Experți în arme atomice, despre posibilitatea ca Ucraina să-și reia programul nuclear: O idee nechibzuită, dar exclusă în prezent

Mai mulți experți străini în arme nucleare au declarat că ar fi “o idee nechibzuită,” insa „putin probabila in prezent” ca Ucraina să reîncerce să-și reia programul atomic, după ce țara est-europeană a renunțat în mod voluntar la arsenalul său nuclear la sfârșitul anilor ’90. G4Media a consultat specialiști nord-americani după apariția unui articol care vorbea despre scenariul ipotetic în care Ucraina – care este parte a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP) ca stat fără arme nucleare, neexistînd indici că ar urmări arme atomice în acest moment – s-ar putea reînarma nuclear cu scopul de a răspunde agresiunii militare a Rusiei.

Contextul

Un articol recent publicat în New Eastern Europe încearcă să răspundă la scenariul teoretic în care Ucraina, atacată continuu de forțele armate ale lui Vladimir Putin, ar putea sa-si reia programul nuclear, dând peste cap securitatea regională și globală într-o perioadă extrem de tensionată.

Ucraina a avut o moștenire nucleară semnificativă, fiind cândva gazda celui de-al treilea arsenal nuclear ca mărime din lume, cu mii de focoase nucleare pe teritoriul său.

Potrivit datelor, Ucraina a deținut aproximativ 1.900 de focoase strategice, 176 de rachete balistice intercontinentale (ICBM) și 44 de bombardiere strategice.

După dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991, Ucraina a renunțat în mod voluntar la armele sale nucleare. Până în 1996, Kievul a returnat Rusiei toate focoasele sale nucleare în schimbul ajutorului economic și al asigurărilor de securitate și s-a alăturat TNP ca stat fără arme nucleare.

Această decizie a Ucrainei a fost un pas crucial în eforturile internaționale de dezarmare și a fost facilitată și de Memorandumul de la Budapesta privind asigurările de securitate, semnat la 5 decembrie 1994, de Ucraina, Rusia, Statele Unite și Marea Britanie. China și Franța, ambele state cu arme nucleare și membri permanenți ai Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, au oferit și ele asigurări scrise separate Ucrainei.

Punctele cheie ale Memorandumului de la Budapesta – care este un angajament politic, nu un tratat obligatoriu din punct de vedere juridic – includ respectarea suveranității, ceea ce înseamnă că statele semnatare s-au angajat să respecte suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul granițelor sale existente. Abținându-se de la folosirea forței, statele semnatare au promis că nu vor amenința Ucraina.

Această asigurare era menită să prevină orice agresiune împotriva integrității teritoriale a țării. Dacă Ucraina s-ar confrunta cu o agresiune sau amenințarea unei agresiuni cu încălcarea Cartei ONU, atunci statele semnatare s-au angajat să se consulte între ele și să ia măsurile adecvate pentru a rezolva situația. Natura exactă a acestui răspuns nu a fost specificată, dar a fost menită să semnaleze un sprijin politic puternic din partea comunității internaționale.

Memorandumul a fost însă încălcat de Rusia de două ori în ultimul deceniu. Prima data, în 2014, când trupele lui Putin au invadat Peninsula Crimeea, care a fost ulterior anexată în urma unui referendum controversat. A doua oară, la 24 februarie 2022, când Rusia a declanșat un atac pe scară largă împotriva Ucrainei, atacând infrastructura militară, aeroporturile, centrele de control și comandă ale acesteia și încercând să captureze Kievul.

Din acel moment, asigurarea centrală a Memorandumului de la Budapesta de a respecta suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și de a se abține de la folosirea forței împotriva acesteia este încălcată în mod continuu.

Ce cred experții

În contextual invaziei ruse, unele voci s-au întrebat dacă o eventuală reînarmare nucleară nu va garanta securitatea Ucrainei, asigurându-se astfel că riscurile unei agresiuni militare viitoare ale Rusiei sunt eliminate. Această presupunere se bazează pe faptul că niciun stat nuclear nu s-a confruntat vreodată cu o invazie pe scară largă din partea unei puteri străine.

G4Media a consultat mai mulți experți nord-americani cărora le-a cerut să comenteze posibilul scenariu în care Ucraina redevine un stat cu arme nucleare și ce ar însemna acest lucru pentru securitatea regională și globală.

Erika Simpson, profesor asociat de relații internaționale la University of Western Ontario în London (Canada) și președinte al Canadian Peace Research Association (CPRA): “Ar fi foarte nechibzuit și puțin probabil ca Ucraina să încerce să-și dobândească propriul arsenal nuclear secret sau declarat. Aliații NATO ar dezaproba acest lucru, iar Ucraina și-ar pierde încrederea în rândul aliaților occidentali. Soldații ucraineni ar risca să fie vizați de Rusia, iar Ucraina ar încălca avizul consultativ al Curții Internaționale de Justiție din 1996.”

David Welch, șeful catedrei de cercetare universitară și profesor de științe politice la Universitatea din Waterloo (Canada), specializat în relații internaționale și securitate: “Nu există posibilitatea ca Ucraina să achiziționeze arme nucleare în curând. (Ucrainienii) nu dispun de infrastructura de cercetare necesară; nu au acces la materialele necesare; și nu există nicio posibilitate realistă ca ei să obțină arme nucleare de la altcineva. Acesta nu este genul de lucru pentru care merită să ne îngrijorăm.”

Dakota S. Rudesill, professor asociat la Moritz College of Law, Senior Faculty Fellow la Mershon Center for International Security Studies de la de la Ohio State University (SUA): “Ucraina este o țară avansată, cu o populație numeroasă și bine educată. Pe timp de pace, probabil că ar putea produce o armă nucleară funcțională în câțiva ani de la decizia de a face acest lucru. Cu toate acestea, o astfel de decizie în acest moment s-ar confrunta cu trei obstacole. În primul rând, Ucraina este în război. Să fi bombardat în mod regulat de rachete și drone rusești face totul mai dificil. Ucraina este principala țintă a serviciilor de informații a Rusiei în acest moment și rușii ar încerca cu siguranță să atace orice instalații, infrastructură sau materiale pe care Moscova crede că Ucraina le folosește în programul său nuclear.

În al doilea rând, Ucraina ar risca să înstrăineze Statele Unite și alte țări NATO pe care se bazează pentru arme ca să lupte împotriva rușilor. Statele Unite și aliații săi din NATO sunt angajați în neproliferarea nucleară.

În al treilea rând, dacă Ucraina ar dobândi o armă nucleară, nu este clar că aceasta ar face Ucraina mai sigură. Pe de-o parte, s-ar putea, având un efect descurajant împotriva Rusiei. Pe de altă parte, aceasta ar putea crește șansele ca Rusia să folosească mai întâi armele nucleare împotriva Ucrainei, de exemplu pentru a distruge programul nuclear al Ucrainei sau primul lot de arme nucleare. Din toate aceste motive, nu îmi este clar că Ucraina ar urmări de fapt construirea unei arme nucleare în acest moment.”

Matthew Bunn, profesor James R. Schlesinger de practica energiei, securității naționale și politicii externe la Harvard Kennedy School în Cambridge, Massachusetts (SUA): “Acesta nu este un risc serios pe termen scurt – (ucrainienii) nu au niciuna dintre facilitățile necesare.”

Richard Price, profesor în Departamentul de Științe Politice, The University of British Columbia în Vancouver (Canada): “Nu urmăresc astfel de probleme într-un mod informat detaliat – de exemplu, dezbaterile care ar putea avea loc între ucraineni și alți înalți oficiali guvernamentali. De la distanță, aș fi extrem de surprins dacă Ucraina ar începe să se gândească serios la achiziționarea de arme nucleare, deoarece se pare că riscurile unor atacuri preventive din partea Rusiei pentru a preveni o asemenea capacitate sau alte forme de escaladare ar depăși orice beneficii. Adică, aceste arme nu ar provoca singure o retragere a Rusiei, scopul lor principal ar fi să descurajeze un atac. Dar acest lucru s-a întâmplat deja.”

Mariana Budjeryn, Senior asociat în cercetare, Project on Managing the Atom la Belfer Center de la Harvard Kennedy School în Cambridge, Massachusetts (SUA): “Ceea ce mă întrebați este să speculați despre un viitor potențial, care este întotdeauna o afacere dificilă. Ar putea Ucraina să dobândească arme nucleare? În teorie, orice țară cu suficientă hotărâre poate dobândi arme nucleare. Proiectul necesită cunoștințe științifice, investiții industriale și voință politică. Dar tehnologia nucleară are cel puțin 70 de ani, așa că nu este prohibitivă nici măcar pentru țările mai puțin dezvoltate – gândiți-vă la Pakistan și Coreea de Nord. Ucraina a făcut parte dintr-o superputere nucleară, URSS, și din proiectul său legat de bomba atomică și, probabil, a păstrat unele cunoștințe și capacitatea științifică și industrială moștenită de a lansa programul nuclear. Dar ar trebui să se investească și să se construiască mult, inclusiv în ciclul complet al combustibilului nuclear. Ar fi costisitor și ar dura mult timp, dar cu siguranță este posibil, având în vedere un angajament politic.

Obstacolele în calea dezvoltării armelor nucleare de către Ucraina ar fi mai mult politice decât tehnologice. Ucraina ar trebui să se retragă din Tratatul de neproliferare a armelor nucleare (TNP), unde este un stat membru fără arme nucleare, și să lanseze un program de arme nucleare. Până în prezent, numai Coreea de Nord a făcut acest lucru, în 2003. India, Pakistanul și Israelul nu au aderat niciodată la TNP, iar Statele Unite, Rusia, Marea Britanie, Franța și China sunt state recunoscute cu arme nucleare în temeiul TNP. Sau ar trebui să lanseze un program de arme nucleare în secret, încălcând TNP, precum Iranul sau anterior Irakul și Libia.

Fiecare dintre aceste căi este plină de consecințe politice internaționale. În calitate de susținători și de executanți pe termen lung ai TNP, Statele Unite și aliații săi occidentali s-ar afla într-o poziție dificilă: nu ar putea pur și simplu să închidă ochii în fața unui program nuclear ucrainean, în timp ce presează și sancționează Iranul pentru acesta. Cel puțin, le-ar fi greu să justifice un sprijin militar și economic continuu pentru Ucraina. Liderii ucraineni știu și înțeleg acest lucru (să sperăm) și astfel ar fi foarte riscant ca Ucraina să saboteze sprijinul aliaților pe care se bazează atât de mult. O alegere mai bună ar fi ca Ucraina să obțină aderarea la NATO și să fie protejată de descurajarea extinsă, inclusiv nucleară, oferită de alianță. Retragerea Ucrainei din TNP ar da o lovitură puternică regimului internațional de neproliferare, care este deja supus mult stresului din mai multe direcții.

Există cu siguranță o lume în care nu se găsește o soluție durabilă pe termen lung pentru securitatea Ucrainei după încheierea războiului (indiferent ce ar însemna asta), în care Ucraina continuă să se simtă amenințată de o Rusia revanșistă, primind în același timp sprijin inadecvat din partea NATO/Occident – cu cât sprijinul este mai mic, cu atât costul pierderii acestuia este mai mic – și ar putea lua în considerare în mod serios lansarea unui program nuclear. Dacă acest lucru s-ar întâmpla și Ucraina ar rezista reacțiilor internaționale negative, și în același timp ar preveni încercările inevitabile ale Rusiei de a-i sabota programul, nu văd de ce descurajarea nucleară ar funcționa mult diferit într-o diadă Ucraina-Rusia decât într-o relație India-Pakistan. Dar consider că această lume este mult mai puțin probabilă decât o lume în care NATO promite Ucrainei o garanție de securitate într-o anumită formă.”

Surse: New Eastern Europe