Faimosul actor israelian Chaim Topol a lucrat pentru Mossad / Omul său de legătură a fost un agent legendar, membru al echipei care l-a răpit pe Adolf Eichmann în Argentina și l-a dus în Israel

Actorul israelian Chaim Topol s-a folosit de statutul său de VIP pentru a lucra pentru Mossad în țări în care israelienilor le era în general greu să aibă acces în anii ’70 și ’80, transmite Jerusalem Post. Soția și copiii lui Topol au declarat că actorul a ajutat Mossadul cu sarcini minore, cum ar fi transferul de documente și instalarea de sisteme de supraveghere în anii ’70 și ’80.

Soția lui Topol, Galia, și copiii săi, Adi și Omer, au povestit pentru Haaretz despre misiunile pe care tatăl lor le-a efectuat pentru agenția internațională de informații israeliană, inclusiv instalarea de sisteme de supraveghere a ambasadei unei națiuni arabe într-o capitală europeană.

Aceștia au spus că Mossad-ul l-a folosit datorită faimei și notorietății pe care a obținut-o în urma filmului de succes „Scripcarul pe acoperiș”.

Adi a declarat pentru Haaretz că tatăl ei obișnuia să ia cu el o cameră Minox în miniatură și un reportofon de fiecare dată când pleca în străinătate. Ea și frații ei cred că acestea erau instrumente folosite de Topol pentru a-și îndeplini diversele misiuni.

Omul de legătură al lui Topol pentru misiunile sale, potrivit copiilor săi, era agentul Mossad Zvi Malkin, care a fost unul dintre membrii echipei care l-a răpit pe Adolf Eichmann în Argentina în 1960 și l-a dus în Israel pentru a fi judecat pentru crimele sale în timpul Holocaustului.

„Zvika apărea întotdeauna deghizat, venea prin curtea din spate pentru a nu fi văzut și apoi intra în apartamentul nostru”, a declarat Adi pentru Haaretz. „‘Nu ai cheie, deci cum ai intrat?”, l-am întrebat odată, iar el mi-a răspuns pe tonul lui nazal: „Asta numești tu încuietoare?”.”

„Amândoi erau actori”, a declarat Omer, fiul lui Malkin, pentru Haaretz. „Unul a jucat pe scenă și în filme, iar celălalt a făcut-o clandestin, folosind identități false în lumea subterană. Așa că, în acest mod ciudat și special, aveau multe în comun”.