Extinderea umbrelei nucleare franceze și britanice în Europa trezește un mare interes în rândul aliaților – analiză Le Monde

Dezbaterea este una foarte sensibilă și abia a început. Într-un moment în care legătura transatlantică este în criză, din cauza alinierii Statelor Unite la Rusia în contextul războiului din Ucraina, președintele francez Emmanuel Macron a relansat, pe 28 februarie, discuțiile privind extinderea umbrelei nucleare franceze la alte țări europene, potrivit Le Monde.

„Franța a recunoscut întotdeauna o dimensiune europeană a intereselor sale vitale”, a spus Macron în marja unei vizite de stat în Portugalia. Comentariul a venit ca un răspuns la o poziție luată pe acest subiect – mult timp de neconceput în Germania – de viitorul cancelar german, Friedrich Merz. Pe 21 februarie, acest atlantist fervent și-a anunțat, împotriva oricăror așteptări, intenția de a „discuta cu britanicii și francezii pentru a vedea dacă protecția lor nucleară ar putea fi extinsă și [la germani]”.

Deși deschiderea germană nu a fost încă confirmată, ea l-a determinat pe președintele francez să profite de ocazie, deoarece această idee, susținută de mult de Paris, nu a stârnit până acum decât respingere și neîncredere la Berlin. Poziția franceză pare, de atunci, să-și găsească un ecou și printre alte țări reticente anterior: Țările Baltice, Suedia, România și Polonia. „Chestiunea se pune mai intens zilele acestea din cauza incertitudinii tot mai mari legată de garanția americană și de angajamentul american în cadrul NATO”, justifică o sursă diplomatică franceză.

În această etapă, însă, implicațiile remarcilor președintelui Macron sunt greu de măsurat. Președintele, care singur poate decide asupra loviturii nucleare, a rămas vag cu privire la limitele geografice exacte ale acestor „interese vitale”, în conformitate cu imperativele ambiguității militare. „Principalul progres este că am trecut dincolo de simpla menționare. Există acum o dorință reală de a avansa pe acest subiect, într-un context geopolitic fără precedent. Dar acest lucru trebuie urmat de efecte”, rezumă Héloïse Fayet, cercetător la Institutul Francez de Relații Internaționale, amintind că poziția franceză a făcut obiectul mai multor declarații similare din 2020, care au rămas fără urmări.

Singura certitudine pentru moment este că Macron nu s-a aventurat în această dezbatere cu ambiția ca descurajarea franceză să poată înlocui umbrela nucleară americană. „Nu asta este ideea în acest moment, mai ales că Statele Unite nu au dat semne de retragere”, insistă doamna Fayet. Pe scurt, nu se pune problema ca rachetele ASMPA (improved medium-range air-sol), care pot fi montate pe avioane Rafale franceze, să fie desfășurate în mai multe țări europene pentru a completa sau înlocui cele aproximativ o sută de bombe americane B61 dislocate de la mijlocul anilor 1950 în Italia, Germania, Belgia, Țările de Jos și Turcia.

O astfel de desfășurare ar avea, de asemenea, un cost colosal și ar necesita un calendar care nu are legătură cu urgențele actuale. Arsenalul nuclear francez are în prezent 290 de focoase. „Dacă am vrea să trecem la un stoc de 400 de focoase de exemplu, nu am avea timpul necesar pentru a le produce, nu ne-ar fi suficienți zece ani.

Mai multe focoase nu ne vor face mai credibili. Submarinele noastre cu rachete balistice cu propulsie nucleară [SSBN] pot deja lansa rachete M51 pe o lungime de peste 8.000 de kilometri. Problema este credibilitatea politică”, consideră Fayet, pentru care există „un nou model de inventat”. Una dintre modalitățile de a da credibilitate acestei extinderi a „intereselor vitale” pe teritoriul european ar putea fi multiplicarea exercițiilor militare comune între forțele aeriene strategice franceze (FAS) și forțele aeriene ale altor țări, în conformitate cu o idee prezentată de șeful statului într-un discurs din 2020. Acest tip de exercițiu nu a fost desfășurat decât o singură dată, în 2022, cu un avion-cisternă italian care a participat la un exercițiu anual de simulare a loviturii nucleare numit „Poker”.

Experții consideră, de asemenea, că ar fi posibilă concretizarea angajamentului francez prin tratate bilaterale. Printre scenariile posibile se numără o actualizare a așa-numitei declarații „Chequers” (în Regatul Unit), care a pecetluit, în 1995, interconectarea „intereselor vitale” ale Franței și Marii Britanii – singurele două puteri nucleare europene.

Tratatul de la Nancy, pe care Franța și Polonia urmează să-l semneze în primăvară pentru a-și oficializa apropierea, în special în probleme de apărare, ar putea include o clauză similară.

Extinderea descurajării franceze ar putea implica în cele din urmă întărirea mijloacelor convenționale, precum descurajarea americană, care se bazează parțial pe desfășurarea de forțe în Europa. „Dacă ducem această conversație până la capăt, vom inventa ceva diferit, care nu poate fi pur și simplu o descurajare americană mai slabă”, crede Camille Grand, cercetător la Consiliul European pentru Relații Externe și fost secretar general adjunct al NATO.

„Subiectul este extrem de complicat, dar dacă este vorba de clarificarea doctrinei noastre, aceasta se poate face rapid în cadrul unei declarații bilaterale sau multilaterale”.

Spre deosebire de Macron, premierul britanic Keir Starmer s-a abținut să răspundă în mod public la apelul lui Merz. Descurajarea nucleară a Regatului Unit nu este, de fapt, concepută pe principiul „autonomiei strategice”, atât de drag francezilor. Pe hârtie, Londra are autonomie operațională: prim-ministrul poate, teoretic, să decidă asupra unui atac nuclear fără aprobarea americană; Marea Britanie își construiește, de asemenea, propriile focoase și submarine SSBN. Dar țara mai are doar patru submarine Vanguard pentru a oferi descurajare, componenta aeriană fiind abandonată în anii 1990, astfel că depinde de Statele Unite pentru întreținerea rachetelor Trident, precum și pentru unele echipamente de înaltă tehnologie.

Dezbaterea, însă, pare să fi fost lansată timid în mass-media britanică și în rândul experților, iar Starmer și-a arătat disponibilitatea de a discuta despre chestiunile de securitate europene. Cotidianul conservator The Daily Telegraph sugera pe 25 februarie ca prim-ministrul „să ofere umbrela nucleară întregii Europe”, fără a zăbovi asupra problemei pe care ar pune-o dependența de Statele Unite în cazul alinierii Washingtonului la Moscova în ceea ce privește Ucraina.

Sursa: LE MONDE / Rador Radio România / Traducerea: Ruxandra Lambru