„Extraordinar”: Cum s-au împletit știința islamică și cea evreiască în istoria unui astrolab din secolul al XI-lea

În urmă cu aproape exact un an, Federica Gigante pregătea o prelegere și căuta pe internet un portret al nobilului și colecționarului italian din secolul al XVII-lea Ludovico Moscardo, când o cu totul altă imagine i-a atras atenția, scrie The Guardian.

Privirea istoricului s-a oprit curând asupra unei fotografii a unui disc de metal cu un inel în partea superioară, păstrat în același muzeu din Verona ca și fotografia lui Moscardo.

Gigante a știut imediat că se afla în fața unui astrolab – un instrument folosit pentru a cartografia stelele și pentru a spune ora – și unul extraordinar. Dar nu avea nicio idee despre cât de rar și de special era până când nu a călătorit la Fondazione Museo Miniscalchi Erizzo, trei luni mai târziu, și a văzut cum lumina se scurge prin una dintre ferestrele muzeului pentru a ilumina elementele de alamă ale instrumentului.

„Am văzut că era mult mai vechi decât își dăduseră seama”, a spus ea. „Dar, în acel moment, habar nu aveam că avea scriere ebraică pe el. Abia când l-am dus într-o cameră laterală și am început să îl analizez – din întâmplare stăteam lângă o fereastră și a intrat lumina – am început să văd aceste zgârieturi. Erau foarte ciudate pentru că nu erau zgârieturile la care te-ai aștepta de la utilizare. M-am gândit că poate eram doar un pic prea obosită, dar apăreau tot mai multe.”

Gigante, cercetător asociat la Facultatea de Istorie a Universității Cambridge și fost curator al instrumentelor științifice islamice la Muzeul de Istorie a Științei din cadrul Universității Oxford, a dat peste un astrolab remarcabil care a trecut prin mâini musulmane, evreiești și creștine în Spania, Africa de Nord și Italia în cele 10 secole de când a fost construit în Andaluzia.

Gravurile sale, mai întâi în alfabet arab, apoi în ebraică, spun povestea modului în care cunoașterea a fost creată, împărtășită și dezvoltată de către savanții islamici și evrei care au trăit și au lucrat unul lângă celălalt în al-Andalus, zona peninsulei iberice aflată sub dominație musulmană.

Arta islamică este punctul forte al lui Gigante, dar ea cunoștea suficient de bine alfabetul ebraic pentru a-și da seama că cineva a tradus în ebraică numele arabe originale ale semnelor astrologice de pe astrolab. Apoi a observat că una dintre plăcile instrumentului era marcată Toledo pe o parte și Córdoba pe cealaltă.

Pozițiile stelelor de pe instrument corespundeau cu cele de pe alte instrumente realizate în anii 1060 și 1070, în timp ce pe o altă placă a acestuia sunt gravate latitudini din Africa de Nord, ceea ce sugerează că cel care deținea dispozitivul la acea vreme locuia în regiune sau călătorea frecvent acolo.

Cronologia precisă a călătoriilor astrolabului din Verona este greu de stabilit, dar Gigante crede că a fost fabricat în Andaluzia și dus în nordul Africii – probabil în Maroc – înainte de a intra în posesia unui proprietar evreu.

„Există o dedicație sau o semnătură adăugată la obiect, pe care scrie: „Pentru Isaac, opera lui Iona”, a spus ea. „Ambele sunt nume evreiești, așa că este foarte probabil ca, până atunci, astrolabul să fi ajuns în proprietatea evreilor. Dar este interesant faptul că este scris în arabă. Deși a fost probabil în mâinile unor evrei, araba era lingua franca și era folosită atât de evrei, cât și de musulmani și creștini.”

Unul dintre seturile de inscripții în ebraică este sculptat îngrijit și adânc, a adăugat ea.

Potrivit lui Gigante, adăugirile în ebraică sugerează că astrolabul a părăsit în cele din urmă Spania sau nordul Africii și a început să circule în rândul diasporei evreiești din Italia, unde se folosea mai degrabă ebraica decât araba.

Ultimul set de gravuri, în cifre occidentale, pare să fi fost realizat de un vorbitor de italiană sau latină. Gigante crede că astrolabul a ajuns în cele din urmă în colecția lui Moscardo și apoi a trecut, prin căsătorie, la familia Miniscalchi, care a fondat Fondazione Museo Miniscalchi Erizzo pentru a conserva colecțiile în 1990.

Gigante, care tocmai a publicat un articol despre astrolabul din Verona în revista Nuncius, a declarat că descoperirea dispozitivului a fost o întâlnire perfectă între pasiunea sa pentru instrumentele științifice și cercetările sale privind modul în care artefactele, tehnologia și decorațiunile islamice au ajuns în Europa.

„[Descoperirea] nu s-a mai întâmplat niciodată înainte și probabil că nu se va mai întâmpla din nou”, a spus ea. „Știm că, în Spania secolului al XI-lea, evreii, musulmanii și creștinii lucrau unii alături de alții, în special în mediile științifice, și că mulți oameni de știință evrei au fost sponsorizați și patronați de conducătorii musulmani, fără a fi preocupați de religia lor”.

„Nu este vorba că acest instrument ne spune acest lucru pentru prima dată. Toate acestea sunt cunoscute, dar ceea ce mi se pare extraordinar este că aceasta este o dovadă foarte tangibilă, fizică a acestei istorii.”