În concluzie, respectarea standardului cel mai înalt de protecție urmează a fi folosit ca singur element ce poate determina ordinea de prioritate în cazul unui concurs de reglementări obligatorii”>>, a arătat completul Curții de Apel București.

Citește întreaga motivare a CAB aici. 

Invocarea drepturilor omului pentru a lăsa neaplicate deciziile CJUE nu este o idee nouă. Ea a fost exprimată în decizia 450 din 7 septembrie 2023 de către un complet ÎCCJ din care a făcut parte judecătoarea Lia Savonea. De altfel, judecătoarea CAB Andreea Ionescu este considerată o apropiată a judecătoarei Lia Savonea, au explicat pentru G4media.ro surse judiciare.

Ce spun experții în drept despre decizia CAB care pune la îndoială aplicarea deciziilor CJUE

”Înalta Curte este solicitată de Curtea de Apel București să se pronunțe într-un domeniu care nu este de competența sa: încălcarea unor drepturi fundamentale.

Competența aparține exclusiv CEDO și, practic, ÎCCJ nu numai că este chemată să se pronunțe într-un domeniu ce ține de competența unei instituții europene, dar este chemată să rezolve un aparent conflict pe care îl inventează CAB între CJUE și CEDO.

Este practic un raționament contra naturii, nu ai cum să ceri unei instituții interne, naționale, să regleze un inventat conflict între CJUE și, respectiv, CEDO. Conflictul aceste nu există decât pe hârtia scrisă de CAB.

Este o sesizare inadmisibilă făcută imediat după decizia pronunțată de către ÎCCJ din 30 ianuarie 2024.

Este foarte posibil ca, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, România să și încaseze o condamnare pentru nerespectarea deciziilor CJUE. Nu se știe niciodată cum o parte civilă dintr-un dosar poate să se plângă și să își aducă nemulțumirea în fața CJUE și atunci România, ca stat – nu doar instanțele sau parchetele sau alți participanți în actul jurisdicțional – va avea de suferit. Riscul este major”, a explicat un expert în drept pentru G4media.ro.

”Miza este blocarea aplicării deciziilor CJUE în dosarele de corupție, blocarea dosarelor DNA pe motiv că tot cadrul normativ încalcă CEDO, încalcă drepturile fundamentale.

Aceeași tactică a mai fost folosită cu ocazia proceselor care contestau numirea, prin OUG, a fostului inspector șef interimar al Inspecției Judiciare, Lucian Netejoru. A urmat sesizarea ÎCCJ cu o cerere de hotărâre prealabilă și blocarea aplicarii hotărârii CJUE din prima cauza românească pe statul de drept – Asociația Forumul Judecătorilor din România și alții, ÎCCJ neținând seama de rapoartele Comisiei Europene, asa cum CJUE ceruse”, a explicat un alt jurist consultat de G4media.ro.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Disclaimer:
- G4Media nu a cerut și nu a primit niciodată fonduri guvernamentale direct sau sub forma unor campanii de informare. Acesta este un ajutor de stat mascat care distorsionează piața de media și este inacceptabil. De asemenea, G4Media nu acceptă bani de la partidele politice în afara campaniilor electorale. Publicitatea electorală marcată ca atare este normală în perioada alegerilor.

- G4Media nu a primit și nu acceptă reclame de la industrii precum jocuri de noroc, pariuri, alcool și tutun. Este strict opțiunea G4Media. Nu promovăm vicii care pot distruge sănătatea, viața sau cariera unor oameni.

Tags: , , , , , ,
Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

Vinovăția fostei președinte Cristina Kirchner, confirmată în apel

Analize • 13 Noiembrie 2024 • •
0 comentarii

Ce lipsește din planul lui Ciolacu

Analize • 21 Octombrie 2024 • •
28 comentarii

Comisia Europeană dă în judecată Ungaria pentru controversata sa lege privind „suveranitatea națională

Analize • 3 Octombrie 2024 • •
1 comentariu

16 comentarii

  1. Le-a fost încălcat dreptul fundamental de a fura.

  2. Cata scarba si greata imi provoaca titlurile de „faptele s-au prescris”
    Cate dosare rasunatoare au fost cu condamnari in prima instanta si dupa s-au prescris??Udrea, Familia Cosma, Basescu si muulti multi altii…
    Faptele de genu’ ne umpla paharu’ pana la varf. Cum sa stai intr o tara unde un condamnat la inchisoare scapa prin prescriere si este salvat de justitie?
    Sper ca media, inclusiv dvs g4media, sa faceti presiuni si instiintari/plangeri catre cei din UE cu aceste lucruri nesimtite/nedrepte…ca noi nu mai suntem bagati in seama de loc de cei de aici

  3. Restaurația borfașilor continuă!

  4. unde esti tu Tepes sa ne scapi de boieri

  5. Care drepturi ale omului sunt Încălcate ?Căci instanța de trimitere nu ne spune ce drepturi sunt încălcate.Cercetarea penală și judecarea unor persoane în interiorul termenului legal de prescripție a răspunderii penale definit de legea națională constituie o încălcare a drepturilor omului .Standardul național este Constituția României și Codul penal Român ,ci nu decizia ICCJ 67/2022 a ICCJ.Nicio decizie a unei instanțe nu constituie normă penală în sine,ci produce consecințe prin normele legale pe care se întemeiază.Ori aici materia analizată conduce la concluzia că ICCJ a adoptat o decizie,cea referită, în care ea însăși a încălcat fățiș legea națională respectiv a aplicat dispozițiile legale privind legea mai favorabilă contrar legii(sediul materiei permite aplicarea legii mai favorabile numai dacă dispoziția declarată neconstituțională a conținut pe timpul cât s-a aflat în vigoare prevederi mai favorabile suspectului sau inculpatului,ceea ce nu este cazul de față,căci prevederea declarată neconstituțională ,cea privind întreruperea cursului prescripției a cuprins situații mai nefavorabile inculpatului sau suspectului,prin întreruperea cursului prescripției prin orice act de procedură).Pentru a eluda totuși legea instanța supremă în decizia referită a uzat o sintagmă falsă ,nereală prin redare parțială aceea aceea de cod penal care nu mai prevede întreruperea cursului.prescripției.Un asemenea cod nu a existat niciodată în legislația română, ci doar un cod penal care nu mai prevede cursul prescripției,dar care păstrează în vigoare prescripția specială a răspunderii penale ,acest ultim aspect fiind trecut sub tăcere,prin fals,prin omisiune de instanță supremă în deciziile referite.Un asemenea cod nu poate anula efectele textului legal al prescripției speciale a răspunderii penale,care produce efecte pentru actele procedurale îndeplinite până la data când s-a ivit viciul de neconstituționalitate declarat lui.Acest efect legal conduce la aplicarea principiului legii penale în timp cu împlinirea termenului de prescripție în raport de fiecare caz concret în parte,conform legii,ci nicidecum a principiului legii mai favorabile.Pentru a face posibil acest din urmă lucru,instanța supremă și-a arogat prin decizia referită puteri pe care Constituția și legile organice de funcționare nu i le permite, respectiv a interferat peste atribuțiile autorității legiuitoare Parlamentul României,exercitând nelegal atribuții de legiferare,prin abrogarea cu de la sine putere prin lăsarea neaplicată a textului legal privind prescripția specială a răspunderii penale începând cu 25.06.2018 și pe de altă parte a încălcat a sfidat legea fundamentală -Constituția României,recte art.147 al ultim ,prin extinderea domeniului de aplicare al deciziilor CCR 297/2018 și 358/2022 pe o perioadă anterioară emiterii ,pronunțării și publicării lor în Monitorul Oficial,respectiv anterior datei de 25 iunie 2018,lucru ce constituie îincălcare fățișă a Constituției,potrivit textului legal referit din legea fundamentălă a Romăniei.De fapt asta a spus CJUE prin cele două decizii din 24 iulie 2023 și 24 iulie 2024 și anume să aplice direct prevederile deciziilor CCR 297/2018 și 358/2022,Constituția României și legea romănă,adică art.5 al.2CP(care nu face posibilă incidența principiului legii penale mai favorabile în cauză), ci nu decizia 67/2022 dată de ICCJ, care încalcă atăt cele două decizii ale CCR referite,Constituția României(art.147al.ultim ,Codul penal român (art.5 al.2 CP).Aici problema și conflictul de legi europeană și română poartă asupra stabilirii corecte,conform legii -și române și europene-a termenului de prescripției răspunderii penale și nu are niciun fel de legătură cu materia drepturilor omului.Nici normele legale române referite,nici cele europene respectiv art 325 din TFUE ,text reflectat în deciziile de referință ale CJUE nu prevăd prescripția răspunderii penale în termenul scurtat de ICCJ prin decizia 67/2022,care în sine nu poate constitui ea însăși o normă sau o prevedere legală și de aceea instanțele europene cer neaplicarea acestei decizii,care,neavând nicio acoperire legală nu-și poate găsi incidența.Nu există un drept al omului de a nu mai fi supus instrucției penale și judecății în interiorul termenului de prescripție legal și corect stabilit conform legii, de a beneficia de impunitate,așa cum se insinuează nelegal,fără niciun argument juridic.

  7. *constituie o încălcare a drepturilor omului?
    *acționând contrar legii
    *principiului activității legii penale în timp
    *09 ianuarie 2024

  8. ”Se încalcă” drepturile omului-infractor, nu ale omului cinstit !”? Magistrații aceștia sunt mână în mână cu hoții. Ca și politicienii care fac legi ”mai favorabile” pentru infractori și nu pentru apărarea oamenilor cinstiți.

  9. Media nu poate face presiuni pentru că papa lapte de la politicieni.Este imposibil de a descoperii furtul cu lupul la stana .

  10. Dar când o instanță, adică cel puțin un judecător, motivează cu „fapta nu există „, cum este?!
    Cum să nu existe fapta din moment ce dosarul procurorilor a intrat la judecată si a trecut de camera preliminară?!
    Ne fac ăștia la portofel și la cap de nu mai știm de noi!

  11. Au ieșit din scenă ministra R. Stănoiu și familia „cinstită” Costiniu și am ajuns la altă tovarășă judecător. Tova Lia Savonea, care începând cu era Dragnea și-a creat o pletoră-scut de la ÎCCJ la CAB și care dirijează, la comenzi politice, justiția după bunul lor plac.
    România, jeux sont fait, rien va plus!

  13. Nu cred ca mai vedem vreun eurocent dacă ne jucam de-a alba/ neagra cu dreptul european. UE nu are de ce sa plătească mafioții din România.

  14. Singura noastră șansă este federalizarea. Noroc ca am fost conditionati sa mai facem cate ceva, ca altfel, cu hoția generalizata, eram terminati. E clar ca singuri ne ducem de râpă. În penitenciarele românești ajung doar fraierii și săracii, de asta sunt asa de pline.

  15. instanță supremă va avea de răspuns la câteva întrebări punctuale:
    -dacă standardul național de protecție este Constituția României,prin deciziile CCR 297/2018 și 358/2022,așa cum afirmă completul de la instanță de trimitere,atunci de ce magistrații romăni nu aplică direct legea fundamentală și cele două decizii referite, ci operează cu decizia 67/2022 a ICCJ ,privind dezlegarea unor chestiuni de drept,care încalcă fățiș ,fără echivoc Constituția României-art.147al.ultim,dispunând contrar acestul text de lege ca cele două decizii CCR referite să producă efecte și pe perioada anterioară publicării lor în Monitorul Oficial, respectiv anterior datei de 25 iunie 2018,deși textul legal din Constituția României prevede imperativ că deciziile CCR produc efecte numai pentru viitor,adică după data publicării lor în Monitorul Oficial?Admite ICCJ că extinzând efectele deciziilor CCR 297/2018 și 358/2022 pe perioade anterioare emiterii și publicării lor în Monitorul Oficial a încălcat Constituția României?
    -este operabilă aplicarea principiului legii mai favorabile definit de art.5 CP în cauză în condițiile în care potrivit al.2 al acestui text de lege aceste dispoziții legale operează numai dacă textul declarat neconstituțional ,recte art.155 al.1 CP privind întreruperea prescripției a conținut numai dispoziții mai favorabile suspecților sau inculpaților pe perioada căt s-au aflat în vigoare,situație inexistentă întrucăt textul analizat a conținut numai prevederi nefavorabile suspecților sau inculpaților pe perioada căt a fost în vigoare?Admite înstanța că prin decizia ICCJ 67/2022 a încălcat dispozițiile art.5 al.2 cod penal ,atunci când a aplicat și a adus în discuție prin referita decizie,principiul legii penale mai favorabile,deși textul legal în materie evidențiat interzice expres,imperativ în situația dată aplicarea respectivului principiu?Cum justifică ICCJ încălcarea textului art.5 al.2 Cod penal prin decizia 67/2022?
    -care este situația juridică reală supusă analizei de ICCJ prin decizia 67/2022 aceea de cod penal care nu mai prevede întreruperea cursului prescripției,reliefată în decizie,sau cea de cod penal care nu mai prevede întreruperea cursului prescripției,dar menține în vigoare prescripția specială a răspunderii penale,având în vedere că textul legal care reglementează această din urmă materie nu a fost niciodată abrogat expres sau tacit și nici nu a fost vreodată declarat neconstituțional?O analiză a instituției prescripției răspunderii penale prin prisma ipoteticei aplicări a art.5 CP privind legea penală mai favorabilă(deși textul în discuție prin al.2 interzice expres acest lucru în situația dată) trebuie să vizeze situația prescripției in integrum (adică atăt termene generale de prescripție căt și prescripția specială potrivit reglementărilor legale existente) sau numai o parte selectată din materia prescripției,respectiv aceea care se referă la termenele generale?Admite instanța supremă că în decizia 67/2022 a folosit o sintagmă falsă,nereală prin omisiunea reflectării ,aceea de cod penal care nu mai prevede întreruperea cursului prescripției,în loc de aceea reală,corespunzătoare situației faptice reale de cod penal care nu mai prevede întreruperea cursului prescripției,dar menține în vigoare prescripția specială a răspunderii penale?Admite instanță supremă în aceste condiții că prin interpretarea dată în decizia 67/2022 a definit în mod nereal situația premisă și a luat în considerare cu de la sine putere ca abrogat textul legal privind prescripția specială a răspunderii penale ,lăsându-l naeplicat?

  16. -materia sau domeniile definite de art.325 din TFUE, la care fac referire cele două decizii de referință, își găsesc corespondent în legea română-codul penal,legislația specială care incriminează infracțiuni,legislația conexă de trimitere,prin interpretarea literală,gramaticală și teleologică a normelor juridice?Apreciază instanța supremă că îi permite Constituția României și dreptul comunitar european să lase în neaplicare acest text de lege?
    -în interpretarea literală ,gramaticală și teleologică a normelor legale din România consideră instanță supremă că termenii risc sistemic de impunitate,număr semnificativ de cazuri,fraudă gravă folosiți în cele două decizii ale CJUE de referință în cauză sunt neinteligibili,nedecelabili și nu pot fi supuși operei de evaluare a magistraților români?Poate constitui situația dată un motiv de neaplicare a deciziilor CJUE sau o situație de solicitare de clarificări suplimentare CJUE ,în cazul în care se demonstrează argumentat că termenii nu pot fot fi înțeleși prin corespondență cu legislația română?
    -care este natura reală a pretinsului conflict dintre legea română și cea europeană-aplicarea corectă,legală a instituției prescripției răspunderii penale în raport cu ambele legi sau suprimarea nelegală a drepturilor omului?Eventuala condamnare a unei persoane pe baza probelor în interiorul termenului legal de către o instanță în raport cu dispozițiile legale în materie constituie o încălcare a drepturilor omului?În raport de cele referite anterior există sau nu un conflict între legea română și cea europeană?
    -care este standardul național de protecție-Constituția României sau decizia 67/2022 a ICCJ?
    -dacă stabilirea unui criteriu unitar,nediscriminatoriu de aplicare a prescripției răspunderii penale impune anularea deciziei 67/2022 a ICCJ?