(EXPLICATIV) De ce au fost rezultatele referendumului din Republica Moldova privind integrarea europeană așa de strânse?

După numărarea a aproape tuturor voturilor exprimate duminică la referendumul constituțional, DA-ul conduce cu circa 11.000 de voturi, 50,4% la 49,6% din aproape 1,5 milioane de voturi. Cum se explică acest scor așa de strâns?

• Sondajele de opinie – au dat toate victorii în general confortabile ale DA-ului, generând un orizont de așteptare nerealist pentru sprijinitorii integrării europene. Iar acest lucru se referă și la sondajele mai vechi dinainte de convocarea referendumului care arătau de mai mulți ani sprijin de principiu pentru integrarea europeană, atunci când aceasta nu era o perspectivă realistă. Mai multe sondaje recente arătau un număr mare de indeciși, non-participanți la vot și refuzuri de răspuns, ceea ce, prin eliminare umfla artificial scorul DA-ului. Este evident că majoritatea acestora intenționau să voteze NU ori s-au decis în ultimul moment, influențați de factori necuantificabili în sondaje,
• Decizia însăși de a convoca referendumul – președinta Maia Sandu a convocat plebiscitul la care întrebarea era Susțineți modificarea Constituției în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană? Or, convocarea unui referendum pe această temă când UE abia a decis începerea negocierilor de aderare cu Moldova pe 25 iunie 2024, start unui proces lung și cu final incert, a stârnit nedumerire în rândul unor state membre și a fost calificat drept inutil de adversarii Maiei Sandu, care au acuzat-o că recurge la acest gest politic în încercarea de a-și mări scorul în scrutinul prezidențial desfășurat simultan și a fi aleasă din primul tur cu majoritate absolut. Un argument credibil care pare să fi avut un anume impact.
• Sabotajul Federației Ruse – este foarte clar că agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și poziția Republicii Moldova în vecinătate, precum și situarea fermă a președintei Maia Sandu și a guvernului său de partea Occidentului și în particular a UE în acest conflict au determinat liderii Uniunii să accepte faptul că Moldova nu mai poate rămâne în zona “gri” care de fapt e zona de influență a Rusiei. Dar Moscova nu s-a împăcat cu noul context geo-strategic Moldova – UE și a declanșat o campanie furibundă cu ocazia referendumului și a alegerilor prezidențiale prin mai multe mijloace. Iată principalele pârghii folosite:
• Influențarea prin mijloace financiare – principalul actor a fost politicianul fugar Ilan Șor, condamnat în Moldova pentru furtul unui miliard de dolari, care a dirijat de la Moscova, prin cărăuși de bani, sume importante în euro, destinate opoziției anti-europene. Mulți din acești bani trimiși prin rute aeriene ocolitoare au fost confiscați de autorități, permițând victimizarea prin invocarea existenței unor decizii judecătorești de confiscare. Alte sume de bani au ajuns prin transferuri bancare la persoane din Moldova, iar autoritățile au susținut că s-a încercat mituirea electorală a circa 150.000 de persoane, numai în luna septembrie 2024 fiind transferate sume de ordinul a 15 milioane de dolari. Președinta Maia Sandu a denunțat această ingerință în prima sa reacție de după închiderea urnelor, avansând un număr de 300.000 de alegători a căror mituire s-a încercat, fără însă a numi Rusia. Presa a documentat tentative de mituire a alegătorilor chiar în ziua alegerilor.
• Intoxicarea informațională prin vehicularea de narațiuni false, cu precădere prin rețelele sociale. Pe rețele ca vkontakte, smotri.ru, Telegram sau TikTok au fost vehiculate, cu efecte devastatoare, falsuri ca înlocuirea la cererea UE în documentele de identitate a numelor “Tată” și “Mamă” cu “Părinte 1” și “Părinte 2” sau introducerea în funcțiile publice a unor cote de reprezentare a persoanelor LGBT. Într-o țară în care homofobia este încă extrem de prezentă în mentalul colectiv, astfel de falsuri au fost foarte eficiente în cazul votului la referendum. Un alt mod de strecurare a narațiunilor false sunt site-urile rusești de filme piratate foarte populare în Moldova, unde se inserează video-uri, realizate profesionist, uneori pretinzându-se că vin din partea unor organizații occidentale, ca de pildă un film în care o tabără premilitară pentru copii din Rusia era prezentată ca o tabără NATO.
• Răspândirea limbii ruse în societate – circa 20% din populația Republicii Moldova are altă limbă maternă decât româna, mai ales rusa, indiferent de etnia persoanei respective. La votul din 20 octombrie găgăuzii din sud au votat în proporție de aproape 95% împotriva integrării europene, la fel ca 86% la Taraclia, raion majoritar locuit de etnici bulgari, în timp ce în întreg nordul Republicii Moldova unde sunt concentrați etnicii ucraineni votul NU a fost majoritar, în pofida războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Și etnicii ruși din Republica Moldova sunt majoritar împotriva integrării în UE, deși în procentaje mai mici decât ceilalți minoritari, fiind în proporție covârșitoare urbani și cu un grad mai ridicat de educație. Pe lângă aceasta, majoritatea moldovenilor, printre care și cei tineri, vorbesc limba rusă, care devine limbă de comunicare interetnică în interacțiunile cu minoritarii. Limba rusă devine adeseori un instrument de manipulare, în timp ce factorul etno-lingvistic îl bate pe cel economic și avantajele de la UE trec pe locul al doilea față de loialitatea față de Rusia, clădită, în cazul găgăuzilor și bulgarilor pe parcursul celor 200 de ani de când au fost colonizați în sudul Basarabiei de Imperiul Țarist.
• Număr redus al secțiilor de votare în unele țări din Diaspora – un factor marginal, dar care capătă o importanță mai mare în cazul unui vot strâns ca cel de la referendum. Votul din Diaspora a determinat victoria DA-ului, diferența de acolo fiind mai mare decât cea în favoarea NU-ului din interiorul Republicii Moldova și imaginile cozilor de la cele numai trei secții de votare de la București ar putea duce cu gândul că este un factor important. Trebuie însă adăugat faptul că și în Federația Rusă, unde locuiesc numeroși moldoveni, nu au fost deschise decât cinci secții, dintre care două la Moscova. E posibil ca autoritățile de Chișinău să fi recurs la o echilibrare într-o situație potențial delicată.
• Atitudinea unor români din România – un alt factor marginal care își are originea în ignoranța multora de la vest de Prut față de situația din Republica Moldova. Acest lucru îi face să aibă un reflex aproape pavlovian ca atunci când e vorba de Republica Moldova să menționeze automat unirea, etnia, limba și alte astfel de chestiuni naționalist-patriotarde în lipsă de cunoștințe elementare, simptom de manifestare a unui fals complex de superioritate, care îi face pe unii să-i numească pe moldoveni “ruși”, “proști” și alte epitete care de fapt vine din partea unora care suferă în genere de un complex de inferioritate și au găsit în sfârșit pe unii cu care să se dea mari. Mai grav e când reflexele pavloviene se manifestă la politicieni ca de pildă liderul PNL și candidat la președinția României, Nicolae Ciucă. El spunea în ziua votului 20 octombrie: “Referendumul de astăzi este șansa unirii României și Republicii Moldova în Uniunea Europeană”. Astfel de declarații făcute într-un asemenea context electoral sunt un cadou făcute propagandei rusești care ațâță românofobia de cel puțin un secol și folosește adeseori sperietoarea unirii cu România cu prilejul unor alegeri.