Explicațiile unui eșec răsunător la alegerile din Franța: Valérie Pécresse, candidata care plictisește dreapta franceză

În ciuda experienței sale politice dovedite, Valerie Pecresse, candidata Partidului Republicanilor, a luat doar 4,79% din voturi la alegerile prezidențiale de duminică. Retrogradată pe locul cinci în clasament, ea nu-i convinge nici măcar pe alegătorii din orașul său natal, Neuilly sur Seine, scrie publicația spaniolă La Razon, preluată de Rador.

Neuilly sur Seine, de la periferia Parisului, e un bastion tradițional al dreptei în Franța, o trambulină istorică și decisivă pentru Nicolas Sarkozy în 2007, după ce a fost primar al acestui oraș timp de 19 ani. Este considerat „cartierul francezilor bogați” și își merită numele. Lista vecinilor celebri pe care i-a acumulat Neuilly sur Seine este scrisă cu litere de aur: Aristotel Onassis, Jean-Paul Belmondo, Dominique Strauss-Kahn, François Truffaut şi Liliane Bettencourt, proprietara gigantului L’Oréal şi cea mai bogată femeie din Franţa. Orașul are cel mai mare număr de locuitori care plătesc impozit pe avere din Franța, iar averea medie pe gospodărie este de 3 milioane de euro.

În timp ce stânga sau centrismul câștigă alegerile în restul Franței, la Neuilly dreapta atinge record de voturi de până la 82%, așa cum a fost cazul lui Sarkozy împotriva lui Hollande în 2012. Cu toate acestea, cu câteva zile înainte de alegerile prezidențiale, această enclavă economică și de afaceri nutrea făţiş un sentiment de înfrângere și nu-și ascundea profundă dezamăgire față de candidata Republicanilor, Valérie Pécresse, potrivit La Razon.

Când trecem pe străzile din Neuilly sur Seine, ne întâmpină un șir de comentarii nefavorabile: „Este o femeie insipidă, lentă, fără nicio carismă”, spune Fabien, 45 de ani. „Nu are forţa necesară pentru a fi președinte. Nu o voi vota; nu știu pe cine voi vota, dar nu va fi pentru ea. „Când Valérie Pécresse spune că este ‘invincibilă’ mă face să râd și, în același timp, să adorm”, spune Chantal, managerul unei companii, în vârstă de 37 de ani. „Am crezut că va fi o candidată mai puternică, dar nu a fost. E o rușine”.

Pécresse, 54 de ani, s-a născut chiar în Neuilly sur Seine. Din acel moment, ea pare să fi urmat un drum drept către actuala candidatura prezidențială: a fost studentă la prestigioasa Școală de Înalte Studii Comerciale și la elitista Școală Naţională de Administraţie, considerată pepinieră de președinți. A fost numită consilier al lui Jacques Chirac în 1998 și a devenit tânără parlamentară în vârstă de 34 de ani în 2002.

După victoria lui Sarkozy din 2007, ea a fost numită ministru al Învățământului Superior și al Finanțelor. În 2015, ea a decolat singură când a fost aleasă președinte al Ile-de-France, regiunea capitalei. Și poate asta e problema: cariera sa este perfectă… și plictisitoare. Pécresse este femeia îmbrăcată impecabil, cu coafură îngrijită, care nu se conectează cu masele. În discursurile sale există o lipsă notabilă de spontaneitate și forță electorală care a făcut ca intenția ei de vot să scadă de la 17% inițial la 9%.

Prăbușirea este evidentă și chiar și orașul său natal își dă seama. Membrii partidului încearcau în zadar să împartă pliante cu programul candidatei și să primească un „nu” ca răspuns. Când întrebăm de ce nu există nicio conexiune cu doamna dreptei franceze, vecinii spun că poziția ei nu este autentică: „Este mediocră”, spune Magali, proprietara unui atelier de modă din zonă. „Pare fabricată, manipulată de un șef care îi ordonă ce să spună și cum să se miște. Nu este capabilă să iasă din scenariu și să fie naturală”. Jérôme, un inginer de 42 de ani, consideră că Pécresse nu a știut să-și „vândă” programul, dar s-a concentrat să-l atace pe Macron. „Este o strategie greșită. Aș dori să aud mai multe despre ce intenționează să facă pentru Franța”.

Programul lui Pécresse corespunde ideologiei de dreapta: creșterea salariilor cu 10%, simplificarea administrativă cu desființarea a 200.000 de posturi de funcționari publici, încetarea săptămânii de lucru de 35 de ore, cererile de azil din străinătate și respectul absolut pentru secularism.

Traducerea: Rodezia Costea / foto: Valerie Pecresse – Facebook