Extrema dreaptă în Grecia: O forță fragmentată, nu emergentă / Analiză Kathimerini

În recentele alegeri legislative repetate, câștigate de partidul Noua Democrație (conservator) cu o majoritate absolută s-a remarcat intrarea în parlamentul unicameral al Greciei a trei partide de extrema dreaptă, care au cumulat aproape 13% din voturi și au obținut 34 din cele 300 de mandate ale Vouli. Cotidianul atenian Kathimerini analizează această evoluție politică.

Despre ce s-a discutat pe larg de la alegeri încoace? Victoria răsunătoare a Noii Democrații, care a fost, de asemenea, un triumf personal pentru liderul conservator Kyriakos Mitsotakis; înfrângerea SYRIZA; performanța relativ modestă a PASOK (care a primit doar o fracțiune din voturile pe care SYRIZA le-a pierdut); revenirea lui Zoe Konstantopoulou prin partidul său, Cursul Libertății (stânga naționalistă). Cu toate acestea, un punct semnificativ de discuție a fost și intrarea a trei partide de extremă dreapta în Parlamentul grec.

Obișnuiam să credem că țara a depășit fenomene precum gruparea neonazistă scoasă în afara legii Zorii Aurii, care a fost declarată organizație criminală în 2020. Cu toate acestea, situația nu este atât de simplă pe cât pare, deoarece există o cantitate semnificativă de „material” ideologic similar dispersat în societatea elenă. Acum, alături de partidul Soluția Greacă al lui Kyiakos Velopoulos, avem, de asemenea, reîncarnarea grupului neonazist sub numele de Spartani (al cărui lider de facto, Ilias Kasidiaris, ispășește o pedeapsă de închisoare de 13 ani și jumătate pentru acte de terorism, n.r.) și partidul pro-rus și fundamentalist creștin Niki (Victorie), condus de Dimtrios Natsios, cu sediul în nordul Greciei.

Acest fenomen îngrijorător este legat de teoriile conspiraționiste larg răspândite și de religia politică anti-sistemică care a prosperat în timpul crizei financiare și a pandemiei Covid-19. Oricum ar fi, societatea greacă a demonstrat întotdeauna o înclinație puternică spre suspiciune și teorii ale conspirației. În orice țară, astfel de înclinații sunt asociate în mod constant cu o tendință de a pune la îndoială instituțiile democratice, uneori chiar nutrind ostilitate directă față de acestea.

Cu toate acestea, am sentimentul că aceste trei partide indică mai degrabă o fragmentare în cadrul acestei sfere ideologice particulare decât o forță emergentă. În esență, un partid de extremă-dreapta se opune altuia, percepându-le ca pe niște entități competitive cu suspiciuni justificate.

Aceste trei partide indică mai degrabă o fragmentare în cadrul acestei sfere ideologice decât o forță emergentă.

Aceasta este o altă tradiție grecească de lungă durată: incapacitatea de a se angaja în cooperare și comunicare de bază, un fapt pe care îl cunoaștem bine, mai ales având în vedere cât de mult se bucură partidele mai mici de extremă-stânga de animozitatea lor una față de cealaltă.

Cu toate acestea, să nu ne înșelăm: Simptomele și obsesiile pe care le etichetăm cu ușurință ca fiind de „extremă-dreapta” (cum ar fi sentimentele anti-vaccinare, alergia față de instituțiile democratice și alimentarea perpetuă a fricii față de „străinii periculoși”) sunt, de asemenea, prevalente în cadrul curentului principal al așa-numitului spectru democratic.

Aceste partide nu au avut nicio reținere să colaboreze cu grupurile de extremă dreapta în trecut, de pe vremea LAOS până la Grecii Independenți (ANEL), care și-au dat mâna cu SYRIZA în 2015. Și chiar dacă țara se afla într-o conjunctură critică în primul caz, SYRIZA a avut de ales în cel de-al doilea: În loc să se alinieze cu ANEL, ar fi putut să coopereze cu partidul centrist To Potami, acum dispărut. Cu toate acestea, nu a făcut-o, în schimb a etichetat ANEL, antisemit și homofob, drept „centru-dreapta” și a catalogat To Potami drept „centru extrem” (lăsând să se înțeleagă că erau cripto-fasciști). Mai mult, Noua Democrație, care a câștigat din nou centrul politic, are în rândurile sale membri care provin din sfera extremei drepte și care au exprimat anterior opinii extreme.

Să ținem cont de acești factori, pentru a nu fi ușor luați prin surprindere de ascensiunea absurdităților de extremă dreapta. Elementele arhaice din cadrul societății grecești trec dincolo de partide și continuă să prospere și în 2023.