Explozii de radiații, coliziuni violente sau simpla trecere a timpului: Cum poate fi distrusă o galaxie

În cele din urmă, toate galaxiile, inclusiv Calea Lactee, își vor găsi sfârșitul. Dar cum mor galaxiile? Dacă aveți chef să distrugeți o întreagă galaxie, aveți mai multe opțiuni, în funcție de nivelul de distrugere dorit, explică Space.com.

Opțiunea 1: Trezirea unei găuri negre

În inima aproape fiecărei galaxii se află o gaură neagră supermasivă. În cazul Căii Lactee, avem Sagittarius A*, o bestie cu o greutate de peste 4,5 milioane de ori mai mare decât a Soaelui. De obicei, aceste găuri negre gigantice sunt liniștite și adormite, sorbind orice bucățică de gaz sau stele care se plimbă prea aproape. Dar, ocazional, ele se ospătează cu o masă mult mai mare. Atunci, gazul se învârte în jurul lor și se comprimă, atingând temperaturi de peste un miliard de grade.

Aceste temperaturi ridicole fac ca gazul să emită o cantitate enormă de radiații care apoi inundă întreaga galaxie, încălzind orice rezervă de gaz și împiedicând formarea de noi stele. Deși lucrurile se calmează de obicei după aceea, în cele mai grave cazuri, radiațiile din vecinătatea găurii negre pot expulza pur și simplu cantități masive de gaz din galaxie.

Acest lucru nu distruge galaxia, dar o ucide efectiv, împiedicând formarea de noi stele pentru o perioadă foarte lungă de timp și, în unele cazuri, pentru totdeauna.

Opțiunea 2: Intrarea într-un roi de galaxii

Grupările de galaxii sunt centrele urbane dense ale cosmosului, care găzduiesc de obicei o mie sau mai multe galaxii. Dar aceste roiuri conțin mai mult decât galaxii; ele conțin, de asemenea, rezervoare vaste de gaz fierbinte și subțire, cunoscut sub numele de mediu intracluster (ICM).

ICM este atât de subțire, încât în laboratoarele de pe Pământ ar fi Înregistrat ca un vid. Dar atunci când galaxiile se încadrează într-un roi, ele trebuie să înoate prin el. Inițial, acest lucru duce la o scurtă rundă de formare de stele, deoarece undele de șoc comprimă norii de gaz din întreaga galaxie. Dar, în cele din urmă, presiunea își face treaba, adunând bucăți de gaz din galaxie precum resturile care se desprind de pe un meteorit.

Acest lucru duce la o situație drăguță cunoscută sub numele de „galaxii meduză”, numită astfel deoarece gazul desprins seamănă cu tentaculele unei meduze. Deși majoritatea galaxiilor pot supraviețui unui asemenea eveniment, unele galaxii mai mici se evaporă complet.

Opțiunea 3: Ciocnirea de altă galaxie

Coliziunile dintre galaxii reprezintă una dintre cele mai mari eliberări de energie din universul cunoscut, ceea ce înseamnă că nu este tocmai o priveliște frumoasă. Calea noastră Lactee se va ciocni cu galaxia vecină Andromeda în aproximativ 5 miliarde de ani.

Un proces lent și dureros care durează sute de milioane de ani, fuziunea dintre două galaxiilor pot ridica uriașe cozi de maree care constau în fluxuri de stele și gaze care se arcuiesc în jurul galaxiilor. În timpul coliziunii și fuziunii, nenumărate stele se pierd prin interacțiuni aleatorii. Iar odată ce găurile negre supermasive ale celor două galaxii se întâlnesc, o nouă rundă de radiații lovește galaxia nou fuzionată. Devastarea combinată epuizează galaxia de rezervoarele de gaz, oprind definitiv formarea stelelor.

Opțiunea 4: Întâlnirea cu o galaxie mult mai mare

În cazul în care o galaxie mai mică și un partener mult mai mare fuzionează, aceasta poate însemna sfârșitul galaxiei mai mici. Într-adevăr, studiul Gaia al Agenției Spațiale Europene a găsit rămășite de galaxii mici „canibalizate” împrăștiate în toată Calea Lactee.

Un astfel de exemplu este cunoscut sub numele de „cârnatul Gaia”. Această colecție de stele împrăștiate în jurul nucleului Căii Lactee are proprietăți comune, cum ar fi abundența de elemente grele și parametrii orbitali, care sunt distincte de restul populației. Astronomii cred că stelele din cârnatul Gaia sunt rămășițele zdrențuite ale unei mici galaxii pitice care a fost sfâșiată de fuziunea cu Calea Lactee.

Astronomii au identificat zeci de alte astfel de colecții, fluxuri, aglomerări și rămășițe – un semn al istoriei violente de fuziune a oricărei galaxii de dimensiuni decente, precum este a noastră

Opțiunea 5: Așteptarea

În cele din urmă, timpul își va face treaba. Galaxiile sunt remarcabil de stabile; multe dintre ele există de mai bine de 10 miliarde de ani. Dar nimic nu durează la nesfârșit.

Într-un viitor foarte, foarte îndepărtat, când universul va fi de multe ori mai bătrân decât este astăzi, galaxia Calea Lactee-Andromeda, care a fuzionat, va începe să se dizolve. Este pur și simplu o chestiune de șansă gravitațională. Cele mai multe stele își petrec cea mai mare parte a vieții departe una de cealaltă, dar, ocazional, ele se rătăcesc prea aproape. Atunci când o fac, ele execută un mic dans gravitațional, trimițându-le în noi direcții. Foarte rar, una dintre ele poate obține suficientă energie pentru a scăpa cu totul din galaxie.

Acest lucru este incredibil de rar, dar, după trilioane de ani, este inevitabil să se întâmple. În cele din urmă, tot ce se află în galaxia noastră va ajunge fie în interiorul unei găuri negre gigantice, fie va fi împrăștiat în universul mai larg. Iar acesta va fi cu adevărat sfârșitul galaxiei noastre.